Recurs. Invocarea ca motiv de nelegalitate a deciziei recurate a nelegalei citări într-un alt litigiu soluţionat irevocabil. Inadmisibilitate


Prin motivele de recurs, recurentul a invocat efectuarea judecăţii în procesul de partaj în condiţiile lipsei de procedură cu acesta, în condiţiile în care litigiul pendinte are ca obiect evacuarea.

O asemenea apărare din partea recurentului nu poate fi primită şi nu poate să ducă la schimbarea soluţiei date în apel, deoarece procesul de partaj s-a soluţionat irevocabil, şi nici o critică cu privire la judecata în care s-a pronunţat sentinţa civilă intrată în puterea lucrului judecat nu mai poate fi analizată de vreo instanţă, întrucât ea putea fi valorificată de partea interesată numai în cadrul căilor de atac exercitate împotriva respectivei hotărâri.

(Decizia nr. 131 din 3 februarie 2004 – Secţia a IV-a civilă)

Prin Sentinţa civilă nr. 1000 din 23.04.2003, Judecătoria Giurgiu a admis acţiunea reclamantei I.Td. împotriva pârâţilor I.Tm. şi M.F., a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea reclamantei situat în comuna C., judeţul Giurgiu, a dispus reintegrarea reclamantei în imobilul sus-menţionat şi a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei 2.176.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 894 din 27.02.2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă şi irevocabilă, i-a fost atribuit reclamantei imobilul din care solicită a fi evacuaţi pârâţii, cu obligarea sa la sultă, care a fost consemnată la CEC la dispoziţia creditorului I.Tm.

Faţă de sentinţa de partaj sus-menţionată, s-a apreciat că pârâţii nu mai justifică nici un titlu locativ în imobil, aşa încât continuarea ocupării imobilului de către ei este nelegală, conform art. 480 din Codul civil.

Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei de fond a fost respins de Tribunalul Giurgiu, conform Deciziei civile nr. 279 din 5.09.2003.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că imobilul litigios este proprietatea exclusivă a reclamantei şi că, prin partajul dispus prin Sentinţa civilă nr. 894/2001, apelantul-pârât I.Tm. a pierdut orice drept locativ în respectivul imobil; de asemenea, s-a reţinut că apelanta-pârâtă M.F. nu are şi nu a avut niciodată vreun drept asupra acestui imobil.

Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de pârâţi, care au criticat-o pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, instanţa nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare invocate în cauză, respectiv că judecata, finalizată cu pronunţarea Sentinţei civile nr. 894 din 27.02.2001, s-a făcut cu lipsă de procedură faţă de I.Tm., care nu a primit nici o citaţie şi nu a semnat dovezile de comunicare existente la dosar, urmând să formuleze plângere penală împotriva celui care a semnat în numele său pe dovada de comunicare.

Recurentul I.Tm. a susţinut că datorită nelegalei sale citări în procesul de partaj de pe urma defunctului său tată a fost în imposibilitatea de a se apăra şi de a formula o cerere reconvenţională prin care să ceară atribuirea în natură a imobilului.

De asemenea, acelaşi recurent a invocat că imobilul asupra căruia s-a dezbătut succesiunea a fost reconstruit de el pe vechiul amplasament, adăugându-i încă 2 camere şi dependinţe, aşa încât acestea nu puteau face obiectul partajului.

Recurenţii au pretins că instanţa de apel s-a pronunţat numai parţial asupra altui mijloc de apărare, acela că reclamanta a achitat sulta la care era obligată la 3 ani de la data scadenţei, fără să plătească şi diferenţa rezultată din devalorizarea creanţei prin inflaţie.

Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 894 din 27.02.2001 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dezbătut succesiunea defunctului LI. (soţul reclamantei şi respectiv tatăl pârâtului I.Tm.), hotărându-se atribuirea în lotul reclamantei I.Td. a imobilului succesoral, situat în comuna C., judeţul Giurgiu, compus din teren în suprafaţă de 891 mp şi casă, cu obligarea acesteia la sultă către ceilalţi moştenitori, respectiv fiii defunctului, I.Tm. şi T.M.

Faţă de această hotărâre, care consfinţeşte dreptul exclusiv de proprietate al reclamantei asupra imobilului ocupat de pârâţi şi care demonstrează că, prin efectul partajului, recurentul I.Tm., ca moştenitor al defunctului a cărui s-a dezbătut, căruia nu i s-a atribuit în lot nici o parte din imobil, nu mai justifică nici un titlu locativ asupra acestuia, apare ca fiind legală soluţia de evacuare pronunţată la fond şi menţinută în apel; în ceea ce o priveşte pe recurenta-pârâtă M.F., aceasta nu a avut calitatea de moştenitoare a defunctului, spre a putea invoca un titlu transmis prin succesiune şi nici nu a făcut dovada vreunui alt mod de constituire în favoarea sa a unui titlu locativ în imobil.

Apărarea legată de plata sultei stabilite prin hotărârea de partaj, cu privire la care s-a invocat în recurs omisiunea de pronunţare a instanţei de apel, a fost analizată de această instanţă, contrar susţinerilor recurenţilor, ceea ce face inoperant motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă.

în acest sens, s-a reţinut în considerentele deciziei recurate că reclamanta a achitat pârâtului-recurent sulta stabilită prin hotărârea de partaj, consemnându-i-o la dispoziţie prin recipisă CEC.

De altfel, achitarea sau neachitarea sultei cu reactualizările pretinse de recurentul comoştenitor nu are nici o relevanţă în ce priveşte reţinerea existenţei titlului locativ al acestuia în imobilul partajat; atâta timp cât bunul nu i-a fost inclus în lot şi nici nu s-a instituit măcar în favoarea sa un drept de retenţie până la achitarea sultei, recurentul-pârât I.Tm. nu justifică nici un drept locativ asupra bunului imobil pe care îl ocupă în fapt.

Recurentul I.Tm. a invocat neanalizarea în apel şi a altui mijloc de apărare, respectiv efectuarea judecăţii în procesul de partaj în condiţiile lipsei de procedură faţă de el.
O asemenea apărare nu a fost invocată prin motivele de apel, aşa încât nu se poate imputa tribunalului că nu s-a pronunţat asupra lor spre a face aplicabil cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă.

De altfel, chiar de s-ar fi formulat această apărare, ea nu ar fi fost de natură să conducă la schimbarea soluţiei pronunţate în cauză, deoarece lipsa de procedură s-a susţinut cu referire la judecata procesului de partaj, or, sentinţa care a finalizat acest proces (Sentinţa civilă nr. 894 din 27.02.2001 a Judecătoriei Giurgiu) a rămas definitivă şi irevocabilă, astfel că, intrând în puterea lucrului judecat, nici o critică cu privire la judecata în care s-a pronunţat nu mai poate fi analizată de vreo instanţă, întrucât ea putea fi valorificată de partea interesată numai în cadrul căilor de atac exercitate împotriva respectivei hotărâri.

Reţinând aşadar că hotărârea tribunalului nu este rezultatul neanalizării vreunui mijloc de apărare invocat în cauză, hotărâtor pentru dezlegarea acesteia, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care recursul pârâţilor apare ca nefondat şi a fost respins ca atare, conform art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.