Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
C. proc. civ., art. 312 alin. 1 şi 3
Omisiunea de a verifica legalitatea actului administrativ – fiscal a cărui anulare s-a solicitat, echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin Sentinţa nr.588/28.05.2010 a Tribunalului Mureş, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.S.A., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureş – A.F.P., s-a anulat Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 51403 din 18.05.2009 emisă de pârâtă; s-a respins cererea reclamantului având ca obiect restituirea sumei de 3.211 lei, ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 43,30 lei.
În considerentele hotărârii atacate s-au reţinut următoarele:
La data de 14.01.2009 pârâta A.F.P. Târgu Mureş a emis decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 3011, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii de plată constând în majorări de întârziere în sumă totală de 3.211 lei.
Prin Decizia nr. 36/07.04.2009 a D.G.F.P. Mureş – Biroul Soluţionare Contestaţii s-a decis desfiinţarea acestei decizii, urmând ca organele de specialitate, alte persoane decât cele care au întocmit decizia atacată, să procedeze la o nouă verificare, ţinând seama de prevederile legale aplicabile în speţă şi de cele precizate în această decizie şi în baza acestia, a fost emisă Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 51403 din 18.05.2009, prin care a fost stabilită în sarcina reclamantului obligaţia de plată a aceleiaşi sume, de 3.211 lei, cu titlu de majorări de întârziere.
Reclamantul a formulat contestaţie în termenul legal împotriva acestei decizii, care a fost respinsă ca neîntemeiată de către pârâta D.G.F.P. Mureş – Biroul Soluţionare Contestaţii prin decizia nr. 208/06.08.2009.
Instanţa a reţinut că la emiterea Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 51403/18.05.2009 nu au fost respectate prevederile Deciziei nr. 36/2009, prin care s-a dispus desfiinţarea primei decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii.
În primul rând, s-a constatat că a fost încălcată dispoziţia care prevede că noua verificare trebuia să fie efectuată de alte persoane, obligaţie ce rezultă şi din dispoziţiile art. 102.5 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, adoptate prin H.G. nr. 1.050/2004. Astfel, Decizia nr. 3011/14.01.2009 a fost emisă de d-na P.M., în calitate de şef administraţie adjunct, iar Decizia ulterioară, nr. 51403/18.05.2009 a fost întocmită de aceeaşi persoană, în aceeaşi calitate şi de d-na D.M., şef birou. Prin aceasta, a fost încălcată prezumţia de imparţialitate şi de obiectivitate cu care trebuia efectuată reverificarea.
În al doilea rând, s-a constatat că nu au fost respectate dispoziţiile deciziei de desfiinţare referitoare la reanalizarea perioadelor de întârziere. Din Decizia nr. 51403/2009, ca şi din cea anterioară, rezultă că debitele principale, faţă de care s-au calculat majorările de întârziere, au fost stabilite prin Deciziile de impunere nr. 2630104123188 din 17.11.2008, nr. 2630104123714 din 17.11.2008, nr. 2630101978227 din 06.03.2008 şi nr. 2630103687486 din 24.09.2008 şi au fost stinse prin plată la 02.12.2008 şi la 03.12.2008.
Instanţa a apreciat că în mod întemeiat a susţinut reclamantul şi s-a reţinut în Decizia nr. 36/2009 că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menţionată în cuprinsul său, conform art. 45 din O.G. nr. 92/2003, ţinând seama şi de prevederile pct. 4.1 din Normele de aplicare şi de cele ale pct. 5 din Ordinul M.F.P. nr. 1561/2004. Ca urmare, în mod nelegal s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de plată a majorărilor de întârziere începând cu o dată anterioară emiterii deciziei de impunere cu privire la debitul principal.
Referitor la cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.211 lei, achitată cu titlu de obligaţii de plată accesorii, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume, cu acest titlu şi ca urmare a respins-o. La dosar au fost depuse chitanţele seria TS3A nr. 2953204 şi 2953205 din 16.03.2009, prin care au fost achitate sumele de 3.070 lei şi 3.200 lei, însă din cuprinsul chitanţelor rezultă că acestea au fost achitate cu titlul de impozit pe veniturile din activităţi şi nu de obligaţii accesorii, nefăcându-se nici vreo referire la decizia de stabilire a obligaţiilor de plată accesorii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal, atât reclamantul cât şi pârâta.
În motivarea recursului promovat, reclamantul a invocat că accesoriile în valoare de 3.211 lei au fost achitate în numerar la casieria Trezoreriei Târgu Mureş, context în care organul fiscal a inserat pe documente ceea ce a considerat şi pentru clarificarea situaţiei s-a solicitat fişa de evidenţă pe plătitor întocmită de A.F.P. Mureş. Totodată, din fişă reiese că accesoriile stabilite prin decizia arătată sunt reflectate în evidenţele organului fiscal ca şi obligaţii, împreună cu impozitul pe venit, în partea stângă a situaţiei, iar încasările sunt reflectate în partea dreaptă a situaţiei, pentru anul 2009, nemaiexistând obligaţii de plată neachitate.
Se mai arată că cele două sume inserate în chitanţele precizate au fost achitate în data de 16.03.2009, fiind plătite la acea dată toate obligaţiile scadente, inclusiv accesoriile stabilite prin decizia atacată.
Pârâta D.G.F.P. Mureş a susţinut nelegalitatea hotărârii atacate, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că prin Decizia nr. 51403/18.05.2009 referitoare la obligaţiile de plată accesorii A.F.P. Târgu Mureş – Biroul Evidenţă pe Plătitor persoane Fizice, în temeiul art. 88 lit. „c” şi art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, a stabilit în sarcina reclamantului majorări de întârziere, în sumă totală de 3.211 lei (3.026 lei+126 lei +3 lei+56 lei) aferente impozitului pe venit, individualizate prin Deciziile de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit pe anul 2008 nr. 26301041231883/17.11.2008 (3.026 lei), nr. 26301041237248/ 17.11.2008 (126 lei), nr. 26301019782273/06.03.2008 (3 lei) şi nr. 26301036874860/24.09.2008 (56 lei).
Se mai arată că la data emiterii Deciziei nr. 51403 din 18.05.2009 referitoare la obligaţiile de plată accesorii, suma de 42.221 lei, reprezentând impozit pe venit, figura ca obligaţie neachitată şi, prin urmare, organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantului, majorări de întârziere în sumă totală de 3.211 lei aferente debitului în cuantum total de 42.221 lei reprezentând impozit pe venit, individualizat prin Deciziile de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit pe anul 2008: Decizia de impunere nr. 26301041231883/17.11.2008 emisă în baza Declaraţiei nr. 1086/25.09.2008, Decizia de impunere nr. 26301041237248/ 17.11.2008 emisă în baza Declaraţiei nr. 1094/30.09.2008, Decizia de impunere nr. 26301019782273/06.03.2008 emisă în baza Declaraţiei nr. 125/28.02.2008 şi Decizia de impunere nr. 26301036874860/24.09.2008 emisă în baza Declaraţiei nr. 53963/19.09.2008.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Prin Decizia nr. 3011/14.01.2009 a D.G.F.P. Mureş, s-au stabilit majorări de întârziere în cuantum de 3.211 lei, aferente impozitului pe venit, potrivit deciziilor de impunere pentru anul 2008.
Ca urmare a admiterii contestaţiei reclamantului, formulată împotriva acestei decizii, prin Decizia nr. 36/07.04.2009 a D.G.F.P. Mureş – Biroul Soluţionare Contestaţii, s-a dispus desfiinţarea Deciziei nr. 3011/2009, urmând ca organele de specialitate, alte persoane decât cele ce au întocmit decizia, să procedeze la o nouă verificare.
În aceste condiţii a fost emisă Decizia nr. 51403/18.05.2009, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale în cuantum de 3211 lei, decizie atacată la data de 10.06.2009 de către reclamant cu o nouă contestaţie.
Prin Decizia nr. 208/06.08.2009, D.G.F.P. Mureş – Biroul Soluţionare Contestaţii, a respins ca neîntemeiată contestaţia pentru suma de 3.208 lei, apreciind că, petentul nu a adus motive de fapt şi de drept referitoare la sumele cuprinse în decizie, aferente Deciziei de impunere nr. 26301019782278/06.03.2008; şi a respins ca nemotivată contestaţia pentru suma de 3 lei. Întrucât petentul nu a motivat nici acest petit în fapt şi în drept.
În raport de această stare de fapt, Curtea a constat că în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate singurele referiri ale instanţei de fond vizează strict Decizia nr. 51.403/18.05.2009, apreciată ca nelegală, fiind incidente prevederile pct. 102.5 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, adoptate prin H.G. nr. 1050/2004, precum şi dispoziţiile din Decizia nr. 36/2009, referitoare la perioadele de întârziere ce se impuneau a fi verificate.
De altfel, prima instanţa a făcut scurte referiri la Decizia nr. 36/2009, act administrativ fiscal care nu a fost atacat în prezenta cauză, reclamantul solicitând anularea Deciziei nr. 208/06.08.2009.
În aceste condiţii, Curtea a constat că recursurile promovate în prezenta cauză sunt întemeiate, întrucât prin omisiunea, de către instanţa de fond, a verificării legalităţii actului administrativ fiscal a cărui anulare s-a cerut, Decizia nr. 208/2009 (faţă de care celălalt act cercetat de prima instanţă Decizia nr. 51403/2009 are un caracter accesoriu, subsidiar), echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, soluţia care se impune fiind aşadar casarea hotărârii atacate, potrivit art. 312 alin. 1 teza I, raportat la prevederile art. 312 alin. 3 teza a III-a Cod procedură civilă.
Analiza legalităţii Deciziei nr. 208/2009 se impunea prioritar, întrucât acesta este actul administrativ fiscal, emis în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, prevăzută de Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, instanţa fiind ţinută să se pronunţe cu privire la această decizie, care la rândul său a fost emisă ca urmare a verificării legalităţii Deciziei nr. 51403/2009, act administrativ analizat încă o dată de instanţa de fond.
