Răspundere civilă contractuală. Libertatea contractuală şi principiul forţei obligatorii a contractului. Contracte


În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, în data de 31 01 2007 a cumparat terenul situat în extravilanul comunei Simian de la pârati prin contractul susmentionat.

Partile au convenit ca vânzatorii, pe cheltuiala lor, sa faca demersurile necesare în vederea devierii liniei de înalta tensiune ce traverseaza terenurile pe latura de sud, obligatie ce a fost inserata în cuprinsul contractului de vânzare cumparare.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 1073 si art. 1077 Cod civil.

Prin sentinta civila nr.1383/25.02.2010, Judecatoria Dr. Tr. Severin a admis actiunea formulata de reclamanta “SC CIRIEMARC SRL,, a obligat pârâtii sau a autorizat reclamanta, pe cheltuiala pârâtilor, sa devieze de pe terenul proprietatea reclamantei linia electrica aeriana cu tensiunea de 20Kv, ce traverseaza terenul pe directia est-vest, la o distanta de 34 m de latura de sud, conform raportului de expertiza specialitatea electroenergetica efectuat de expert B.P..

Pârâtii au fost obligati la plata catre reclamanta a sumei de 710,3 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a dispune astfel, s-au retinut urmatoarele:

Prin contractul de vânzare-cumparare, autentificat sub nr.239 din 31.01.2007, reclamanta a cumparat de la pârâti un imobil compus din teren arabil în suprafata totala de 5002 mp, situat în extravilanul comunei Simian, judetul Mehedinti, înscris în CF nr.1069/N a comunei Simian, cu nr.cadastrale 1224/2 si 1224/3, pârâtii obligându-se sa faca demersurile necesare în vederea devierii liniei de tensiune ce traverseaza terenul pe latura de sud, catre linia de tensiune de la drumul national.

Prin conventia încheiata la data de 23.07.2008 (f.6), partile au convenit ca, în termen de 3 luni de la încheierea conventiei, vânzatorii sa devieze linia de tensiune ce traverseaza terenul arabil ce a facut obiectul contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.239 din 31.01.2007, pe latura de sud, catre linia de tensiune de la drumul national, urmând ca vânzatorii sa suporte integral toate cheltuielile necesare.

Prin conventia încheiata la data de 23.07.2008 (f.6), partile au convenit ca, în termen de 3 luni de la încheierea conventiei, vânzatorii sa devieze linia de tensiune ce traverseaza terenul arabil ce a facut obiectul contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.239 din 31.01.2007, pe latura de sud, catre linia de tensiune de la drumul national, urmând ca vânzatorii sa suporte integral toate cheltuielile necesare.

Din raportul de expertiza întocmit în cauza de catre expert tehnic specialitatea electroenergetica B.P. (f.26-29) a rezultat ca terenul în suprafata de 5002 mp este traversat de o linie electrica aeriana cu tensiunea de 20 kv, simplu circuit, pe directia est-vest a terenului, la o distanta de circa 34 m de latura de sud. Devierea este obligatorie, deoarece Ordinul nr.4/2007, art.35, anexa nr.4 a interzis traversarea de catre linii electrice aeriene cu tensiuni mai mici de 110 kv a cladirilor locuite, iar cum linia electrica aeriana ce traverseaza terenul proprietatea reclamantei are tensiunea 20 kv, este interzis ca aceasta sa traverseze terenul, fiind obligatorie devierea ei.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat apel pârâtii B.V.L. si B.C.G., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentintei civile si respingerea actiunii.

Au sustinut ca în mod neîntemeiat instanta a retinut ca fiind îndeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, ca nu sunt în culpa pentru neîndeplinirea obligatiilor contractuale – devierea liniei de tensiune electrica ce traverseaza terenul vândut reclamantei, aspect ce nu a fost analizat de instanta de fond. Au precizat ca s-au adresat CEZ SA si ca la data de 21.04.2008 au încheiat cu SC PRO ELECRIC SERV SRL contractul de proiectare nr.11 având ca obiect întocmirea documentatiei tehnice privind devierea liniei de tensiune electrica ce traverseaza teren cumparat de reclamanta, dar acestia prin adresa nr. 78/26.06.2008 i-a informat ca, întrucât nu mai sunt proprietarii terenului, nu mai au calitatea necesara pentru obtinerea avizelor si aprobarilor referitoare la lucrarile de deviere, aceste aprobari putând fi obtinute numai de noul proprietar, în speta reclamanta,

De asemenea, în luna august au încercat din nou sa obtina aprobarea documentatiei, au încheiat contractul de proiectare nr.17/19.08.2008 si au obtinut studiul de solutionare nr. 14/2008.

Intimata SC Cirie Marc SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, deoarece sustinerile apelantilor privind îndeplinirea obligatiilor contractuale sunt neîntemeiate, instanta de fond, fata de conventia încheiata la data de 23.07.2008, retinând în mod corect ca acestia s-au obligat ca în termen de 3 luni de la încheierea conventiei, sa devieze linia de înalta tensiune, obligatie neîndeplinita, dat fiind costurile foarte mari ce le implica aceasta lucrare.

Prin decizia civila nr.222 A din 27 septembrie 20120, pronuntata în dosarul nr.6730/225/2009, Tribunalul Mehedinti a admis apelul civil formulat de pârâti, a schimbat sentinta, în sensul ca a respins actiunea.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele considerente:

Prin contractul de vânzare-cumparare, autentificat sub nr.239 din 31.01.2007, reclamanta a cumparat de la pârâti un imobil compus din teren arabil în suprafata totala de 5002 mp, situat în extravilanul comunei Simian, judetul Mehedinti, înscris în CF nr.1069/N a comunei Simian, cu nr. cadastrale 1224/2 si 1224/3, pârâtii obligându-se sa faca demersurile necesare în vederea devierii liniei de tensiune ce traverseaza terenul pe latura de sud, catre linia de tensiune de la drumul national.

Asadar, fata de conventiile încheiate de parti s-a retinut faptul ca apelantii-pârâti aveau obligatia de a devia linia de tensiune ce traverseaza terenul arabil ce a facut obiectul contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.239 din 31.01.2007, pe latura de sud, în caz contrar fiind obligati sa suporte daunele calculate la nivelul prejudiciului suferit de catre reclamanta-intimata.

Pentru angajarea raspunderii contractuale trebuie analizate nu numai clauzele contractuale, dar si demersurile facute de cocontractant pentru executarea obligatiilor, precum si acele împrejurari, mai presus de vointa parti, care au dus la imposibilitatea îndeplinirii obligatiei, în conditiile în care executarea depinde si de aspecte exterioare vointei partilor.

În cauza, s-a constatat ca apelantii-pârâtii au facute nenumarate demersuri pentru îndeplinirea obligatiei (contractul de proiectare nr.11/21.04.2008, contractul de proiectare nr.17/19.08.2008, studiul de solutionare nr. 14/2008), însa, asa cum a rezultat din adresa nr.78/26.06.2008, emisa de SC PRO ELECTRIC SERV, întrucât acestia nu mai sunt proprietari, nu pot cere devierea liniei de tensiune.

Or, în conditiile în care reclamantii nu au dovedit ca se poate executa lucrarea de deviere si în lipsa calitatii de proprietar al terenului, acestora din urma nu le ramâne decât posibilitatea conferita de actul aditional la contract, aceea de a percepe de la apelantii-pârâti daune constând în prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligatiei contractuale.

În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC CIRIEMARC SRL Dr. Tr. Severin, criticând-o ca fiind nelegala, conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., deoarece nu s-a dat o rezolvare corecta raspunderii contractuale, raportat la clauzele inserate în contract.

Recursul este fondat, având în vedere urmatoarele considerente:

Codul civil consacra principiul libertatii contractuale, care este în deplina concordanta cu principiul consensualismului, potrivit caruia simplul acord de vointa este suficient pentru a da nastere, modifica sau stinge raporturi obligationale.

Libertatea contractuala nu are însa un caracter absolut, limitele sale fiind exprimate în cerintele privind respectul ordinii publice, a bunelor moravuri (art. 5 Cod civil), legea putând aduce anumite restrictii prin instituirea unor exceptii.

Principiul libertatii contractuale se completeaza cu principiul fortei obligatorii a contractului (art. 969 Cod civil), conform caruia, puterea contractelor în raporturile dintre parti este asimilata cu forta juridica a legii.

În acest fel, libertatea contractuala se prelungeste si dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executarii contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul sau executarea în natura sau prin echivalent a prestatiei neexecutate, din culpa sau executata în mod defectuos.

Din acest punct de vedere este angajata raspunderea civila contractuala, ca forma a raspunderii civile, potrivit careia fapta ilicita pagubitoare care o genereaza, consta în nerespectarea obligatiei asumate contractual de catre debitor si are ca finalitate repararea în natura sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.

În speta, prin contractul de vânzare-cumparare, autentificat sub nr. 239/31.01.2007, BNP S.E. – Dr. Tr. Severin, pârâtii au vândut reclamantei doua terenuri situate în extravilanul comunei Simian, strabatute de linii de tensiune pe latura de sud. Pentru utilizarea terenurilor, de catre reclamanta, vânzatorii si-au luat obligatia de a face demersurile necesare în vederea devierii acestei linii de tensiune.

Aceasta obligatie de a face constituie o obligatie accesorie, dar potrivit principiilor enuntate mai sus, este considerata de parti ca fiind esentiala pentru încheierea contractului. Importanta acordata acestei clauze contractuale rezulta mai ales din conventia încheiata ulterior, la data de 23 iulie 2008 (fila 6 dosar fond), prin care, de comun acord, partile precizeaza continutul acestei obligatii, termenul de si raspunderea în caz de neexecutare.

Chiar daca acest ultim act nu este semnat decât de unul dintre vânzatori, obligatia de a face, fiind clauza a contractului de vânzare-cumparare, încheiat de ambii vânzatori, incumba ambilor vânzatori.

În executarea acestei obligatii, de altfel, vânzatoarea B.C.G. a initiat anumite demersuri, respectiv efectuarea unui studiu de solutie de catre SC PRO ELECTRIC SERV SRL, potrivit contractului de proiectare nr. 11/21.04.2008 si 17/19.08.2008 si studiului de solutie – memoriu tehnic prin care s-au propus lucrarile ce se impun a fi executate si s-a întocmit un deviz general de cheltuieli care se ridica la suma de 50.065 lei.

S-a impus încheierea celui de-al doilea contract de proiectare nr. 17/19.08.2008, deoarece la încheierea primului contract din 21.04.2008, beneficiara – vânzatoarea B.C.G. nu prezentase actele necesare, certificatul de urbanism si autorizatia de construire (v. adresa nr. 78/26.06.2008 – SC PRO ELECTRIC SERV SRL) si care erau în posesia actualului proprietar, reclamanta în cauza. Având în vedere ca, dupa încheierea celui de-al doilea contract, s-a întocmit studiul, rezulta ca actele respective au fost prezentate si în consecinta pot fi executate lucrarile de deviere a liniei de tensiune, cu atât mai mult cu cât vânzatoarea obtinuse acordul SC CIRIEMARC SRL Dr. Tr. Severin, pentru devierea liniei de tensiune (RO 10/5697, adresa din 19.02. 2008).

Nu se poate retine în cauza ca intimatii-vânzatori nu pot executa obligatia de a face din motive mai presus de vointa lor, atât timp cât contractul de proiectare s-a materializat în studiul de solutie-memoriu tehnic, prin urmare demersurile efectuate s-au concretizat, urmând sa se efectueze lucrarile precizate în memoriul tehnic.

Reclamanta prin actiune a insistat în executarea acestei obligatii de catre pârâti, potrivit conventiei, dar în situatia în care acestia refuza executarea, a solicitat aducerea la îndeplinire de catre creditoare, pe cheltuiala pârâtilor.

Potrivit art. 1077 Cod civil, obligatia de a face care nu presupune un fapt personal al debitorului, poate fi adusa la îndeplinire de catre creditor, cu autorizarea instantei, pe cheltuiala debitorului.

În speta, continutul obligatiei de a face nu consta într-un fapt personal al pârâtilor-intimati, lucrarile specificate putând fi executate si de catre reclamanta, dar pe cheltuiala debitorilor, cum corect a dispus instanta de fond.

Este real ca, în cazul raspunderii civile contractuale este necesara o analiza a motivelor pentru care debitorul nu a obtinut rezultatul la care s-a obligat.

Raportat la motivele invocate de catre pârâti, respectiv neîndeplinirea obligatiei determinata de lipsa calitatii de proprietar si deci, a imposibilitatii prezentarii actelor necesare – certificat de urbanism si autorizatie de construire, se constata din analiza dosarului, ca aceste acte au fost prezentate, iar demersurile au fost finalizate printr-un memoriu tehnic care urmeaza sa fie pus în aplicare.

În aceasta situatie, neexecutarea obligatiei nu este imposibila si în mod legal si temeinic instanta de fond a constatat îndeplinite dispozitiile art. 1073 si art. 1077 Cod civil.

Concluzionând asupra celor expuse, se constata ca în cauza sunt îndeplinite cerintele art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. si, conform art. 312 alin.1 Cod pr. civ., urmeaza a se admite recursul, a se modifica decizia si a se respinge apelul declarat de pârâtii B.V.L. si B.C.G.

În baza art. 274 Cod pr. civ., intimatii pârâti vor fi obligati la 1000 lei cheltuieli de judecata, catre reclamanta SC CIRIEMARC SRL Dr. Tr. Severin.