– – art. 24 alin. (2), art. 204, art. 208 alin. (1)
Este legală refacerea raportului de expertiză tehnică de către experţii care, anterior, au efectuat expertiza, însă raportul întocmit a fost anulat pentru necitarea părţilor.
Decizia civilă nr. 649/R din 29 februarie 2012, Secţia I civilă
Prin cererea înregistrată sub nr. 12142/55/2007 la Judecătoria Arad, reclamanţii C.S.L., C.Ghe. şi C.A.F. au chemat în judecată pârâta C.M. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va da, să dispună restabilirea liniei de hotar dintre imobilele proprietatea părţilor; obligarea pârâtei la mutarea gardului despărţitor dintre proprietăţi pe aliniamentul liniei de hotar ce se va stabili; obligarea acesteia la a le respecta proprietatea şi posesia suprafeţei de 60 mp. pe care a ocupat-o din proprietatea lor.
În motivare, au invocat construirea de către pârâtă a unui gard ce le încalcă proprietatea şi nu respectă limitele proprietăţilor părţilor.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 480, art. 584 C. civ.
Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat ca reclamanţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie o suprafaţă de circa 360 mp. pe care aceştia au ocupat-o din proprietatea sa.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 480, art. 584 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6844/15.06.2011, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea principală şi, totodată, a admis cererea reconvenţională.
În consecinţă, a stabilit linia de hotar dintre imobilele în litigiu şi a obligat reclamanţii să-i lase pârâtei în deplină posesie şi proprietate suprafaţa de 467 mp. identificată în raportul de expertiză, incinta C -2.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, care au criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Apelul a fost respins prin decizia civilă nr. 423/25.10.2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 12142/55/2007.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamanţii au invocat că instanţa de fond, în mod neîntemeiat, a respins cererea de recuzare a experţilor B.I., J.Ghe. şi C.A., fără a lua în considerare că prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei în data de 22.01.2010, declarat ulterior nul ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare cu părţile, şi-au spus deja părerea cu privire la obiectivele expertizei, iar refacerea lucrării de către aceiaşi experţi cauzează un major prejudiciu procesual şi practic lipsesc de efect sancţiunea nulităţii. Prin urmare, au apreciat că se află în prezenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ. privitor la recuzarea experţilor, cu atât mai mult cu cât la audierea în faţa instanţei, expertul C.A. a precizat că nici nu se pune problema ca la întocmirea noului raport, în prezenţa tuturor părţilor, să se ajungă la o altă concluzie decât cea a raportului a cărui nulitate a constatat-o instanţa.
Analizând hotărârea primei instanţe tribunalul a apreciat că aceste critici nu sunt fondate pentru următoarele motive: prin cererea în care a fost invocată nulitatea raportului de expertiză s-a arătat că reclamanţii nu au fost legal citaţi, însă din conţinutul înscrisului de la fila 139 dosar rezultă că, odată cu formularea răspunsului la obiecţiuni, experţii au solicitat reclamantei C.L., prezentă la expertizare, numărul de telefon al celorlalţi reclamanţi în vederea convocării, dar că aceasta a afirmat ca nu-i cunoaşte, lucru de neacceptat întrucât din lucrările dosarului se desprinde concluzia că persoanele se gospodăresc împreună.
Tribunalul a constatat că experţii nu şi-au spus părerea în alt cadru şi în afara procesului, ci in expertiza întocmită şi depusă la dosar, a cărei nulitate a fost provocată de către reclamanţi când au realizat ca nu le este profitabilă concluzia.
În fine, tribunalul, având in vedere conţinutul expertizei care este pur tehnică, cadastrală şi că necitarea reclamantei la expertizare a fost înlăturată prin refacerea expertizei, a apreciat că în mod corect a fost respinsă cererea de recuzare a experţilor de către prima instanţă.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanţii, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei, în principal, în sensul casării cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad şi, în subsidiar, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi al respingerii cererii reconvenţionale.
În motivare, au invocat încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prin modalitatea în care a soluţionat criticile vizând administrarea probei cu expertiza tehnică; reclamanţii C.A.F. şi C.Ghe. nefiind legal convocaţi la efectuarea expertizei de către cei trei experţi, au fost încălcate dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Au invocat nelegalitatea concluziilor instanţei cu privire la consecinţele respingerii cererii de recuzare.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanţa a reţinut următoarele:
Corespunde realităţii susţinerea potrivit cu care reclamanţii nu au fost citaţi la efectuarea expertizei tehnico judiciare de către cei trei experţi topografi cu respectarea dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., însă criticile recurenţilor referitoare la considerentele deciziei apelate vizând modalitatea în care s-ar fi realizat citarea nu sunt de natură a atrage modificarea sau casarea deciziei recurate, câtă vreme prima instanţă, faţă de nelegala citare, a dispus la termenul din 28.04.2010 refacerea raportului de expertiză, fiind acoperită, astfel, nulitatea menţionatului act.
Nici criticile vizând greşita respingere a cererii de recuzare a experţilor nu sunt întemeiate.
Astfel, constatările acestora exprimate în primul raport de expertiză întocmit în cauză nu au fost validate printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea vreunui act procedural de natură a produce efecte juridice; o altă interpretare a dispoziţiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 27 pct. 7 C. proc. civ. ar duce la concluzia că un expert nu ar mai putea răspunde la obiecţiunile formulate de partea interesată cu privire la raportul de expertiză întocmit, întrucât expertul şi-a spus deja părerea despre împrejurarea de fapt asupra căreia i s-a cerut să se pronunţe.
Nu poate fi reţinută o încălcare în cauză a dreptului reclamanţilor la un proces echitabil câtă vreme la efectuarea celui de al doilea raport de expertiză de către cei trei experţi, reclamanţii au fost în măsură să-şi exprime punctul de vedere, să prezinte acte şi să formuleze cereri şi obiecţiuni, iar concluziile experţilor au fost supuse cenzurii instanţei de judecată. Pe de altă parte, de reţinut este şi faptul că experţii C. A., B. I. şi J. Ghe. au ajuns la aceleaşi concluzii ca şi expertul B. F., expert ce a întocmit primul raport de expertiză în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.
