Recurs. Aplicarea dispozitiilor art.2821 Cod Proc.Civ. la calificarea caii de atac. Momentul procesual avut în vedere la stabilirea valorii litigiului. Chemare în judecată (acţiuni, cereri)


Cod Proc.Civ., art.112, art.132, art.2821

Momentul la care se face evaluarea si stabilirea obiectului cererii, potrivit dispozitiilor art.112 alin.2 din Codul de procedura civila este cel al formularii cererii de chemare în judecata, care trebuie sa cuprinda obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.

Nu pot exista criterii diferite de evaluare în vederea stabilirii timbrajului, pe de o parte si a competentei, pe de alta parte, cât timp valoarea obiectului cererii trebuie sa fie unica, iar timbrajul si competenta sunt consecinte deduse din cuantumul valorii obiectului.

Stabilirea obiectului cererii, cu caracteristica sa – valoarea, se realizeaza la momentul învestirii primei instante si al stabilirii cadrului procesual, moment dedus din coroborarea dispozitiilor art.112 cu art.132 din Codul de procedura civila, adica cel mai târziu la prima zi de înfatisare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în apel sau în recurs nu poate fi modificat obiectul cererii de chemare în judecata, aspect dedus din interdictia expresa continuta de prevederile art. 294 alin.1 (pentru apel) si art.316 coroborat cu art.294 alin.1 (pentru recurs).

Desi obiectul antecontractului era stabilit în Euro, stabilirea valorii obiectului se poate face numai în moneda nationala, deoarece criteriile de competenta si de timbraj sunt reglementate în functie de praguri valorice stabilite în lei.

Desi obiectul antecontractului era stabilit în Euro, stabilirea valorii obiectului se poate face numai în moneda nationala, deoarece criteriile de competenta si de timbraj sunt reglementate în functie de praguri valorice stabilite în lei.

Cât timp valoarea în echivalent lei a fost stabilita la prima zi de înfatisare, sunt perfect aplicabile si prevederile art.181 din Codul de procedura civila, potrivit cu care instanta învestita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramâne competenta sa judece chiar daca, ulterior învestirii, intervin modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect. Problema calificarii caii de atac, dincolo de aspectul constituirii instantei din 2 sau 3 judecatori, implica de fapt problema competenta unei instante ca instanta de apel sau ca instanta de recurs.

Cât priveste aspectul fluctuatiei de curs valutar, dintre momentul introducerii actiunii si momentul declararii caii de atac, Curtea apreciaza ca o astfel de fluctuatie (care determina matematic si economic o modificare a echivalentului în lei al sumei în euro din antecontract), acesta nu poate fi luat în considerare ca si criteriu de reevaluare a obiectului cererii cu ocazia declararii caii de atac, întrucât, asa cum s-a aratat mai sus, o reevaluare este interzisa de normele de procedura civila direct în calea de atac, iar valoarea obiectului cererii (ca si apendice al cererii) se stabileste numai în limitele procedurale cuprinse de art. 112 si 132 din Codul de procedura civila. (Decizia civila nr. 332.R din data de 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Bolintin Vale la data de 17.04.2008, reclamantul P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N.G. pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare autentic cu privire la terenul situat în Com. J., sat B., tarlaua .., parcela …, în suprafata de 2500 mp, ce a facut obiectul antecontractului de vânzare-cumparare nr.20/ 11.12.2006, cu obligarea sa la plata sumei de 4.763 Euro, reprezentând diferenta de pret ramasa neachitata.

În subsidiar, în situatia respingerii primului capat de actiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 81.248 Euro, reprezentând avansul platit în cuantum de 20.237 Euro, daune interese de 40.674 Euro si o penalitate egala cu avansul de 20.237 Euro, la care se vor adauga si cheltuielile efectuate cu întocmirea antecontractelor.

În subsidiar, în situatia respingerii primului capat de actiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 81.248 Euro, reprezentând avansul platit în cuantum de 20.237 Euro, daune interese de 40.674 Euro si o penalitate egala cu avansul de 20.237 Euro, la care se vor adauga si cheltuielile efectuate cu întocmirea antecontractelor.

În motivarea cererii, s-a aratat ca la data de 11.12.2006, împreuna cu N.T.D., în calitate de promitenti cumparatori, au încheiat cu pârâtul N.G., în calitate de vânzator, antecontractul de vânzare-cumparare atestat sub nr. 20/11.12.2006 privind cumpararea în indiviziune si parti egale a unei suprafete de 5 000 mp situate în com.J., sat B. tarlaua …, parcela …, din suprafata totala de 14.600 mp înscrisa în TP nr.115431/ 17.02.2006 cu nr. cadastral .., întabulat în cartea funciara nr. ../ N a com. J.

În cuprinsul antecontractului, s-a precizat obligatia pârâtului vânzator de a dezbate succesiunea defunctei N.D., al carei mostenitor era, de a partaja terenul si de a obtine în lotul sau 1/2 din suprafata totala de teren, reprezentând 7.300 mp, ce va include si terenul de 5.000 mp promis prin antecontractul încheiat, pâna la data de 15.03.2007, când urma sa se încheie contractul autentic de vânzare-cumparare. Ulterior, prin încheierea unor acte aditionale, data la care urma sa se încheie actul autentic s-a amânat la 15.06.2007, apoi la 1.12.2007.

Reclamantul a mai precizat ca posesia terenului i-a fost transmisa la data ramânerii irevocabile a hotarârii prin care s-a solutionat dezbaterea succesorala si partajul. Din pretul total stabilit la 50.000 Euro, reclamantul sustine ca a achitat 2.205 Euro la 3.08.2007, 6.300 Euro la 14.08.2007 si 11.832 Euro la 14.01.2008. Reclamantul a sustinut si i-a solicitat pârâtului de nenumarate ori sa încheie actul în forma autentica, dar acesta a refuzat.

Cererea a fost întemeiata pe prevederile art.968, art.970, art.1073, art.1075, art.998 din Codul civil, Legea nr.247/2005.

În sedinta publica de la data de 06.06.2008, reclamantul a renuntat la capatul de actiune subsidiar, respectiv la obligarea pârâtului la plata sumei de 81.248 Euro, solicitând numai pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare.

În sedinta publica de la data de 06.06.2008, reclamantul a renuntat la capatul de actiune subsidiar, respectiv la obligarea pârâtului la plata sumei de 81.248 Euro, solicitând numai pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare.

Prin sentinta civila nr. 518/20.02.2009 pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale, a fost admisa actiunea formulata, asa cum a fost precizata si s-a constatat ca între parti a intervenit acordul de vointa consemnat într-un înscris numit “Antecontract de vânzare cumparare” atestat de catre Cabinet avocat sub nr. 20/11.12.2006, prin care pârâtul a vândut reclamantului suprafata de 2500mp arabil extravilan, sat B., comuna J., T .., P .., cu vecinatati: N-P.D., E-dr.expl, V-rest propr. S.N.V., înscris în titlul de proprietate nr. 115431/2006, cu pretul de 25.000 E achitat astfel: 2205 E la 3.08.207, 630 E la 14.01.208, 11.832 E la 14.01.208, si 4763 E consemnat la CEC la dispozitia pârâtului cu recipisa de consemnare nr. 2060284/1 din 1.07.2008. Prin aceeasi sentinta a fost obligat pârâtul la plata catre reclamant a sumei de 6885,37 lei cheltuieli de judecata.

În motivarea sentintei, s-a retinut ca între pârât, în calitate de promitent vânzator, si reclamant, în calitate de promitent cumparator, acesta din urma alaturi de numitul N.T., s-a încheiat un de vânzare cumparare sub semnatura privata, atestat de un cabinet de avocatura la 11.12.2008, privind vânzarea -cumpararea în cote egale a unui teren de 5ooomp. În acest act, care potrivit art. 969 Cod Civil, are putere de lege între partile contractante, au fost prevazute o serie de clauze de neexecutare, astfel: daca neexecutarea provine din culpa promitentului vânzator care nu si-a îndeplinit obligatiile asumate, privind obtinerea certificatului de mostenitor, dezmembrarea necesara, întabularea în cartea funciara, înscrierea în evidenta fiscala, toate pâna la data de 15.03.2007, atunci promitentul cumparator poate, fie sa renunte la cumpararea terenului, fie sa solicite instantei pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare autentic; daca însa neexecutarea provine din culpa promitentului cumparator, care nu poate plati pretul la data stabilita sau se razgândeste în privinta cumpararii, atunci acesta va pierde avansul platit si va achita o penalitate egala cu cuantumul cheltuielilor efectuate de vânzator cu întocmirea documentatiei cadastrale de întabulare si dezmembrare. Ulterior, s-au mai încheiat între parti acte aditionale si acorduri prin care termenul din 15.03.2007 s-a prelungit la 15.06.2007, apoi la 1.12.2007 si ultima la 10.02.2008. În ceea ce priveste modalitatea de plata a pretului, în antecontract s-a prevazut ca plata restului de pret, dupa achitarea avansului, se va face la data semnarii contractului de vânzare cumparare în forma autentica în conditiile stabilite în antecontract. Din actele depuse, reiese ca reclamantul a achitat urmatoarele sume cu titlu de avans: 2205 euro conform actului aditional din 3.08.2007, 6300 euro conform înscrisului numit “ACORD” din 14.08.2007, 11.832 euro conform actului numit “Acord” din 14.01.2008. Referitor la acest ultim act, pârâtul a sustinut prin întâmpinare ca, desi l-a semnat, în fapt nu ar fi primit suma înscrisa în el, respectiv cei 11.832 euro.

Potrivit art.1191 Cod Civil, nu se poate face dovada cu martori în contra unui înscris, chiar cu privire la o suma ce nu depaseste 250 lei, de exemplu ca pretul n-ar fi fost platit asa cum se arata în înscris, iar potrivit art.177-179 Cod Proc.Civ., în cazul în care se contesta un înscris sub semnatura privata de catre cel caruia i se opune, se poate solicita verificarea de scripte. În speta, desi înscrisul nu se contesta, se tagaduieste primirea sumei inserata în act, ceea ce apare ca neavând fundament legal. Depozitia martorei A.G., una din semnatarele actului, în calitate de martor care a declarat ca l-a vazut pe N. primind banii în suma de 9000 euro numarati în prealabil, nu poate fi opusa actului semnat de parti, având în vedere art.1191 Cod Civil.

Prin urmare, rezulta ca reclamantul a achitat pâna la 14.08.2008, suma de 20.337 euro, din cei 25.000 euro, pret total, restul de 4.663 euro urmând a se achita conform antecontractului, la data semnarii contractului de vânzare cumparare în forma autentica. Aceasta data a fost stabilita prin ultimul act semnat de parti, respectiv acordul din 14.01.2008, ca fiind 10.02.2008.

Practic, la aceasta data trebuia încheiat actul si achitat restul de pret. Faptul ca acest lucru nu s-a întâmplat, nu poate fi imputat cumparatorului, întrucât cel care trebuia sa se adreseze notarului prin depunerea actelor necesare, respectiv act de proprietate, certificat fiscal, încheiere de întabulare, era proprietarul vânzator. Numai dupa depunerea acestor acte, notarul convoca partile pentru redactarea actului autentic, ocazie cu care se achita si restul de pret, conform conventiei.

Din depozitiile martorilor audiati a reiesit ca marti, 18 martie, pârâtul a convocat la mai multe persoane cu care urma sa finalizeze actele, printre care si pe reclamant, pentru a doua zi, 19 03 2008,însa acesta se afla într-o delegatie, astfel ca a ajuns la notar cu întârziere si fara a avea asupra sa restul de bani. Desi l-a rugat pe pârât sa încheie actul a doua zi, acesta a refuzat. Ulterior, reclamantul a consemnat la CEC pe numele si la dispozitia pârâtului suma de 4.763 euro, descarcându-se astfel de plata pretului.

Instanta a apreciat ca reclamantul s-a achitat de obligatiile contractuale, respectiv a achitat în întregime pretul stabilit, în timp ce pârâtul, asa cum a declarat la interogatoriu, nu este de acord cu perfectarea actului, astfel ca este activata clauza prevazuta în antecontract, privind posibilitatea obtinerii unei hotarâri care sa tina loc de act autentic.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs (calificat ulterior ca apel) pârâtul N.G., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea în fapt a apelului apelantul a aratat ca instanta de fond a retinut în mod eronat ca intimatul-reclamant a achitat cu titlu de avans suma de 20.337 euro, suma care ar fi trebuit achitata pâna la data prezentarii în fata notarului public pentru încheierea contractului de vânzare-cumparare.

Mai considera apelantul ca hotarârea atacata este netemeinica având în vedere ca situatia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat este interpretata gresit din punct de vedere juridic, retinându-se în mod eronat aplicarea art.1191 C. civil care prevede imposibilitatea probarii cu martori în contra unui înscris.

Acesta mai arata ca între situatia de fapt si sustinerile intimatului – reclamant apar neconcordante fapt ce reiese din probatoriul administrat.

Desi se concluzioneaza ca reclamantul s-a achitat de obligatia contractuala consemnând la dispozitia apelantului suma de 4.763 euro, aceste considerente vin în contradictie cu cele retinute în motivarea sentintei.

Din motivarea instantei rezulta ca modificarea datei încheierii contractului nu poate fi imputata cumparatorului per a contrario culpa fiind a vânzatorului, însa acest fapt nu are relevanta devreme ce cumparatorul a acceptat în mod expres sau tacit.

În drept au fost invocate disp.art.3041 Cod Proc.Civ.

Intimatul-reclamant P.M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea în întregime a sentintei atacate.

Prin decizia civila nr.150/16.12.2009 pronuntata de Tribunalul Giurgiu – Sectia Civila, a fost respins ca nefondat apelul si a fost obligat apelantul N.G. sa plateasca intimatului P.M. suma de 2011,05 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

În motivarea deciziei, s-a retinut ca, desi apelantul-pârât a atacat sentinta Judecatoriei Bolintin Vale criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, Tribunalul a constatat ca apelul este nefondat din materialul probatoriu administrat în cauza rezultând ca la data de 11.12.2006 între acesta, în calitate de promitent vânzator, si intimatul-reclamant, în calitate de promitent cumparator, acesta din urma alaturi de numitul N.T., s-a încheiat un antecontractul de vânzare cumparare atestat sub nr.20 de avocat P.M.C. privind vânzarea -cumpararea în cote egale a unui suprafete de teren de 5000 mp situata în com.J., sat B. jud. G. din suprafata totala de 14.600 mp înscrisa în TP nr.115431/2006 pentru pretul de 50.000 euro din care s-a achitat cu titlul de avans suma de 4340 euro urmând ca restul sa fie platit la data încheierii contractului în forma autentica.

Ulterior se încheie doua acte aditionale la antecontract precum si doua “acorduri” prin care apelantul-pârât mai primit cu titlu de avans sume de bani ramânând ca intimatul-reclamant sa mai achite o suma de 4.763 euro din totalul de 25.00 euro care îi reveneau.

Desii apelantul contesta faptul ca ar fi primit întreaga suma retinuta cu titlu de avans, a constatat tribunalul ca acesta nu a contestat validitatea conventiilor sub semnatura privata încheiate cu intimatul sau propria semnatura pusa pe acestea astfel încât administrarea probei cu martori pentru combaterea continutului acestora nu este admisibila fata de interdictia prevazuta de art.1191 Cod Civil.

Tribunalul a constatat ca instanta de fond a apreciat în mod temeinic declaratiile martorilor audiati, rezultând ca, la data de 18 martie, pârâtul a convocat la notar mai multe persoane cu care urma sa finalizeze actele, printre care si pe reclamant, pentru a doua zi, 19.03.2008, însa acesta se afla într-o delegatie, astfel ca a ajuns la notar cu întârziere si fara a avea asupra sa restul de bani.

Aceste fapte au fost relatate si de martorii propusi de însusi apelant, care nu a mai dorit sa încheie contractul de vânzare-cumparare cu intimatul, fapt de natura a-l face pe cel din urma sa consemneze la dispozitia acestuia diferenta de suma convenita cu titlu de pret.

Tribunalul a constatat ca nu se poate retine culpa intimatului pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumparare la termenul stabilit în conditiile în care anterior acesta achitase un avans consistent din pretul stabilit, astfel îndeplinindu-si obligatia asumata.

Totodata atitudinea de refuz avuta de catre apelantul-pârât justifica practic actiunea introdusa de catre intimatul-reclamant si constatarea de catre instanta de fond a achitarii obligatiilor contractuale si a activarii clauza prevazuta în antecontract, privind posibilitatea obtinerii unei hotarâri care sa tina loc de act autentic.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul N.G. la data de 08.06.2010 (data postei), solicitând casarea cu trimiterea spre rejudecare a recursului la Tribunalul Giurgiu ca instanta competenta teritorial.

În motivarea cererii de recurs, se arata ca intimatul-reclamant P.M. a investit instanta de fond cu o actiune principala având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act de vânzare-cumparare si cu o cerere precizatoare de validarea consemnarii sumei de 4763 euro. S-a retinut la capatul 2 de cerere din cererea introductiva (neprecizata) aflata la fila 2 din dosarul de fond, de obligare a sa la plata sumei de 81.248 euro. La data de 6.06.2008 reclamantul si-a evaluat cererea de chemare în judecata conform dispozitiilor art.112 Cod Proc.Civ. la suma de 89.095 lei si a timbrat la valoare. Prin încheierea de sedinta din 6.06.2008, instanta a luat act ca a fost investita cu o cerere având aceasta valoare si a pronuntat o sentinta, mentionând în dispozitiv calea de atac a recursului.

În recurs, Tribunalul Giurgiu a pus în discutie partilor la termenul din 3.06.2009 calificarea caii de atac si, prin încheierea recurata, a calificat calea de atac ca fiind apel, având în vedere dispozitiile art. 282-2821 Cod Proc.Civ.

În opinia recurentului, s-a facut aplicarea gresita a dispozitiilor art.2821 alin.1, în sensul ca sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în cererile introduse pe cale principala … al caror obiect are o valoare de pâna la 100.000 lei (1.000.000.000 lei vechi) inclusiv, atât în materie civila, cât si în materie comerciala …”

Or asa cum s-a mentionat prin încheierea Judecatoriei Bolintin Vale din 6.06.2008, valoarea litigiului era de 89.095 lei.

Pe cale de consecinta, în cauza Tribunalul Giurgiu în mod gresit a solutionat cauza în complet de doi judecatori, motiv pentru care, în cauza s-au încalcat dispozitiile art. 304 pct.1 si 5 din C.pr.civ. în sensul ca instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale si prin hotarârea data instantei a încalcat formele de procedura prevazuta sub sanctiunea nulitatii art. 105 alin.2 C.pr.civ.

Normele de procedura sunt de ordine publica, încalcarea lor duce la nulitatea hotarârii pronuntata, iar în aceasta situatie vatamarea se prezuma si nu poate fi înlaturata decât prin desfiintarea hotarârii recurate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.1 si 5 Cod Proc.Civ.

Analizând cauza de fata prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, precum si a apararilor invocate de intimat, Curtea retine urmatoarele:

În esenta, singurul motiv de recurs invocat de recurent este gresita calificare a caii de atac solutionate prin decizia recurata, în sensul ca aceasta ar fi trebuit sa fie recurs, iar nu apel, motiv de recurs ce se încadreaza în dispozitiile art.304 pct.1 din Codul de procedura civila.

În fapt, prin cererea de chemare în judecata, reclamantul P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N.G. pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare autentic cu privire la terenul situat în com. J., sat B., tarlaua …., parcela ……, în suprafata de 2500 mp, ce a facut obiectul antecontractului de vânzare-cumparare nr. 20/ 11.12.2006, cu obligarea sa la plata sumei de 4 763 Euro, reprezentând diferenta de pret ramasa neachitata.

La termenul din 03.06.2009, Tribunalul Giurgiu, învestit cu o cerere de recurs (conform mentiunii din dispozitivul sentintei judecatoriei), a pus în discutie din oficiu calificarea caii de atac. Prin aceeasi încheiere de sedinta, a fost calificata calea de atac ca fiind apel, fata de dispozitiile art. 282-2821 din Codul de procedura civila.

În drept, potrivit dispozitiilor art. 2821 alin.1 din Codul de procedura civila, “nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în cererile introduse pe cale principala privind pensii de întretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pâna la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civila, cât si în materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrarile în registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si în alte cazuri prevazute de lege.”

Cât priveste momentul la care se face evaluarea si stabilirea obiectului cererii, potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 2 din Codul de procedura civila, cererea de chemare în judecata trebuie sa cuprinda obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.

La primul termen de judecata de la prima instanta, din 06.06.2008, la cererea instantei, reclamantul a precizat ca suma în lei aferenta obiectului cererii este de 89.095 lei la cursul de schimb Euro/leu de 3,56 lei din ziua de 19.04.2008, pentru suma de 25.000 Euro reprezentând partea din pret care revenea reclamantului, potrivit declaratiei sale.

La aceasta valoare, a fost si achitata taxa judiciara de timbru aferenta cererii, astfel cum a fost restrânsa (prin renuntarea la capatul 2 al cererii initiale).

În primul rând, Curtea constata problema calificarii caii de atac, dincolo de aspectul constituirii instantei din 2 sau 3 judecatori, implica de fapt problema competentei Tribunalului Giurgiu ca instanta de apel sau ca instanta de recurs.

În al doilea rând, se retine ideea ca nu pot exista criterii diferite de evaluare în vederea stabilirii timbrajului, pe de o parte si a competentei, pe de alta parte, cât timp valoarea obiectului cererii trebuie sa fie unica, iar timbrajul si competenta sunt consecinte deduse din cuantumul valorii obiectului.

În al treilea rând, Curtea mai retine ca stabilirea obiectului cererii, cu caracteristica sa – valoarea, se realizeaza la momentul învestirii primei instante si al stabilirii cadrului procesual, moment dedus din coroborarea dispozitiilor art.112 cu art.132 din Codul de procedura civila, adica cel mai târziu la prima zi de înfatisare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în apel sau în recurs nu poate fi modificat obiectul cererii de chemare în judecata, aspect dedus din interdictia expresa continuta de prevederile art. 294 alin.1 (pentru apel) si art.316 coroborat cu art.294 alin.1 (pentru recurs).

Or, prima zi de înfatisare în fata primei instante s-a produs la data de 06.06.2008, când, la cererea instantei, reclamantul a precizat ca suma în lei aferenta obiectului cererii este de 89.095 lei la cursul de schimb Euro/leu de 3,56 lei din ziua de 19.04.2008 (data înregistrarii cererii pe rolul instantei).

Cât timp valoarea în echivalent lei a fost stabilita la prima zi de înfatisare, sunt perfect aplicabile si prevederile art.181 din Codul de procedura civila, potrivit cu care instanta învestita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramâne competenta sa judece chiar daca, ulterior învestirii, intervin modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect. Asa cum s-a retinut mai sus, problema calificarii caii de atac, dincolo de aspectul constituirii instantei din 2 sau 3 judecatori, implica de fapt problema competenta unei instante ca instanta de apel sau ca instanta de recurs.

Cât priveste aspectul fluctuatiei de curs valutar, dintre momentul introducerii actiunii si momentul declararii caii de atac, Curtea apreciaza ca o astfel de fluctuatie (care determina matematic si economic o modificare a echivalentului în lei al sumei în euro din antecontract), acesta nu poate fi luat în considerare ca si criteriu de reevaluare a obiectului cererii cu ocazia declararii caii de atac, întrucât, asa cum s-a aratat mai sus, o reevaluare este interzisa de normele de procedura civila direct în calea de atac, iar valoarea obiectului cererii (ca si apendice al cererii) se stabileste numai în limitele procedurale cuprinse de art. 112 si 132 din Codul de procedura civila.

Pentru aceste considerente, apreciind ca, fata de dispozitiile exprese ale art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila, litigiul de fata având un obiect de o valoare de pâna la 100.000 lei inclusiv, calea de atac exercitata nu putea fi decât recurs, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila, va admite recursul în majoritate, va casa decizia apelata si va trimite cauza spre rejudecarea caii de atac a recursului, aceleiasi instante.

Opinie separata în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Potrivit art. 2821 Cod Proc.Civ., “Nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în cererile introduse pe cale principala privind … litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv …”.

Precizarea contravalorii in lei a pretului, facuta la 6.06.2008, a fost realizata strict în vederea timbrarii, aspect care rezulta cu claritate din încheierea de sedinta din 6.06.2008, când reclamantul a solicitat “termen pentru a achita taxa de timbru, precizând ca suma calculata in lei este de 89.095 lei la cursul de schimb euro de 3,56 lei din ziua de 19.04.2008, când a fost depusa cererea”.

Prin faptul ca a fost precizata contravaloarea în lei a pretului la momentul formularii cererii de chemare în judecata nu s-a modificat obiectul cererii de chemare în judecata, acesta fiind tot pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, iar pretul terenului convenit de parti a ramas tot acela de 25.000 euro.

Or, pentru stabilirea caii de atac incidente în cauza în raport de dispozitiile art. 2821 este irelevanta valoarea obiectului cererii de la momentul introducerii actiunii, aceasta valoare fiind relevanta în vederea determinarii timbrajului si, eventual, a instantei competente în prima instanta. Valoarea obiectului cererii a ramas însa tot 25.000 euro, reprezentând pretul convenit de parti pentru terenul ce a facut obiectul antecontractului, iar efectul hotarârii ce se solicita a fi pronuntata era transferul dreptului de proprietate din patrimoniul pârâtului în cel al reclamantului în schimbul pretului sus-mentionat. Ca atare, întrucât prin hotarârea atacata a fost solutionat un litigiu a carui valoare este de 25.000 euro, în mod corect instanta de apel a apreciat ca în cauza este incidenta calea de atac a apelului, atrasa de valoarea obiectului litigiului la momentul pronuntarii hotarârii atacate – 25.000 euro având la acel moment o valoare in lei de peste 100.000 lei.

A aprecia altfel ar însemna sa se accepte ca în toate litigiile în care se pune problema expertizarii în vederea stabilirii valorii litigiului (ca de exemplu în partaje) evaluarea trebuie realizata pentru doua momente, respectiv momentul formularii actiunii, moment care ar determina nu doar instanta competenta si timbrajul, ci si calea de atac ce urmeaza a fi promovata în cauza, precum si momentul expertizarii, moment care ar determina valoarea actuala a litigiului, iar în cazul conflictului între cele doua valori calea de atac sa fie data de valoarea de la momentul introducerii cererii de chemare în judecata, desi în mod evident litigiul poarta asupra unui obiect cu valoarea de la momentul expertizarii.

In consecinta, consider ca Tribunalul în mod corect a stabilit ca în prezenta cauza valoarea obiectului litigiului de la momentul pronuntarii hotarârii atacate atrage calea de atac a apelului, iar recursul de fata este nefondat.

2