Dosar nr.2113/327/2007
DECIZIA CIVILĂ NR.799
Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2007
Prin plângerea înregistrată la intimatul INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE – TULCEA la data de 10 aprilie 2007, şi pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 2113/327/2007, petentul …… a solicitat anularea procesului verbal seria PCA nr. 930355 din 31 martie 2007.
In motivare a arătat, în esenţă, că nu a încălcat marcajul care separa sensurile de circulaţie. A precizat că manevra pe care a executat-o, aceea de a trece de autoturismul DACIA din faţa sa, al cărei şofer a circulat foarte mult pe dreapta şi a semnalizat intenţia de a opri (culoarea galbenă) nu s-a produs prin trecere pe sensul opus de mers, astfel încât nu putea fi considerată depăşire.
Prin sentinţa civilă nr. 2042 din 9 iulie 2007, Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravenţională formulată de petentul …… împotriva procesului verbal seria PCA nr. 0930355 din 31 martie 2007 întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI TULCEA ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal seria PCA nr. 0930355 din 31 martie 2007, petentul a fost sancţionat cu 4 puncte amendă în cuantum de 156 lei în temeiul art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. i) din acelaşi act normativ şi cu reţinerea permisului de conducere. S-a reţinut că la data de 31 martie2007, ora 18,22, pe DN 22 – E 87 km 182 + 800 m a condus autoturismul AUDI cu număr de înmatriculare ….. şi a depăşit autoturismul DACIA cu nr. …., încălcând marcajul continuu şi fiind în zona de acţiune a indicatorului „depăşire interzisă”. Procesul verbal a fost semnat de contravenient fără obiecţiuni şi de un martor.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul care a criticat-o ca nelegală, recurs ce nu a fost motivat şi nici susţinut oral în faţa instanţei.
Examinând cauza, în raport de probele administrate în faţa primei instanţe, tribunalul constată recursul nefundat.
Procesul verbal de contravenţie face dovada deplină a situaţiei de fapt constatate până la proba contrarie, probă pe care trebuie să o facă petentul în susţinerea plângerii sale.
Dar petentul nu a făcut nicio dovadă prin care să înlăture situaţia de fapt reţinută prin actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei, astfel că, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în mod corect instanţa de fond a respins plângerea.
In consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.