SENTINŢA CIVILĂ 1207 din 05 mai 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamanta X, a chemat în judecată pe pârâtul Y , solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâtul să fie pus sub interdicţie.
În motivarea cererii reclamanta arată că în urma unui grav accident, pârâtul a suferit un şoc, datorită căruia nu mai are discernământ.
În drept îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 142-143 Codul familiei, art. 30-34 din Decizia nr. 32/1954, art. 2 alin.1 lit. g din Codul de procedură civilă.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din certificatul de încadrare în gard de rezultă că numitul Y a fost încadrat în gradul 3 de handicap grav cu asistent personal.
Din ancheta socială efectuată de colectivul de sprijin din cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială al Primăriei, rezultă că numitul Y este pensionat medical datorită unor probleme grave de sănătate, care i-au redus total capacitatea de muncă, prezintă afecţiuni ale sistemului nervos central şi domiciliază în locuinţa părinţilor.
Din raportul de expertiză medico – legală psihiatrică întocmit de Serviciul de Medicină – Legală rezultă că numitul Y este suferind de schizofrenie paranoică şi este lipsit de discernământ.
Potrivit art. 142 alin.1 din Codul familiei cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei mintale ori debilităţii mintale, va fi pus sub interdicţie.
Conform art. 144 alin.1 din Codul familiei interdicţia se pronunţă de instanţa judecătorească, cu concluziile procurorului şi îşi produce efectele de la data când hotărârea a rămas definitivă.
Potrivit art. 145 alin.1 şi 2 din Codul familiei hotărârea de punere sub interdicţie rămasă definitivă va fi comunicată de instanţa judecătorească autorităţii tutelare care va desemna un tutore. De asemenea, hotărârea de punere sub interdicţie rămasă definitivă va fi comunicată medicului şef al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului Bucureşti pentru ca acesta să instituie asupra celui interzis, potrivit instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii, o supraveghere medicală permanentă.
Conform art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 32/1934 instanţa judecătorească va comunica autorităţii tutelare, de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, hotărârea dată asupra cererii de punere sub interdicţie, pentru ca autoritatea tutelară să dispună ridicarea curatelei, dacă aceasta a fost instituită, iar în caz că instanţa a hotărât punerea sub interdicţie, să dispună numirea unui curator.
Potrivit art. 149 din Codul familiei tutorele este dator să îngrijească de cel pus sub interdicţie, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă. În acest scop se vor întrebuinţa veniturile şi la nevoie toate bunurile celui pus sub interdicţie. Autoritatea tutelară de acord cu serviciul sanitar competent şi ţinând seama de împrejurări, va hotărî dacă cel pus sub interdicţie va fi îngrijit la locuinţa lui ori într-o instituţie sanitară.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, textele de lege invocate, faptul că pârâtul suferă de schizofrenie paranoică şi nu are discernământ, instanţa consideră că cererea este întemeiată, urmând a o admite.
