Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgoviste la data de 23.06.2011, sub nr. 5428/315/2011, partea reclamanta A.P.I.A. a chemat în judecata pe pârâta B.F., solicitând instantei sa dispuna obligarea acestuia la restituirea sumei de 225,00 lei cu titlu de creanta (plata nedatorata), actualizata cu indicele inflatiei la data efectuarii platii. S-a solicitat, de asemenea, obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii s-a aratat ca prin cererea nr. 4419/03.10.2007 pârâta a solicitat sprijin financiar pentru înfiintarea unei culturi de grâu, în baza art. 1 din O.M.A. nr. 687/2007 privind modificarea anexei F la Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 850/2006, ca valoarea subventiei solicitate si platite prin atribuirea de bonuri valorice a fost de 225,00 lei si ca la data verificarii culturii, data la care s-a încheiat si procesul-verbal nr. 5283/14.06.2008, s-a constatat ca pentru suprafata de 0,45 ha pentru care s-a acordat subventie, pârâta nu a respectat conditiile impuse de actul normativ O.M.A. nr. 687/2007, respectiv art. 15 alin. 2 din acest act, nefiind folosite seminte certificate si nefiind asigurate culturile pentru respectiva suprafata.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 969 raportat la prevederile O.M.A. nr. 687/2007.
Prin sentinta civila nr. 2360/23.06.2011 Judecatoria Târgoviste a admis exceptia lipsei de interes invocata din oficiu si a respins cererea de chemare în judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, instanta de fond a retinut ca prin cererea înregistrata sub nr. 4419/03.10.2007, pârâta a solicitat acordarea de sprijin financiar prin bonuri valorice pentru o suprafata agricola utilizata în anul 2007 de 0,45 ha, ca prin aceeasi cerere pârâta s-a obligat sa participe la receptionarea lucrarii si în conditiile în care nu realizeaza suprafetele de culturi sa restituie sumele reprezentând ajutorul financiar, obligându-se sa faca dovada utilizarii de seminte certificate si, de asemenea, sa asigure culturile înfiintate, ca prin procesul-verbal de receptie si restituire încheiat la data de 13.06.2008 de catre reprezentantul A.P.I.A., în urma verificarilor suprafetelor înfiintate de beneficiar, pârâta din prezenta cauza, în anul 2007 s-a stabilit obligatia acesteia din urma de a restitui suma de 225,00 lei si ca, totodata, pârâta a fost somat fiindu-i adusa la cunostinta împrejurarea ca s-a stabilit prin procesul verbal mentionat obligatia de a restitui suma în cuantum de 225,00 lei.
S-a mai retinut ca, în temeiul dispozitiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 14 din 29 ianuarie 2010, pentru creantele bugetare stabilite, actul de constatare, stabilire si individualizare a obligatiei de restituire a ajutoarelor necuvenite (care potrivit art. 14 alin. 2 din acelasi act normativ reprezinta titlu de creanta) reprezinta titlu executoriu, ca potrivit dispozitiilor enuntate partea reclamanta se afla deja în posesia unui titlu executoriu, ca, în speta, aceasta nu justifica interesul in promovarea procedurii judiciare, având la îndemâna procedura executarii silite, ca, desi partea reclamanta ar putea sa sustina ca nu a obtinut pâna în prezent satisfacerea drepturilor conferite de catre titlul mentionat, si în aceasta ipoteza, aceasta nu are optiunea intre procedura de drept comun a unei pretentii si procedura speciala aplicabila executarii creantelor fiscale, deoarece ar trebui sa se tina seama de faptul ca dispozitiile din O.G. nr. 14/2010 sunt în aceasta materie dispozitii speciale de ordine publica si de imediata aplicabilitate, ca dispozitiile legale mentionate confera titlului ce constituie izvorul obligatiei pretinse, în vigoare la momentul invocarii sale, caracter de titlu executoriu fiscal, ceea ce presupune cu necesitate urmarea procedurii speciale prevazuta de Codul de procedura fiscala, ca lipsa de interes rezida si din împrejurarea ca procedura aleasa de partea reclamanta presupune necesitatea solutionarii procesului si finalizarea procedurii, în eventualitatea unei solutii favorabile, cu obtinerea tot a unui titlu executoriu, ipoteza în care creditoarea s-ar afla practic într-o situatie mai dezavantajoasa decât cea în care nu ar fi recurs la aceasta procedura, fara a obtine astfel vreun folos practic din recurgerea la procedura de drept comun si ca în ceea ce priveste situatia procesuala a pârâtei, aceasta nu este prejudiciat prin solutie întrucât acesta are posibilitatea de a formula aparari pe cale actiunilor conferite în cadrul procedurii de la care face trimitere art. 16 raportat la art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 14 din 29 ianuarie 2010.
Împotriva sentintei civile a declarat recurs reclamanta, aratând ca prin OMA 687/2007 s-a acordat sprijin financiar prin subventionarea motorinei si a biodiselului, precum si a altor resurse materiale necesare pentru culturile de toamna, ca acest sprijin financiar s-a acordat pe baza de cerere depusa la centrul local în a carui raza teritoriala se afla terenul agricol, ca în baza art. 5 alin. 1 din actul normativ susmentionat s-au stabilit criteriile de eligibilitate ce trebuiau îndeplinite de catre beneficiarii sprijinului, ca la data de 14.06.2008 s-a întocmit procesul-verbal nr. 5283 care retine aspectul ca fermierul nu s-a tinut de angajamentul care si l-a asumat la momentul întocmirii cererii nr. 4419 din data de 03.10.2007, ca pârâta a solicitat sprijin financiar pentru înfiintarea unei culturi de grâu pentru suprafata de 0,45 ha, primind sprijin financiar (bonuri valorice) în valoare de 225 lei si ca fermierilor li s-au adus la cunostinta obligatiile pe care le impune Ordinul nr. 687/2007 atât verbal, cât si scriptic, în cuprinsul cererii depuse de fermier mentionându-se obligatia de folosire a semintelor certificate si obligatia asigurarii.
S-a mai sustinut ca pârâta nu a respectat conditiile pe care si le-a asumat prin cererea de plata în toamna anului 2007, ca aceasta nu a facut dovada asigurarii culturilor si nici a facturii de cumparare a semintei certificate, aceasta dovada trebuia însotita de documentul de calitate si conformitate emis de furnizorii autorizati, asa cum s-a obligat conform cererii nr. 4419/03.10.2007 si ca înfiintarea culturilor în toamna anului 2007 se putea dovedi conform actului normativ, prin factura de cumparare a semintei certificate si prin polita de asigurare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele si lucrarile dosarului în raport de dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul va respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arata în continuare, fiind inutila examinarea criticilor facute de recurenta.
Potrivit art. 129 din Legea fundamentala, împotriva hotarârii judecatoresti partile interesate pot exercita caile de atac în conditiile legii.
În raport de principiul statuat prin textul mentionat, admisibilitatea unei cai de atac si, pe cale de consecinta, provocarea unui control judiciar al hotarârii atacate, este conditionata de exercitarea acesteia în conditiile legii.
Or, potrivit art. 1 pct. 11 Cod procedura civila, hotarârea pronuntata de instanta de fond este irevocabila si, în consecinta, nesusceptibila de reformare pe calea exercitarii recursului.
Recunoasterea unei cai de atac în alte situatii decât cele prevazute de legea procesuala constituie o încalcare a principiului legalitatii acestora, precum si al principiului constitutional al egalitatii în fata legii si autoritatilor si, din acest motiv, apare ca o solutie inadmisibila în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si solutionarea cererilor în limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica, corespunzator principiului stabilit prin art. 126 din Constitutia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sanctionata cu nulitatea hotarârii judecatoresti pronuntate cu nesocotirea lor.
Asadar, recursul nu este admisibil si, pe cale de consecinta, pentru considerentele ce preced se va respinge recursul ca inadmisibil. (decizia civila nr. 1085 din 25 octombrie 2011)
