In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca la data de 02.03.2007 pârâtul a efectuat lucrari de modernizare a apartamentului propriu cu o echipa de meseriasi neprofesionisti, degradându-i peretele baii si fisurandu-l în partea superioara.
A invederat ca deteriorarea este atat de grava incat exista pericolul surparii peretelui despartitor si, desi a constatat deîndata pagubele produse si a incercat stoparea lucrarilor, însa la domiciliul paratului se aflau numai muncitorii care efectuau lucrarea .
Reclamanta a precizat ca starea apartamentului a fost constatata atat de un reprezentant al asociatiei de proprietari, cat si de un reprezentant al Serviciului de Urbanism din cadrul Primariei Ploiesti, desi a incercat solutionarea amiabila a litigiului, paratul nu a fost de acord.
Prin sentinta civila nr. 1184/2008 Judecatoria Ploiesti a respins ca neîntemeiata actiunea.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca, în cauza, nu sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, pentru ca pârâtul nu a comis o fapta ilicita, în conditiile în care a încheiat un contract de antrepriza cu lucratorii angajati pentru renovarea locuintei.
Practic, în baza art.1412 Cod civil, antreprenorul este tinut sa execute pe riscul sau si în mod independent o anumita lucrare pentru cealalta parte, numita client, în schimbul unui pret, astfel încât pârâtului nu i se poate imputa ca fapta proprie activitatea antreprenorului, dar nici angajarea unor meseriasi neprofesionisti, atât timp cât nu s-a probat exercitarea abuziva a acestui drept subiectiv civil.
Instanta de fond a mai apreciat, în subsidiar, ca nu s-ar putea angaja raspunderea pârâtului nici în temeiul art.1000 alin.3 Cod civil, întrucât autorii prejudiciului nu sunt subordonati clientului, ci se bucura de autonomie în activitatea desfasurata.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, aratând ca sentinta cuprinde motive straine de natura pricinii, pentru ca, la pronuntarea hotarârii, nu s-au avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei si mai ales raportul de expertiza în specialitatea constructii civile din care rezulta fara putinta de tagada faptul ca peretele comun cu baia pârâtului este deteriorat, acesta aratând la termenul din 21.06.2007 ca doreste sî o despagubeasca pe reclamanta.
În plus, prima instanta a aplicat gresit legea, în sensul interpretarii gresite a obiectului actiunii, pârâtul având obligatia de a raspunde în temeiul legii locuintei, reclamanta neavând raporturi directe cu executantii.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2838/281/2007, iar intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat în fata instantei la termenele de judecata.
Prin decizia civila nr. 423 din data de 06.03.2009 Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de recurenta-reclamanta D.L., împotriva sentintei civile nr.1184/7.02.2008 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, în contradictoriu cu intimatul-pârât, modificând în tot sentinta atacata în sensul ca admiterii actiunii formulate de reclamanta, cu consecinta obligatii lui P.V. la plata sumei de 250 lei, cu titlul de contravaloare a reparatiilor necesare la apartamentul reclamantei, conform raportului de expertiza în specialitatea constructii civile întocmit si întregit de expert Dubuleac Liliana.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca, în analiza existentei unei fapte ilicite a pârâtului, ca si conditie a angajarii raspunderii sale civile delictuale, instanta de control judiciar apreciaza ca punctul de pornire trebuie sa fie reprezentat de prevederile art.35 din Legea nr.114/1996 a locuintei, republicata si modificata succesiv, care statueaza ca, în cladirile de locuit cu mai multe locuinte, proprietarul raspunde de asigurarea conditiilor de functionare normala a locuintei aflate in proprietate exclusiva si a spatiilor aflate in proprietate indiviza.
În plus, conform art.14 din anexa nr.2 la actul normativ indicat privind Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari, proprietarul unui apartament este obligat sa mentina apartamentul în stare buna, pe propria sa cheltuiala. Niciun proprietar nu poate încalca sau prejudicia dreptul de proprietate comuna sau individuala.
Or, asa cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiza în specialitatea constructii civile efectuat si întregit de expert Dubuleac Liliana(filele 18-20, respectiv fila 54 dosar fond), peretele din apartamentul reclamantei, comun cu baia pârâtului, prezinta fisuri verticale si orizontale urmare a îndepartarii necorespunzatoare (prin izbituri) a faiantei aflate pe pereti, contravaloarea lucrarilor de reparatii fiind de 250 lei.
Trecând peste faptul ca, la dosarul cauzei, nu exista vreun înscris sau alt mijloc de proba susceptibil sa ateste încheierea vreunui contract de antrepriza între intimatul-pârât si muncitorii care au executat lucrarile la apartamentul proprietatea sa, asa cum a retinut prima instanta, tribunalul constata ca Patranescu Viorel a încalcat obligatia, instituita de actul normativ enuntat anterior, de a nu prejudicia dreptul de proprietate al recurentei-reclamante asupra apartamentului vecin prin modalitatea de realizare a lucrarilor de îmbunatatire la imobilul care îi apartine, alegând persoane insuficient calificate pentru a executa respectivele lucrari.
De fapt, potrivit statuarilor constante din literatura juridica, în acord cu dispozitiile art.48o Cod civil, exercitiul dreptului de proprietate privata, ca drept subiectiv civil absolut, exclusiv si perpetuu, este supus unor limite materiale sau juridice, acestea fiind o modalitate de limitare a exercitiului absolut al dreptului de proprietate într-un mod care sa concilieze interesul particular al proprietarului cu cel general sau cu interesele altor particulari.
În alta ordine de idei, nu poate fi acceptata concluzia primei instante, în sensul ca reclamanta ar trebui sa solicite despagubiri de la persoanele care au realizat aceste lucrari, în conditiile în care nu are vreo relatie contractuala cu muncitorii-executanti, primul tinut sa-i repare prejudiciul suferit fiind tocmai intimatul-pârât, în calitatea sa de beneficiar si proprietar al imobilului supus procesului de îmbunatatire.
De altfel, obligarea recurentei de a se întoarce doar împotriva persoanelor ce au executat lucrarea presupune efectuarea unor demersuri în vederea identificarii acestora (nume, prenume/denumire, respectiv domiciliu/sediu) pentru care nu dispune, în mod indubitabil, de posibilitati practice certe, ceea ce constituie o sarcina speciala si exorbitanta ce încalca integritatea dreptului sau de proprietate, în acceptiunea art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului.
