Primirea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, invocată de intimata-pârâtă în cadrul apelului declarat de apelanţii-reclamanţi, fără ca această excepţie să fi fost inserată prin motivele de apel, nu reprezintă motiv de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel, în condiţiile art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, pentru extra petita.
(Decizia nr. 2562 din 17 noiembrie 2003 – Secţia a lll-a civilă)
Prin cererea înregistrată la 17.10.2001 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, completată şi precizată la 27.02.2002 şi 4.03.2002, reclamanţii K.M. şi B.B. i-au chemat în judecată pe pârâţii F.M., F.Ma., G.M., B.T. şi municipiul Bucureşti, prin primarul general, solicitând instanţei pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută parţială a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2743 din 27.02.1997, încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de vânzător, şi pârâţii F.M. şi F.Ma., în calitate de cumpărători, precum şi a Contractului nr. 1900 din 21.12.1996, încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de vânzător, şi autoarea pârâtului G.M. (N.F.), în calitate de cumpărător, în ceea ce priveşte cota indiviză din imobilul situat în Bucureşti, sector 2, înstrăinată pârâţilor prin aceste acte.
Motivele de nulitate invocate de reclamanţi au fost cauza ilicită şi frauda la lege.
Prin aceeaşi acţiune s-a solicitat şi ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la imobilul situat în Bucureşti, sector 2, conform cotelor deţinute: reclamanţii 20/24 din imobil, iar pârâţii câte 2/24 din imobil.
Pârâta B.T. a depus la dosar cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamanţilor la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse de aceasta imobilului în litigiu şi recunoaşterea în favoarea sa a unui drept de retenţie asupra apartamentului pe care aceasta îl ocupă în imobil, până la achitarea de către reclamanţi a sumei solicitate.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 9325 din 13.11.2002, a respins excepţia prematurităţii acţiunii principale referitoare la constatarea nulităţii absolute parţiale a contractelor de vânzare-cumpărare, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, ambele invocate de pârâţi. A respins, ca neîntemeiată, acţiunea principală privind constatarea nulităţii absolute parţiale a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2743 din 27.02.1997 şi nr. 1900 din 21.12.1996 şi a disjuns capătul de cerere din acţiunea principală privind ieşirea din indiviziune a părţilor şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B.T.
Prin Decizia civilă nr. 906 din 16.04.2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului la acţiunea principală, invocată de pârâta-reclamantă B.T., a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul anulării acţiunii principale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului la acţiune. A menţinut celelalte dispoziţii ale instanţei de fond privind disjungerea celorlalte cereri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 68 alin. 1 din disting între exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi reprezentarea în judecată, distincţie care, coroborată cu art. 69 alin. 1 din Codul de procedură civilă, duce la concluzia că în lipsa unei procuri speciale, prin care persoana reprezentată îl împuterniceşte expres pe mandatarul său cu exerciţiul actelor procesuale de dispoziţie, nu se poate presupune că acestuia din urmă i-a fost conferit şi dreptul de a acţiona în instanţă.
Cele două procuri emise în străinătate fac referire numai la dreptul mandatarului M.G. de a-i reprezenta în instanţă pe cei doi reclamanţi în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, nu şi la dreptul acestuia de a introduce în numele reclamanţilor cererea de chemare în judecată.
Şi împotriva acestei decizii au formulat recurs apelanţii-reclamanţi, susţinând nelegalitatea acesteia.
în opinia recurenţilor, instanţa de apel, admiţând apelul formulat de apelanţii-reclamanţi şi schimbând soluţia instanţei de fond, în sensul anulării acţiunii principale pentru lipsa calităţii de reprezentant, excepţie ce nu a fost invocată prin motivele de apel, a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de nelegalitate a hotărârii, prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Primirea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, invocată de intimata-pârâtă B.T. în cadrul apelului declarat de apelanţii-reclamanţi, fără ca această excepţie să fi fost inserată prin motivele de apel, nu reprezintă motiv de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel, în condiţiile art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, pentru extra petita.
Lipsa calităţii de reprezentant este o excepţie de ordine publică ce poate fi invocată de părţi şi chiar de instanţă, din oficiu, în orice fază procesuală, inclusiv în recurs, iar primirea ei nu a generat o înrăutăţire a situaţiei apelanţilor în propria cale de atac, interzisă expres de dispoziţiile art. 296 din Codul de procedură civilă. Soluţia pronunţată de instanţa de apel, de anulare a acţiunii principale pentru lipsa calităţii de reprezentant, ce nu creează autoritate de lucru judecat, este în mod evident mai favorabilă acestora decât soluţia de respingere a acţiunii ca fiind nefondată.
