DECIZIA CIVILĂ Nr.12/R/18 Ianuarie 2012
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria O sub nr.XXX/2011 la data de 09.06.2011, reclamantul PG a chemat în judecată pe pârâţii Comuna V – prin Primar şi PD pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin prescripţia achizitivă (uzucapiunea de 30 de ani) asupra imobilului teren extravilan în suprafaţă de 1137 m.p. având ca vecini la XX, în vecinătatea parcelei 112 din com. V.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că prin cererea înregistrată la Primăria V, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4,04 ha teren intravilan şi extravilan situat pe raza com. V.
Terenul a fost muncit până la colectivizare de reclamant, el fiind cel care l-a înscris în CAP.
Terenul situat în actuala tarla 63 în parcela 112, teren vii, este moştenire de la părinţii săi, este stăpânit de familia sa de peste 60 de ani.
Terenul se învecinează pe trei laturi cu drum şi cea de-a patra latură cu PM, cel care a cumpărat suprafaţa de 900 m.p. din parcela 112 situată în vecinătatea lui MF, care în prezent are vie plantată pe terenul ei în parcela 111 (conform titlului de proprietate nr. 92937/13.12.1994).
Conform registrului agricol pe anul 1959 – 1960 reclamantul a deţinut suprafaţa de 4,04 ha. din care 0,17 ha. viţă de vie, însă ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate a primit decât suprafaţa de 3,84 ha. din care 900 m.p. teren vie.
Parcela 112 din tarlaua 63 este situată într-o tarla cultivată cu viţă de vie, unde sătenii deţin aceste vii de foarte mult timp chiar înainte de colectivizare.
În parcela 112, familia sa a avut cultivată viţă de vie, însă cu timpul, aceasta a îmbătrânit şi datorită vârstei sale, viţa de vie a fost scoasă, terenul fiind muncit în continuare de către reclamant, ca arabil.
Reclamantul mai arată că i-a vândut fiului său PM suprafaţa de 900 m.p. vii din tarlaua 63, parcela 112, conform contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 2078/25.10.2002 de către BNP O.
Conform măsurătorilor cadastrale efectuate în anul 2009 de către ing. NC, ca urmare a întocmirii cărţii funciare pentru suprafaţa de 900 m.p. vândută fiului său, rezultă că acest teren în suprafaţă de 1137 m.p. pe care el nu deţine acte în prezent, terenul fiind folosit de reclamant ca loc de vie, ulterior ca arabil.
Terenul a fost posedat continuu, neîntrerupt, paşnic, public şi sub nume de proprietar de către reclamant, aşa cum a arătat fiind loc de vie, moştenire de la părinţii săi.
Reclamantul arată că a fost nevoit să formuleze prezenta acţiune întrucât nu deţine acte de proprietate pe această suprafaţă de teren, acestea fiindu-i necesare pentru intabularea în cartea funciară.
In drept, reclamantul a invocat art. 111 C.pr.civilă, art. 1890 C. civil.
La dosar, reclamantul a depus taxa judiciară de timbru, contractul de vânzare – cumpărare a unui teren aut . sub nr. 2078/25 octombrie 2002 de BNP D, încheierea nr. 6563/7.07.2009 a BCPI O, extras de carte pentru informare, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate şi titlurile de proprietate nr. 93.023/5.07.1995, nr. 92.937/13.12.1994.
Pârâta UAT com. V, nu a formulat întâmpinare şi nici nu a fost reprezentată în proces. De asemenea, nici pârâtul PD nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, cea testimonială cu martorii PG şi SS propuşi de reclamant şi s-au solicitat relaţii de la Comisia locală de fond funciar V.
Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.XX/2011, Judecătoria O a respins acţiunea reclamantului PG, în contradictoriu cu pârâţii com. V – prin Primar şi PD.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi rejudecând să se admită acţiunea sa.
În motivarea recursului se arată că instanţa a reţinut în mod greşit că nu a făcut dovada plăţii taxelor şi impozitelor aferente terenului în cauză, deoarece a fost scutit de plata acestora, fiind veteran de război; în mod greşit a stabilit suprafaţa de teren prin operaţiunile aritmetice efectuate, în realitate fiind vorba de 1137 m.p. şi nu de 237 m.p.
În mod greşit s-a reţinut că posesia nu a fost utilă deoarece a făcut dovada cu martori că a stăpânit terenul în calitate de proprietar, greşelile datorându-se şi modului defectuos de punere în posesie.
Se mai arată că terenul nu face parte din domeniul public sau privat al comunei, nu s-a depus vreo cerere de constituire/reconstituire cu privire la teren în baza Legii 18/1991.
În drept se invocă art.299-316 C.proc.civ.
Depune acte: certificat de atestare fiscală pentru 900 m.p. T63, P 112.
Intimata nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.
În raport de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate şi în raport de motivele de recurs invocate (neîncadrate în dispoziţiile art.304 C.proc.civ.), tribunalul urmează a respinge recursul ca nefundat pe următoarele considerente:
Chiar în petitul acţiunii sale recurentul precizează că terenul a fost înscris în patrimoniul CAP de către el. Mai mult bazându-se pe relaţiile trimise de intimată precizează că terenul nu face parte din domeniul public sau privat al comunei.
Conform art.1169 C.civ cel ce face o propunere trebuie să o dovedească.
În raport de cele de mai sus, tribunalul apreciază legală sentinţa deoarece, până la punerea în aplicare a legii 18/1991, terenul s-a aflat în patrimoniul CAP, ci ca atare posesia nu a fost exercitată în nume propriu ci pentru altul sens în care s-a pronunţat şi Î.C.C.J.. Aşa fiind nu s-a făcut dovada posesiei de 30 de ani.
Mai mult, deşi terenul nu se află în patrimoniul comunei, aceasta este chemată în judecată, deşi acţiunea în uzucapiune este îndreptată împotriva proprietarului. Cum intimata nu a formulat recurs, nu s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, şi cum această excepţie nu este de ordine publică, conform art.159 (1) C.proc.civ., tribunalul nu a invocat-o.
1
