DECIZIA CIVILĂ NR.90
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 3231/2008 petentul …… a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie, seria CC nr. 0117871 întocmit la data de 02.07.2008 de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA – Serviciul Politiei Rutiere în care a fost sancţionat cu avertisment şi reţinerea permisului de conducere.
Prin sentinţa civilă nr.2786/28 oct.2008 Judecătoria Tulcea a respins plângerea formulată de petent, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
În drept, procesul – verbal de contravenţie face dovada deplină a situaţiei de fapt consemnate prin încheierea lui, pana la proba contrarie.
Potrivit art.1169 C.Civ cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie sa o dovedească. Pe cale de consecinţă, sarcina probei revine reclamantului.
Înregistrarea video efectuată de către aparatul radar confirmă întru totul situaţia de fapt reţinută de organul constatator, respectiv, efectuarea manevrei de depăşire cu încălcarea liniei continue. Deşi martorul …… afirmă contrariul celor reţinute în sarcina petentului, în sensul că nu s-a încălcat marcajul longitudinal continuu, existând două benzi de circulaţie pe acelaşi sens, această depoziţie nu poate fi reţinută de către instanţă, întrucât nu se coroborează cu un alt probatoriu administrat în cauză, fiind înlăturată fără caracter de dubiu de imaginea surprinsă de către aparatul radar.
Din economia dispoziţiilor O.G. 2/2001 s-a reţinut că în favoarea procesului – verbal de contravenţie operează o prezumţie relativă de adevăr, prezumţie pe care însă petenta nu a reuşit să o răstoarne în sensul de a dovedi veridicitatea afirmaţiilor sale.
Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs petentul ……, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, motivat de faptul că probele administrate în cauză nu sunt concludente în sensul că nu s-a dovedit fapta pentru care a fost sancţionat contravenţional.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este neîntemeiat.
Astfel, din probele administrate în cauză, se reţine că recurentul petent a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionat contravenţional şi anume, a condus autoturismul marca Hyundai cu nr.de înmatriculare …. pe str.Barajului din mun.Tulcea şi a efectuat manevra de depăşire a autoturismului ….., încălcând marcajul cu linia continuă ce desparte sensurile de mers, fapta fiind prevăzută şi sancţionată de art.120 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Înregistrarea video efectuată de către aparatul radar confirmă situaţia de fapt reţinută de organul constatator şi anume efectuarea manevrei de depăşire cu încălcarea liniei continue.
Martorul …… audiat la instanţa de fond afirmă că nu s-a încălcat marcajul longitudinal continuu, existând două benzi de circulaţie pe acelaşi sens, însă această depoziţie în mod corect nu a fost reţinută de către instanţă întrucât nu se coroborează cu un alt mijloc de probă, fiind înlăturată fără caracter de dubiu de imaginea surprinsă de către aparatul radar.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
