(Reconstituire drept de proprietate)
Pe rol soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile, având ca obiect “reconstituire drept de proprietate”, acţiune formulată de reclamanţii I. M., A. M. şi I. A. G. împotriva pârâtelor C. J. P. S. D. D. P. A. T. C. şi C. L. S. P. A. LEGII NR. 18/91.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 09.03.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 16.03.2011, la 23.03.2011 şi apoi la 30.03.2011 când în urma deliberărilor a pronunţat următoarea sentinţă.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.07.2009 sub nr. 1055/249, reclamanţii I. M., A. M. şi I. A. G., le-au chemat în judecată pe pârâtele C. J. P. S. D. D. P. A. T. C. şi C. L. S. P. A. LEGII NR. 18/91, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună reconstituirea, în natură, pe vechiul amplasament dacă este posibil, dacă nu pe un alt amplasament similar, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 18 ha, fostă pădure de salcâmi tineri, de circa 10 ani (în anul 1944), defrişată înainte de anul 1990, amplasată pe partea de NORD şi EST a proprietăţii, conform planului de situaţie, solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 405/08.11.2005 la Primăria com. Săruleşti, jud. Călăraşi; în situaţia în care nu se pot reconstitui în natură cele 18 ha teren forestier solicitat prin cererea nr. 405/2005, solicită ca pârâtele să fie obligate la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 18 ha teren în echivalent teren agricol.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că suprafaţa de 18 ha pădure a fost proprietatea autoarei lor M. Al. B. şi că sunt moştenitorii legali ai defuncţilor soţi A. (fostă B.) Z. M. şi A. M.
Mai arată că A. (fostă B.) Z. M. a fost fiica adoptivă şi moştenitoarea defunctei M. Al. B., fosta proprietară a moşiei Sănduliţa, moşie care cuprindea şi terenul solicitat prin prezenta acţiune, aşa cum rezultă şi din procesul verbal de stabilire a impozitului succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctei M. Al. B., încheiat la data de 17.03.1944.
Precizează că cele două comisii de fond funciar au respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 9 ha baltă şi 11 ha teren intravilan, că au formulat plângere împotriva hotărârilor emise de către cele două pârâte, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 332/249/2007 al Judecătoriei Lehliu Gară şi în care a fost inclusă şi suprafaţa de 18 ha teren pădure.
De asemenea, mai arată că în urma precizărilor depuse de către pârâta Comisia Judeţeană Călăraşi în dosarul mai sus menţionat, şi-au restrâns obiectul plângerii numai cu privire la suprafaţa de 9 ha baltă, că au făcut demersuri la comisia locală de fond funciar şi s-au înscris în Anexa 29 cu suprafaţa de 26 ha teren, deşi au solicitat numai 18 ha teren.
Mai arată că, comisia a adăugat la cele 18 ha teren şi suprafaţa de 9 ha teren intravilan care formează obiectul unei acţiuni în revendicare aflate pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară, prin urmare, comisia a apreciat că sunt îndreptăţiţi la reconstituirea suprafeţei de 18 ha teren agricol pentru cele 18 ha teren forestier solicitate.
Arată că, din luna iulie 2008 s-a înaintat anexa 29 comisiei judeţene în vederea validării şi nici până în prezent nu s-a emis o hotărâre.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe disp. Legii nr. 198/1991, Lg. nr. 1/200-modificare şi completate prin legea nr. 247/2005, precum şi României şi toate convenţiile internaţionale care garantează dreptul de proprietate.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat probele cu înscrisuri, martori şi expertiză.
Alăturat acţiunii, reclamanţii au ataşat în xerocopie următoarele acte: cererea reclamanţilor prin care s-au adresa Comisiei locale de fond funciar Săruleşti pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi înregistrată sub nr. 405/08.11.2005; lista copiilor certificate ale actelor anexate la cererea depusă la comisia locală de fond funciar; cererea formulată de M. B. şi înregistrată sub nr. 112484/02.04.1937 la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor; adresa cu nr. 108546, 114.632/24.04.2003 emisă de Arhivele Naţionale-Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale prin care i s-au comunicat numitului A. A. G. o copie legalizată după adresa nr. 81278/06.04.1937 emisă de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor-Direcţia şi de pe cererea numitei M. B. adresa Ministerului Agriculturii şi Domeniilor înregistrată sub nr. 11248/02.04.1937 şi totodată i se aduce la cunoştinţă că nu deţin certificatul nr. 812278/1937; adresa nr. 66706/08.12.2003 emisă de Arhivele Naţionale-Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice şi centrale prin care i s-au comunicat numitului A. A. G. mai multe înscrisuri în xerocopie, respectiv: adresa nr. 812278/06.04.0937, fişa moşiei Sănduliţa-proprietatea numitei A.C. B. în com. Pârlita-Săruleşti, jud. Ilfov, planul loturilor cedate locuitorilor din com. Pârlita de pe moşia Sănduliţa, fostă proprietate a M. B.; adresa nr. 81278/06.04.1937 emisă de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor-Direcţia Cadastrului; fişa Moşiei Sănduliţa-proprietar M. A.C. B.; testamentul încheiat la 09.06.1938; inventarul de avere rămasă de pe urma defunctei M. Al. B.; extract din registrul actelor de naştere pe anul 1896 emis de Primăria com. Bucureşti-Plasa Dâmboviţa, jud. Ilfov; jurnalul nr. 7097/14.05.1943 de tribunalul Ilfov; certificatul de naştere seria N3, nr. 008291 al numitului A. M. I.; actul de căsătorie nr. 34/20.11.1926; adresa cu nr. 415948 şi 417363/09.01.1997 emisă de Arhivele Naţionale-Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale; copie după jurnalul nr. 7097/14.05.1943 emisă de Arhivele Statului; procesul verbal încheiat la data de 17.03.1944; procura nr. 12939/18.05.1943; schiţa terenului; procesul verbal încheiat la 16.03.1949; copie certificat de moarte seria MI, nr. 346273 al defunctei A. M.; testamentul autentificat sub nr. 2331/16.03.1971 de Notariatul de Stat Local sector 1 Bucureşti; certificatul de deces seria D4, nr. 810232 emis pe numele defunctului A. M. I.; certificatul de calitate de moştenitor nr. 207/12.03.1974 emis de Notariatul de Stat Local al sectorului 7 Bucureşti de pe urma defunctului A. M. I.; certificatul de deces seria D6, nr. 357330 de pe urma defunctului I. M. G.; certificatul de moştenitor-suplimentar nr. 650/17.10.1974 de Notariatul de Stat Local al sectorului 7 Bucureşti de pe urma defunctului A. M. I., decedat la data de 04.02.1974; copii de pe actele de stare civilă ale părţilor (cărţi de identitate, certificate de naştere, certificate de căsătorie); testamentul autentificat sub nr. 9683/03.06..1991 de Notariatul de Stat sector 1 Bucureşti; certificatul de deces seria DA, nr. 674781 de pe urma defunctei I. M. M., decedată la data de 31.10.1996; certificatul de moştenitor-suplimentar nr. 207/02.10.2002 emis de Societatea Civilă Mentor-Birou Notarial Bucureşti sector 1, de pe urma defunctei I. M. M., decedată la data de 30.10.1996; Decizia civilă nr. 400/A/27.04.1998 a Tribunalului Călăraşi; adresa nr. 2673/30.05.2000 emisă de Consiliul Judeţean Călăraşi-Comisia Judeţeană Pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995; Hotărârea nr. 6/30.05.2000 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate în com. Săruleşti pentru A. A. G. şi I. M.; decizia nr. 368/09.09.2002 emisă de SC Agroindustriala SA Săruleşti; notificarea adresată Prefectului jud. Călăraşi în data de 01.08.2001; dovada de primire a notificării; adresa nr. 4451/12.07.2005 emisă de Instituţia Prefectului-Judeţului Călăraşi; declaraţiile olografe date de A. A. G. şi I. M. în data de 02.11.2005; certificatul de deces seria DP, nr. 600587 de pe urma defunctului A. A. G.; certificatul de calitate de moştenitor nr. 49/05.09.2007 emis de B.N.P. G. S. Bucureşti, de pe urma defunctului A. A. G.; adresa nr. 405/04.04.2006 emisă de C. L. de F.F. S.; contestaţia formulată de A. A. G. şi I. M. împotriva hotărârii nr. 405/04.04.2006 a C. L. S.; adresa nr. 697/26.01.2007 prin care i-a fost înaintă hotărârea nr. 109/19.01.2007 a C. J. C.-Lg. 18/91; plângerea formulată de A. A. şi I. M. împotriva Hotărârii nr. 109/19.01.2007; Sentinţa civilă nr. 678/11.10.2007 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunţată în dosarul nr. 332/249/2007; cererea de recurs formulată de C. J. C.-Lg. 18/1991 împotriva sentinţei civile nr. 678/11.10.2007 a Judecătoriei Lehliu Gară; Decizia civilă nr. 15/R/16.01.2008 a Tribunalului Călăraşi; Titlul de proprietate nr. 163370/18.09.2008 emis de C. J. P. S. D. de P. A. T. C.; adresa nr. 405/2005 emisă de C. L. S.-Lg. 18/91; adresa nr. 1902/13.07.2008 emisă de Primăria com. S.; tabelul nominal cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, precum şi la regiile autonome profil agricol sau la societăţile naţionale cu profil agricol, cărora li se reconstituie suprafeţele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâta C. J. C. a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, precizând că, urmare adresei formulată de instanţă în dosarul nr. 1055/249/2009 C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. de pe lângă I. P. – J. C. prin preşedinte – Prefect N. E., în şedinţa din 19.10.2009 C. J. de F. F. C., a luat în discuţie propunerea de validare a Anexei 29 la comuna S. şi s-a dispus formularea unei adrese către C. L. de F.F. S. pentru a se pronunţa cu privire la toate solicitările din cerea nr. 405/08.11.2005. În acest sens s-a făcut adresa nr. 5866/2008/19.10.2009, pe care o anexează în copie.
Mai arată că, întrucât până la această dată C. L. de F.F. S. nu a dat curs solicitării lor, pentru a putea fi emisă o hotărâre de C. J. de F. F., invocă următoarele excepţii:
1. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C.
Precizează că art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991, modificată şi completată, stipulează: „Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare “.
Mai arată că art. 54 alin 1 din Legea nr. 18/1991, modificată şi completată, stipulează: “Dispoziţiile art. 53 alin 1 se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile văzute în cap III”.
De asemenea, mai arată că reclamanţii nu fac vorbire în acţiune de nicio hotărâre a C. J. de F. F. C. prin care să i se respingă solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate şi prin urmare C. J. pentru S. D. de P. C. nu poate avea calitate procesuală pasivă.
2. Excepţia de necompetentă generală a instanţei judecătoreşti .
Precizează că, conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificata şi completată „Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale” “. Art. 52 din Legea nr 18/1991 modificată şi completată, stabileşte că autoritatea publică cu activitate administrativă este C. L., în timp ce C. J. este autoritate publică cu autoritate administrativ jurisdicţională. Conform art. 53 alin 2 din acelaşi act normaţiv, împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Cum în cauză nu există nicio hotărâre de comisie judeţeană, apreciază că prezenta cauză constituie o contestaţie ce trebuie soluţionată de C. J. de F. F. C. şi urmează ca instanţa să decline competenţa de soluţionare în favoarea C. J. de F. F. C.
Pentru toate aceste motive, solicită să se admită excepţiile invocate.
În drept, pârâta C. J. C. şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art.115-118 C.pr.civ.
Prin întâmpinare a solicitat judecarea cauzei în lipsă conf. disp. art. 242 al. 2 Cod pr. civ.
Alăturat întâmpinării s-a ataşat adresa nr. 5866/2008/19.10.2009 emisă de C. J. C.
În şedinţa publică din 10.03.2010, instanţa a respins excepţia necompetenţei generale a instanţei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. J. C., invocate de aceasta din urmă, pentru motivele reţinute în încheierea de şedinţă din acea zi.
R.N.P. – R., D. S. C. a formulat în cauză CERERE DE INTERVENŢIE IN NUME PROPRIU solicitând admiterea în principiu a cererii, să fie comunicată părţilor şi să se respingă acţiunea reclamanţilor ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii de intervenţie, arată că pin cererea adresata instanţei de fond, reclamanţii fac trimitere la cererea 405/8.11.2005 adresată C. L. S. care, printre altele, solicitau reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren forestier în suprafaţa de 18 ha de la autoarea M. Al. B.
Solicite să se observe că la dosarul cauzei exista inadvertenţe, astfel:
– după cum invoca si reclamanţii in acţiunea lor (pag. 2) C. L. S., în temeiul actelor depuse, a înscris in anexa 29 (nu în 37) o suprafaţă de restituit de 26 de ha mai mult decât s-a solicitat, cererea reclamanţilor fiind pentru 18 ha teren forestier;
– la dosar, s-a depus ca probă o harta pe care unitatea nu o poate lua în consideraţie, nefiind avizată nici de O.C.P.I. C. sau un expert topo;
– s-a mai depus la dosar un inventar din anul 1944 cu bunurile ramase de pe urma defunctei M. Al. B. decedată la 12.04.1943, printre care figurează si o pădure de salcâmi tineri, de 10 ani, pentru care moştenitorii erau obligaţi sa plătească fiscului un anumit impozit;
– în perioada 1944 – 1948, până la reforma agrara si apariţia Constituţiei din 13.04.1948, reclamanţii nu fac dovada continuităţii acestei proprietăţi, existând posibilitatea înstrăinării ei;
– tot ca proba, s-a depus la dosar procesul verbal din 16.03.1949 la care reclamanţii fac trimitere privind “preluarea abuziva” a pădurii.
Solicită să se observe că prin procesul verbal sus menţionat s-a procedat la „predarea întregului inventar viu si mort aflat în conac la data exproprierii, făcută în baza Decretului 83/2 martie 1949”.
Mai arată că în procesul verbal din 17.03.1944 se prevede în ce constă inventarul viu si mort, exemplu: cai, vaci, porci, oi, tractor, semănătoare, căruţă, trăsură etc., dar în niciun caz nu este vorba de pădure.
Precizează că Decretul 83/2.03.1949 privind completarea unor dispoziţii din Legea 187/1945 prevede la art. 2 ca “Trec in proprietatea statului ca bunuri ale întregului popor exploatările agricole…., fermele model cu inventarul viu si mort…” nicidecum nu se refera la pădure.
Cererea de intervenţie în nume propriu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 49 – 56 Cod pr. civilă, Legea 46/2008 si Legea 247/2005.
Prin cererea de intervenţie în nume propriu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa conform art. 242 Cod pr. civilă.
În şedinţa publică din 16.06.2010, instanţa a respins în principiu cererea de intervenţie formulată de Romsilva pentru motivele reţinute în încheierea de şedinţă din acea zi.
Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 847/14.02.2011 Romsilva a menţionat un posibil amplasament al terenului forestier în cazul unei eventuale puneri în posesie a reclamanţilor.
S-a procedat la audierea martorilor N. I. şi S. A., propuşi de reclamanţi, declaraţiile date fiind ataşate la dosarul cauzei.
În cauză s-a efectuat o expertiză topo de către expert C. V. prin care au fost identificate vechile amplasamente ale zonelor acoperite cu pădure de salcâmi ce au aparţinut autoarei reclamanţilor, precizându-se că pe toate amplasamentele, în prezent, nu mai există pădure de salcâmi, terenurile fiind ocupate de persoane juridice sau fizice.
Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 542/03.03.2011 C. L. S. a comunicat faptul că punctul său de vedere în ce priveşte cererea reclamanţilor este propunerea de validare a Anexei nr. 29 de către C. J. C. unde la punctul unu figurează înscrişi reclamanţii.
În cauză s-au încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi o expertiză topo ce a avut ca obiective identificarea vechiului amplasament al terenului cu pădure, la solicitarea reclamanţilor.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea formulată în baza Legii 247/2005 şi înregistrată la Primăria com. S. sub nr. 405/08.11.2005, reclamantul I. M. şi numitul A. A. G. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 27 ha teren extravilan (18,00 ha pădure, 9,00 ha baltă) şi 11,1250 ha – teren intravilan situat pe raza com. S., jud. C., de pe urma autorilor A. Z. M. şi A. I. M.
Din actele de stare civilă aflate la dosar rezultă că numitul A. A. G. şi reclamantul I. M. sunt moştenitorii numitei M. Al. B., în calitate de nepot şi strănepot.
Autoarea reclamanţilor, M. Al. B., ca urmare a exproprierii din anul 1921 a rămas proprietara moşiei S., jud. I. la acea vreme, în suprafaţă de 290 ha şi 3000 mp, dovadă în acest sens fiind adresa nr. 81278/06.04.1937 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, care răspundea la cererea acesteia formulată la 02.04.1937, fila 16 din dosar.
Prin testamentul olograf datat 02.06.1938, aflat la colecţia de testamente de la Ministerul Justiţiei, M. Al. B. i-a lăsat fiicei sale adoptive M. A., născută B., moşia S., gara S., jud. I., cu casa, instalaţiile şi acaretele, mai puţin căminul orfanelor pe care l-a lăsat societăţii Tibişoi, filele 18-21 din dosar.
Ca urmare a decesului M. Al. B. la 12.04.1943, moştenitoare a acesteia a rămas fiica sa adoptivă M. A., născută B., care era şi nepoata sa, astfel cum rezultă din Jurnalul nr. 7097/14.05.1943 al Tribunalului Ilfov secţia IV Civilă şi copia după acesta aflată la Arhivele Naţionale, filele 24, 25 din dosar.
M. A. (născută B.) a fost căsătorită cu A. M. I., pe care prin procura din 18.05.1943, l-a împuternicit să administreze şi moşia S. din jud. I.
Din căsătoria M. A. cu M. A. au rezultat doi copii, numitul A. A. G. şi M. M. I., care la decesul său l-a lăsat ca moştenitor pe soţul său, reclamantul I. M.
Prin urmare, numitul A. A. G. (decedat) şi reclamantul I. M. sunt nepotul şi strănepotul M. Al. B., A. A. G. a decedat la data de 24.07.2007, avându-i ca moştenitori pe reclamanţii A. M. (soţie supravieţuitoare) şi I. A. G. (fiică), reclamante în cauza de faţă, potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr. 9/05.09.2007 emis de BNP G. S. – Bucureşti sector 5.
Ca urmare a decesului M. Al. B. s-a încheiat procesul verbal din 17.03.1944, prin care s-a stabilit averea mobilă şi imobilă rămasă de pe urma acesteia, în vederea stabilirii impozitului succesoral, filele 31-38 din dosar.
Printre bunurile imobile rămase de pe urma defunctei M. Al. B. în procesul verbal din 17.03.1944 figurează la pct. 7 şi suprafaţa de 18,00 ha pădure de salcâmi tineri de circa 10 ani, respectiv suprafaţa pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Dovadă că bunurile inventariate ca rămase de pe urma defunctei M. Al. B. şi cuprinse în procesul verbal din 17.03.1944, au fost în patrimoniul moştenitoarei acesteia, M. A. şi administrate de ea, sunt procura dată de aceasta soţului ei, A. M. şi procesul verbal încheiat la 16 martie 1949 din care rezultă că în urma reformei agrare din 13 martie 1949, s-a procedat la predarea primirea inventarului viu şi mort aferent conacului moşiei S., fila 130.
Cererea reclamanţilor a fost soluţionată parţial, doar în ce priveşte suprafaţa de 9,00 ha baltă, potrivit sentinţei civile nr. 678/11.10.2007 pronunţată în dosarul nr. 332/249/2007 al Judecătoriei Lehliu – Gară.
Soluţionând cererea, pârâta C. L. S. a propus înscrierea reclamanţilor cu suprafaţa de 26,00 ha în Anexa 29, anexă ce a fost înaintată C. J. C. în vederea validării cu adresa nr. 1902/13.07.2008.
Până în luna octombrie 2009, C. J. C. nu a dat nicio soluţie propunerii comisiei locale, iar cu adresa nr. 5866/2008/19.10.2009 i s-a solicitat acesteia să analizeze fiecare capăt al cererii nr. 405/08.11.2005, deoarece nu s-a pronunţat cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 18,00 ha pădure, 7,00 ha livezi şi 1,00 ha vie.
Faţă de această situaţie, instanţa i-a solicitat C. L. S. să comunice soluţia dată cererii reclamanţilor, astfel cum i s-a solicitat de către C. J. C. prin adresa menţionată mai sus.
Cu adresa nr. 291/15.02.2011 C. L. S. a comunicat faptul că a analizat cererea cu nr. 409/2005 a reclamanţilor şi a înaintat spre validare Anexa 29 în care reclamanţii figurează cu suprafaţa de 26,00 ha teren agricol, suprafaţă în care au fost incluse de comun acord cu aceştia următoarele: 18,00 ha pădure, în echivalent 1/1 teren arabil, 7,00 ha livezi în echivalent 1/1 teren arabil şi 1,00 ha vie, în echivalent 1/1 teren arabil.
Instanţa a apreciat incomplet acest răspuns, astfel că a revenit cu adresă, în sensul dacă după şedinţa din 19.10.2009 a C. J. C., s-a dat o soluţie în privinţa cererii reclamanţilor, iar cu adresa nr. 542/03.03.2011 aceasta a comunicat faptul că, în conformitate cu adresa nr. 1902/13.07.2008, şi-a formulat extrem de clar punctul de vedere, propunând C. J. C. validarea Anexei 29, unde la punctul 1 figurează înscrişi reclamanţii, susţinându-şi în continuare punctul de vedere iniţial.
Cu toate acestea, C. J. C. nu a dat nicio soluţie de validare sau invalidare a propunerii C. L. S., deşi reclamanţii au tot aşteptat o soluţie a acestei comisii, situaţie faţă de care au formulat acţiunea de faţă.
Astfel, faţă de înscrisurile aflate dosar, rezultă că pârâta C. L. S. a propus admiterea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 18,00 ha pădure.
Cap. 3 din Legea 1/2000 reglementează „Retrocedarea terenurilor forestiere”, art. 24 al. 1 stabilind că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere,…. se face pe vechile amplasamente.
În speţă, reclamanţii au făcut dovada proprietăţii terenului forestier, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, iar pârâta C. L. S. a admis cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 18,00 ha pădure, propunând echivalent arabil.
Vechiul amplasament al terenului de 18,00 ha pădure a fost identificat, potrivit expertizei topo efectuate în cauză, numai că pe acest teren nu mai există pădure, fiind teren extravilan sau izlaz, ocupat de persoane juridice sau fizice.
Potrivit art. 24 al. 2 din Legea 1/2000 „Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie”, iar potrivit alin. 3 „ Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar.”
Potrivit precizărilor Romsilva, în cazul unei eventuale puneri în posesie a reclamanţilor a indicat un amplasament potrivit adresei nr. 847/14.02.2011.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede următoarele:
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
În ce priveşte noţiunea de „bunuri”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că poate acoperi atât „bunurile actuale” cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţele, în baza cărora un reclamant poate pretinde să aibă cel puţin o „speranţă legitimă” de a obţine folosinţa efectivă a unui drept de proprietate (Kopecky împotriva Slovaciei [GC], nr. 44912/98, paragraful 35, 28 septembrie 2004).
În speţă, aşa cum s-a menţionat, s-a constatat că, urmare a verificării cererii, C. L. S. a propus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 18,00 ha şi înscrierea în Anexa 29, astfel încât reclamanţii beneficiază de o „speranţă legitimă” şi de reconstituire definitivă a dreptului de proprietate şi de punere efectivă în posesie şi de emitere a titlului de proprietate pe suprafaţa de teren reconstituită.
Astfel, prin nerespectarea obligaţiei C. J. C. de a soluţiona propunerea C. L. S. de validare sau invalidare, reclamanţii au suferit o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor lor, fiind aplicabile în speţă garanţiile art. 1 din Protocolul nr. 1, Convenţia având drept scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii ci concrete şi efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pag. 16, paragraful 33).
A se vedea în acest sens Cauza Constantin Popescu împotriva României, Hotărârea din 30 septembrie 2008, paragrafele 31 şi 36.
Pe fond, reclamanţii au solicitat punerea în posesie pe amplasamentul menţionat de Romsilva în adresa nr. 847/14.02.2011.
Potrivit art. 5 lit. „i” din H.G. nr. 890/2005, punerea în posesie este o atribuţie exclusivă a comisiei locale.
De aici rezultă că dispoziţiile menţionate sunt aplicabile numai situaţiilor în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condiţiile legii, iar pentru justificarea promovării unei acţiuni întemeiate pe art. 64, partea trebuie să dovedească doar reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa potrivit legii.
În speţă, mai întâi trebuie reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei solicitate. Soluţia dată de pârâta C. L. S. este doar o propunere, atâta timp cânt nu a fost validată şi de C. J. C, căci această din urmă comisie nu a răspuns solicitării C. L. S., nepronunţând nicio hotărâre de validare/invalidare, nedându-le posibilitatea reclamanţilor să o conteste în cazul în care erau nemulţumiţi.
Astfel, numai după reconstituirea definitivă a dreptului de proprietate se pune problema punerii în posesie, situaţie faţă de care sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 1/2000 menţionate mai sus.
Aşa cum s-a reţinut de către instanţă şi în motivarea respingerii excepţiei necompetenţei generale invocate de pârâta C. J. C., având în vedere refuzul pârâtei Comisia Judeţeană Călăraşi de a da o soluţie în legătură cu cererea reclamanţilor, aceştia s-au adresat instanţei de judecată, deoarece art. 6 paragraful 1 din CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi întru-n termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî „…asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil”
Este adevărat că Legea 18/1991 presupune o procedură prealabilă obligatorie, având în vedere atribuţiile celor două comisii, numai că refuzul de finalizare a acestei proceduri poate fi atribuit spre soluţionare instanţei competente care judecă acţiunea principală, în speţă Judecătoria Lehliu – Gară.
Nu în ultimul rând, se impune a fi reţinută şi Decizia nr. 9/2006 a ÎCCJ. Este adevărat că aceasta face referire la Legea nr. 10/2001, dar prin analogie poate fi invocată şi în cazul legilor fondului funciar, legi care au acelaşi caracter reparatoriu.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază întemeiată în parte acţiunea reclamanţilor, urmând a o admite ca atare.
Urmează a dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 18,00 ha – pădure pe raza comunei S., jud. C., în favoarea reclamanţilor I. M., A. M. şi I. A. G., de pe urma autorilor M. Al. B.
Cât priveşte cererea de intervenţie în nume propriu formulată de R.N.P. R. – D. S. C. urmează a o respinge, având în vedere că aceasta a fost respinsă în principiu prin încheierea de şedinţă din 16.06.2010, pentru motivele reţinute în aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii I. M., A. M. şi I. A. G., domiciliată în mun. Bucureşti, str. Nucului, nr. 4, Bl. V100, sc. 1, et. 7, ap. 30, sector 3, împotriva pârâtelor C. J. P. S. D. D. P. A. T. C. şi C. L. S. P. A. LEGII NR. 18/91.
Dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 18,00 ha – pădure pe raza comunei S., jud. C., în favoarea reclamanţilor I. M., A. M. şi I. A. G., de pe urma autorilor M. Al. B..
Respinge cererea de intervenţie în nume propriu formulată de R.N.P. R. – D. S.C.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30.03.2011.
1
