Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. CONTESTAŢIE LA TABELUL PRELIMINAR AL CREANŢELOR. DECĂDEREA DIN DREPTURI A CREDITORILOR CARE NU DEPUN CEREREA DE ADMITERE A CREANŢELOR ÎN TERMENUL PREVĂZUT DE ART.62 DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.7 alin.1 şi 3 din Legea nr.85/2006;
-art.61, 62 şi 76 alin.1 din Legea nr.85/2006;
– din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.42/C/19.01.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Din interpretarea prevederilor art.7 alin.1 paragraf 1 şi al.3 din Legea nr.85/2006, rezultă că în privinţa notificării deschiderii procedurii, regula este că aceasta se realizează potrivit Codului de procedură civilă şi doar pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c, notificarea se efectuează prin Buletinul procedurilor de .
Sancţiunea cuprinsă în art.76 din Legea insolvenţei intervine exclusiv în ipoteza creditorilor care au cunoscut sau care, potrivit legii, se prezumă că au avut cunoştinţă despre declanşarea procedurii insolvenţei şi au lăsat să treacă termenul de înregistrare a creanţei.
Scopul instituit de legiuitor prin actuala reglementare a fost acela ca prin efectuarea respectivelor comunicări în mod public, toţi creditorii interesaţi să ia la cunoştinţă deschiderea procedurii insolvenţei, legea instituind o prezumţie în acest sens.
Prin sentinţa nr.912 din 6.04.2011 pronunţată în dosar nr.5024/111/2009, Tribunalul B. a admis excepţia tardivităţii depunerii declaraţiilor de creanţă la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC C. C. SRL invocată de lichidatorul judiciar R. IPURL O. şi pe cale de consecinţă a respins contestaţiile la tabelul preliminar de creanţe ale creditorilor SC M. SRL.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Prin Sentinţa 2226/F/2009, la data de 11.11.2009 a fost deschisă procedura insolvenţei debitoarei la cererea creditoarei SC D. SRL, fixându-se termenul limită pentru depunerea creanţelor la 11.12.2009. La data de 17.12.2010, după un an de zile de la deschiderea procedurii, creditoarea SC M. SRL a formulat şi depus declaraţie de creanţă, iar creditoarea SC F. C. SRL la data de 25.11.2010, tabelul preliminar al creanţelor fiind afişat la uşa instanţei la data de 05.03.2010.
Administratorul judiciar a notificat deschiderea procedurii insolvenţei în BPI şi în ziarul Jurnalul de dimineaţă, astfel cum rezultă din anunţul de publicitate de 28.11.2009.
În conformitate cu art.73 alin. 2 din Legea nr.85/2006, debitorul, creditorii şi orice altă persoană interesată vor putea formula informaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator judiciar în tabelul preliminar al creanţelor, contestaţii care trebuiesc depuse cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită prin Sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, iar art.76 sancţionează cu decăderea din drepturi a creditorilor care nu depun cererea de admiterea creanţelor până la termenul prevăzut de art.62, considerente faţă de care, raportat la starea de fapt astfel cum a fost reţinută, instanţa a constatat că declaraţiile de creanţe depuse de către creditori sunt tardive raportat la termenul limită stabilit de instanţă pentru depunerea declaraţiilor, considerente faţă de care, în baza art.73 din Legea nr.85/2006 a respins contestaţiile creditorilor la tabelul preliminar de creanţă al debitoarei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta creditoare SC M. SRL, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că societatea a depus tardiv declaraţia de creanţă raportat la termenul limită stabilit de instanţă pentru depunerea declaraţiilor, având în vedere art.76 din Legea nr.85/2006.
Consideră că publicarea anunţului privind deschiderea procedurii într-un ziar de largă circulaţie şi în buletinul procedurilor de insolvenţă, nu este o măsură suficientă pentru ca administratorul judiciar să respinsă cererea de înscriere a creanţei.
Apreciază că atâta timp cât administratorul judiciar nu şi-a îndeplinit întru totul obligaţiile şi atribuţiile sale legale, nu se poate invoca culpa recurentei în depăşirea termenului pentru depunerea cererii de înscriere creanţă. Mai mult prin respingerea contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor depusă de recurentă, sunt încălcate prev.art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi anume dreptul la un proces echitabil, având în vedere că societatea deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar notificarea privind deschiderea procedurii insolvenţei societăţii debitoare, nu a fost îndeplinită faţă de recurentă.
Faţă de cele arătate, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei la tabelul creditorilor şi înscrierea societăţii recurente în tabelul definitiv al creanţelor societăţii debitoare.
Intimaţii legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă şi nu au depus întâmpinare.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele in baza prevederilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat că recursul declarat de recurenta S.C.M. S.R.L. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa nr. 2226/F/11.11.2009 pronunţată de Tribunalul B., s-a dispus, la cererea creditoarei S.C. D. S.R.L., deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC C. C. SRL O. fiind numit în calitate de administrator judiciar R. I.P.U.R.L. O. Termenul-limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor a fost fixat pentru data de 11.12.2009.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 paragraf 1 din Legea nr.85/2006, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că, în privinţa notificării deschiderii procedurii, regula este că aceasta se realizează potrivit Codului procedură civilă, şi doar pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c), notificarea se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţa.
În speţă, administratorul judiciar a făcut dovada că a notificat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare atât în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr.5874/08.12.2009. , cât şi în ziarul Jurnalul de Dimineaţă.
Prin urmare, având în vedere că societatea recurenta nu a putut fi identificată în lista cu creditorii depusă la dosar, precum şi dispoziţiile lipsite de orice echivoc ale art.7 alin. (3) din Legea insolvenţei, procedura notificării prevăzute la art.61 a fost îndeplinită faţă de aceasta prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Întrucât creditoarea recurenta a fost notificată cu respectarea dispoziţiilor art.7 alin.3 din Legea nr. 85/2006, iar termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă a fost stabilit pentru data de 11.12.2009, declaraţia de creanţă a creditoarei S.C. M. S.R.L. fiind depusă la dosar la data de 17.12.2010, în mod corect administratorul judiciar a aplicat faţă de aceasta sancţiunea decăderii prevăzute de art.76 alin.1 din acelaşi act normativ.
Sancţiunea cuprinsă în art.76 intervine exclusiv în ipoteza creditorilor care au cunoscut sau care , potrivit legii, se prezumă că au avut cunoştinţă despre declanşarea procedurii insolvenţei şi au lăsat să treacă termenul de înregistrare a creanţei.
Consideraţiile recurentei referitoare la garantarea liberului acces la justiţie şi la un proces echitabil nu prezintă relevanţă, în speţă nefiind vorba de îngrădirea liberului acces la justiţie ori a prevederilor art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ci exclusiv de suportarea de către societatea creditoare a sancţiunilor prescrise de lege, ca o consecinţă a nerespectării unei obligaţii determinate, aceea de a formula cererea de declarare a creanţei în termenul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b).
Scopul instituit de legiuitor prin actuala reglementare a fost acela ca, prin efectuarea respectivelor comunicări în mod public, toţi creditorii interesaţi să ia la cunoştinţă deschiderea procedurii insolvenţei, legea instituind o prezumţie în acest sens.
Împrejurarea că recurenta contestatoare nu a luat cunoştinţă de declanşarea procedurii de colectiva şi nu s-a înscris la masa credală în termenul legal, nu poate fi imputată practicianului, care a respectat dispoziţiile legii speciale.
În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta creditoare nu a putut fi identificată nici în lista cu creditorii depusă de către debitoare şi nici în actele contabile depuse şi, ca atare, în mod corect notificarea procedurii s-a realizat exclusiv prin aplicarea dispoziţiilor art.7 alin. (3) teza finală.
Pentru considerentele arătate recursul urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile legale menţionate in cuprinsul prezentei decizii.
Fără cheltuieli de judecata în recurs.
