– H.G. nr. 890/2005, art. 11 alin. 1 pct. 8
Potrivit art. 11 alin. 1 pct. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 890/2005 „orice suprafaţă mai mare decât cea trecută în cerere poate fi luată în considerare, pe baza actelor doveditoare, numai până la punerea în posesie şi nu după aceea”.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu se poate trece la modificarea titlului de proprietate dacă nu s-a îndeplinit procedura administrativă, în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat prin cererea depusă la comisia locală şi terenul aferent casei de locuit, aflat în intravilanul localităţii.
(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ
Nr.109 din 02 Februarie 2011)
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Olteniţa, reclamantul M N a chemat în judecată pe pârâtele Comisia locală şi Comisia judeţeană Călăraşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitând să se constate nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. – eliberat pe numele lui M N pentru suprafaţa de 1 ha. şi 1200 m.p., în sensul modificării suprafeţei de teren pentru care este îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate, întrucât s-a omis includerea terenului intravilan în suprafaţă de 1500 m.p. (în fapt 1736,523 m.p.) din sat P jud. Călăraşi precum şi obligarea Comisiei judeţene Călăraşi să emită titlu de proprietate în sensul celor ce vor fi modificate.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că în urma demersurilor făcute în anul 1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, Comisia judeţeană Călăraşi a procedat la emiterea titlului de proprietate nr. – doar pentru suprafaţa de 1 ha. şi 1200 m.p. teren situat în extravilanul com. S, fără să includă şi suprafaţa de teren intravilan pe care a moştenit-o de la mama sa, M P.
Astfel, potrivit actului de nr. 1140/20.08.1946, bunicii săi au donat mamei sale, alături de alt teren, terenul intravilan situat în satul P cu vecini -. Această donaţie cuprindea o clauză potrivit cu care, după moartea bunicilor săi şi a mamei, reclamantul împreună cu fratele său I M să primească în proprietate respectivele suprafeţe de teren. Precizează că reclamantul a stăpânit suprafaţa de teren de 1500 m.p. iar fratele său suprafaţa menţionată în act.
Bunicul său a cumpărat această suprafaţă de teren în anul 1928 (conform actului autentificat sub nr. 13104 din 24 aprilie).
In intervalul de timp 1929 – 1952 au construit pe acest teren un imobil în care a locuit aproximativ 15 ani, după care s-a recăsătorit şi şi-a schimbat locuinţa, în acelaşi sat. Terenul era îngrădit şi întrucât a demolat casa edificată pe acesta, l-a folosit mai departe ca şi grădină de zarzavat până la momentul colectivizării, când i-a fost luat în mod abuziv de către fostul CAP, motiv pentru care acest teren formează obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare. La acel moment nu existau şi alte case construite pe terenurile vecine, astfel că a fost mai uşor să fie preluat de către CAP împreună cu celelalte suprafeţe. Începând cu anul 1990 a folosit din nou această suprafaţă fără să fie tulburat de nimeni, mai ales că sătenii îl recunosc ca fiind proprietarul.
In urma măsurătorilor efectuate acest teren măsoară în fapt 1736,523 m.p. având ca vecini -.
Cu toate că a prezentat actul de proprietate Comisiei locale, suprafaţa de teren ce face obiectul litigiului nu a fost introdusă în titlul de proprietate emis, motiv pentru care a investit instanţa cu prezenta cerere.
Consideră că titlul de proprietate nr. 68588/22.11.2007 emis pe numele său doar pentru suprafaţa de 1 ha. şi 1200 m.p., fără să fie cuprinsă în suprafaţa de teren intravilan de 1500 m.p., în actul de proprietate (în fapt sunt 1736,523 m.p.) din satul P jud. Călăraşi, este nelegal întrucât s-au încălcat prev. imperative ale legii în vigoare la data emiterii, respectiv dispoz. art. 8 alin. 1 şi 2, art. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 9 alin. 11 alin. 8 şi art. 12 din Regulamentul privind constituirea şi atribuţiile comisiilor locale, modalităţile de atribuire a titlurilor de proprietate.
La stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii membrii ai CAP-urilor cât şi pentru celelalte persoane prev. de lege trebuia să se aibă în vedere, după caz, suprafaţa terenurilor aduse în CAP, preluate de acestea în baza unor legi speciale, sau preluate în orice alt mod de la membrii cooperatori. Suprafaţa adusă în CAP este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declaraţii ale martorilor.
În ce priveşte emiterea titlului de proprietate nu s-a ţinut cont de aceste dispoziţii.
Faţă de aceste motive, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
In drept, a invocat art. 8 alin. 1 şi 2, art. 11, art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 9, art. 11, alin.8 şi art. 12 din Regulamentul privind constituirea şi atribuţiile comisiilor locale, modalităţile de atribuire a titlurilor de proprietate.
In dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate nr., planul de amplasament al terenurilor în suprafaţă de 1736,523 m.p., actul de donaţie nr. 1140/1946, actul de vânzare nr. 13104/1928.
Au fost audiaţi cu respectarea dispoz. art. 193 martori ce au declarat că pe terenul intravilan în suprafaţă de 1500 m.p. din satul P jud. Călăraşi, M N a construit o casă de locuit prin anii 60 în care a locuit circa 10 – 12 ani. Întrucât în această casă a găsit-o pe soţia sa spânzurată, iar cele 2 fetiţe ale acestora nu au mai putut locui în această casă, reclamantul a părăsit casa şi terenul, s-a recăsătorit şi s-a mutat în centrul localităţii, într-o altă casă. Casa s-a dărâmat. Întrucât terenul era situat la marginea satului, fostul CAP l-a nivelat şi a cultivat tutun şi zarzavat, apoi ricin. Rupă Revoluţie, reclamantul şi-a îngrădit terenul, apoi l-a lucrat. Acest teren a aparţinut bunicilor, apoi părinţilor reclamantului. Întotdeauna terenul a fost în intravilan. Comunitatea l-a recunoscut ca proprietar al terenului pe reclamant.
Comisia locală de fond funciar a depus la dosarul cauzei, la cererea instanţei de judecată toate actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.2353/2010, Judecătoria Olteniţa a respins acţiunea formulată de reclamantul M N în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Călăraşi şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat la 14 martie 1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10.200 m.p. teren agricol ce a fost înscris în C.A.P. Progresu în anul 1960. Cererea a fost înregistrată conform Legii nr.18/1991 şi reclamantului i-a fost reconstituit dreptul pentru suprafaţa de 11.200 m.p. deci mai mult decât a cerut.
Cum suprafaţa de 1.500 m.p. nu a fost cerută cu această ocazie, iar potrivit art.8 alin.3 din actul normativ menţionat, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cererea persoanelor îndreptăţite, nu se poate trece la modificarea titlului de proprietate dacă nu s-a îndeplinit procedura administrativă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul arătând că potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.18/1991 introdus în titlul IV art.1 pct.2 din Legea nr.247/2005, terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de la persoane fizice revin de drept proprietarilor pe vechile amplasamente.
Totodată conform art.11 alin.1 pct.8 din Hotărârea nr.890/2005, când după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafeţe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafaţă dovedită.
Mai se arată că aşa cum iniţial i s-a reconstituit dreptul şi pentru cei 800 m.p. teren intravilan aferent casei de locuit deşi nu au fost trecuţi în cerere, dar este un drept al său, la fel trebuie procedat şi în prezent.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu critica formulată, tribunalul reţine că titlul de proprietate atacat a fost emis în concordanţă cu cererea depusă de reclamant în anul 1991 şi dovezile existente la comisie.
Astfel din cererea înregistrată la Primăria comunei în data de 14 martie 1991 rezultă explicit că se solicită reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru suprafaţa de 1,02 ha teren agricol înscris în C.A.P. în anul 1960 (fila 21 fond) nu şi pentru terenul aferent casei de locuit.
Că potrivit evidenţelor comisia locală a făcut propunerea pentru o suprafaţă mai mare, respectiv 10.400 m.p. teren agricol şi 800 m.p. construcţii aferentă casei de locuit, chiar dacă nu a existat o cerere în acest sens, nu este de analizat atâta timp cât nu există contestaţii cu privire la acest aspect.
Cert este că potrivit art.11 alin.1 pct.8 din Hotărârea de Guvern nr.890/2005 „orice suprafaţă mai mare decât cea trecută în cerere poate fi luată în considerare, pe baza actelor doveditoare, numai până la punerea în posesie şi nu după aceia.
Mai mult textul invocat, este emis în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 iar reclamantul nu a făcut altă cerere pentru suprafaţa de 1.500 m.p. înaintea termenului prevăzut de acest act normativ.
Prin urmare nu numai că reclamantul a fost pus în posesie asupra terenului solicitat prin singura cerere de reconstituire depusă în termen legal, dar a fost emis şi titlul de proprietate astfel că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu se poate modifica titlul de proprietate fără respectarea procedurii legale astfel ar fi eludate termenele de prescripţie prevăzute pentru stabilitatea raporturilor juridice.
În consecinţă hotărârea atacată este legală şi temeinică astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
1
