Decizia civila nr. 8/R din 12.01.2011
Prin sentinta civila nr. 1214 din 14.05.2010, pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei în dosarul nr. 1345/307/2008 a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâtul R. I., care a fost obligat sa achite reclamantului suma de 2040 lei cu titlu de despagubiri civile, cu dobânda legala de la data pronuntarii si 1200 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut ca reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despagubiri civile reprezentând c/valoarea uni gard distrus de pârât, cu dobânda prev. de OG nr.9/2000 si cheltuieli de judecata, aratând ca pârâtul este vecin, iar în urma unor discutii legate de linia de granituire a proprietatilor, în 04.06.2007 acesta a distrus în mare parte gardul despartitor. Reclamantul a mai precizat ca a depus plângere prealabila pentru infractiunea de distrugere, pârâtul a fost scos de sub urmarire penala si s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ.
Judecatoria a retinut ca prin Ordonanta din 12.10.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, dosar nr.733/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a pârâtului pentru infractiunea de distrugere prev. de art. 217, alin.1 din Codul penal, fiind aplicabile prevederile art.10, lit.”b/1” din Codul de procedura penala. S-a retinut ca prejudiciul este de 500 lei, fata de cererea de constituire de parte civila a reclamantului. Din raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit, rezulta valoarea gardului ca fiind de 2040 lei. Martorii audiati au confirmat demontarea gardului de catre pârât.
Raportat la aceste aspecte, prima instanta a apreciat ca sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 din Codul civil, obligând pârâtul la plata despagubirilor stabilite prin expertiza efectuata, cu dobânda legala de la pronuntarea hotarârii, si la cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotarârii în sensul respingerii actiunii reclamantului.
În motivarea recursului, s-a învederat tribunalului ca reclamantul nu a dovedit ca pârâtul a distrus gardul, valoarea întregului gard este de 2040 lei, iar nu a portiunii de aproximativ 5 metri, demontata de pârât pentru a evita caderea ploii pe casa sa, astfel încât acesta nu poate fi obligat a suporta întreaga suma.
De asemenea, recurentul a precizat ca portiunea de gard – care a fost confectionata din materialul sau – a fost demontata si nu distrusa, gardul putându-se repara, operatiune la care se angajeaza recurentul, pe cheltuiala sa.
Tribunalul a apreciat întemeiat recursul.
Din cuprinsul raportului de expertiza efectuat în cauza , rezulta ca gardul ce delimiteaza proprietatile partilor în litigiu are o lungime de 30,5 metri, din care sunt darâmate doua panouri, unul dintre panouri fiind rezemat de gard si susceptibil de refolosire, iar al doilea este irecuperabil.
Constatarile expertului se coroboreaza în mare parte cu probatiunea testimoniala administrata în fata instantei de fond, care a relevat demontarea unui panou, iar nu distrugerea întregului gard. De asemenea, aceiasi martori l-au indicat pe pârât ca fiind al demontarii. Întrucât nu s-a probat împrejurarea ca gardul s-ar afla în proprietatea exclusiva a recurentului, actiunea acestuia are caracterul unei fapte ilicite si prejudiciabile pentru intimat.
În conditiile în care prin proba tehnica administrata s-a stabilit valoarea întregului gard ca fiind de 2040 lei, iar costul necesar pentru reparatii, de 300 lei, în mod incorect instanta de fond l-a obligat pe recurent sa achite contravaloarea întregului gard. Având în vedere ca gardul poate fi reparat, iar principiile raspunderii civile delictuale impun repararea integrala a prejudiciului, în limita în care acesta este cert si reprezinta o consecinta directa si necesara a faptei ilicite, în temeiul prevederilor art. 998 recurentul va fi obligat sa achite intimatului despagubiri civile la nivelul sumei de 300 lei, cu dobânda legala ce se va calcula potrivit art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, de la ramânerea irevocabila a sentintei si pâna la plata debitului. În sfera raspunderii civile delictuale, transformarea în bani a obligatiei de reparare în natura dobândeste caracter cert, lichid si exigibil doar din momentul ramânerii irevocabile a hotarârii.
Asadar, suma de 300 lei corespunde valorii prejudiciului suferit de reclamant urmare a comiterii faptei ilicite, întrucât aceasta suma este necesara pentru readucerea bunului în starea anterioara afectarii sale prin actiunea pârâtului. Tribunalul a apreciat ca în speta repararea prin echivalent banesc corespunde mai bine satisfacerii intereselor divergente în litigiu, în conditiile în care recurentul pe tot parcursul derularii procesului nu a initiat remontarea benevola a panoului.
