DECIZIA CIVILĂ Nr. 140
Şedinţa publică de la 13 Februarie 2009
Referitor la recursul declarat de intimata PRIMĂRIA MUN. TULCEA – DIRECŢIA POLIŢIEI COMUNITARE TULCEA, împotriva Sentinţei Civile nr. 2874 din 04 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Tulcea, tribunalul reţine următoarele :
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 10.09.2008, cu nr. 4377/327/2008 petentul ……… a contestat procesul-verbal de contravenţie seria AA nr. 03094 emis în data de 19.08.2008 de Primăria Tulcea- Secţia Poliţie Comunitară, solicitând anularea acestuia pentru motive de netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanţei că la data constatării faptei era plecat din ţară.
Intimata, legal citată a formulat întâmpinare, arătând că agentul constatator s-a deplasat la adresa indicată în urma unei sesizări telefonice şi a reţinut că la apartamentul …….. se efectuau lucrări de amenajări interioare, numitul ……… fiind, aşa cum a declarat tatăl acestuia, plecat din tară, iar de lucrări se ocupa soţia acestuia împreună cu muncitorii, care au refuzat să ofere date privind identitatea. Mai arată intimată că în aceste condiţii, a încheiat actul de sancţionare pe numele proprietarului apartamentului.
Prin sentinţa civilă nr. nr. 2874 din 04 noiembrie 2008, Judecătoria Tulcea a admis plângerea contravenţională formulată de petentul ……… şi a anulat procesul verbal de contravenţie seria AA nr. 03094/19.08.2008 emis de Primăria Mun. Tulcea – Direcţia Poliţie Comunitară.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal seria AA nr. 03094/19.08.2008 petentul ……… a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea faptei prevăzută de disp. art. 6 alin.1 lit. d din H.C.L. nr. 74/2002, constând în aceea că a depozitat deşeuri inerte (moloz) rezultat din lucrări de amenajări interioare pe trotuarul din faţa blocului ….. şi sancţionată de disp. art. 25 lit. c din H.C.L. nr. 74/2002, aplicându-se amenda de 1.000 lei.
Analizând legalitatea procesului-verbal în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa de fond a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanţa a reţinut că răspunderea contravenţională este o răspundere personală, astfel că în cazul în care destinatarul normei legale înţelege să nu se conformeze obligaţiei edictate de aceasta, i se va aplica sancţiunea prevăzută cu efect preventiv şi punitiv.
În speţă, aşa cum rezultă din întâmpinarea intimatei, agentul constatator s-a deplasat la locul sesizat telefonic, constatând “ex propriis sensibus” că pe trotuarul din faţa blocului …. se afla depozitat moloz rezultând din lucrări de amenajări interioare. La apartamentul …… a răspuns tatăl petentului, care a arătat că numitul ………-proprietarul apartamentului este plecat din ţară, că la acel apartament se desfăşurau activităţi de reparaţii de care se îngrijea soţia fiului său. Agentul constatator nu a putut identifica persoanele care efectuau lucrări în apartament, astfel că a încheiat procesul-verbal pe numele proprietarului imobilului, pe care l-a sancţionat.
Petentul a depus la dosar înscrisuri -filele 9-10, din care rezultă că la data constatării faptei – 19.08.2008, acesta era plecat la muncă în altă ţară.
A mai constatat prima instanţă că in condiţiile dovedite şi de altfel şi reţinute de agentul constatator, că petentul ……… nu se afla în ţară la data evenimentelor, fapt pentru care a anulat procesul-verbal atacat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs intimata Primăria municipiului Tulcea prin Direcţia Poliţie Comunitară care a criticat-o pentru nelegalitate
În motivarea succintă a recursului s-a arătat că sentinţa atacată nu a analizat în mod corect situaţia iar procesul verbal de contravenţie este întocmit în conformitate cu legislaţia în vigoare iar faptele semnalate sunt reale
Analizând recursul, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, aşa cum s-a dovedit în primă instanţă reiese că la date de 19.08.2008, (data constatării contravenţiei) petentul ……… nu se afla în ţară, astfel încât este imposibil că persoana care a depozitat molozul să fie contravenientul în cauză.
Tribunalul reţine că nu se poate angaja răspunderea personală contravenţională a unei persoane fizice pentru fapta altei persoane, chiar dacă agentul constatator s-a aflat în momentul constatării în imposibilitate de a identifica acele persoane care au aruncat moloz pe trotuarul din faţa unui bloc.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, obligaţia legală instituită prin norma art. 6 alin. 1 lit. d din H.C.L. nr. 74/2002 nu este o obligaţie de conformare instituită în considerarea calităţii de proprietar al unui imobil-apartament, astfel că nu se regăseşte în sarcina proprietarului apartamentului, ci se regăseşte în sarcina oricărei persoane care nu înţelege să îşi adapteze conduita normelor sociale instituite prin acte normateive.
Nefiind motive de nulitate absolută, care să fie invocate din oficiu şi să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează să fie respins recursul ca nefondat.
În consecinţă, va fi menţinută sentinţa atacată ca legală şi temeinică.
