Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Cheltuieli de judecată.
Index alfabetic: Cheltuieli de judecată.
– onorariu avocat.
Cod procedură civilă: art. 274;
Articolul 274 alin. 3 C.pr.civ., care permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Judecătoria Rm. Vâlcea, sentinţa civilă nr. 731 din 2 februarie 2009
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub număr unic 5632/288/2008, astfel cum a fost precizată la fila – dosar, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâta C.C.I.Vâlcea solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea acesteia să repare zidul apartamentului său distrus, sau împuternicirea sa să-l efectueze pe cheltuiala pârâtei; obligarea pârâtei să repare, pe cheltuiala sa, camera video distrusă de tencuiala căzută din zidul distrus, sau înlocuirea acesteia în situaţia în care remedierea nu este posibilă; obligarea pârâtei la plata lipsei de folosinţă a camerei avariate, conform procesului verbal de conciliere, cu actualizarea sumei, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, prin cererea aflată la fila 12 dosar, reclamantul a precizat cuantumul pretenţiilor solicitate pârâtei la suma totală de 5000 lei (respectiv câte 500 lei la primele două capete de cerere şi 4000 lei la capătul trei de cerere).
Prin sentinţa civilă nr. 6255 din 10 noiembrie 2008 instanţa a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, ca netimbrată.
La data de 9 ianuarie 2009 pârâta C.C.I. Vâlcea a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 6255 din 10 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 5632/288/2008 cu privire la cheltuielile de judecată, în sensul acordării acestora.
Verificând actele aflate la dosar instanţa a constatat că prin întâmpinarea depusă la dosar, la filele 17,18 dosar, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat în cuantum de 3000 lei achitat conform chitanţei nr. 122/3.11.2008 (aflată la fila 32 dosar) precum şi că a omis să se pronunţe asupra acestui capăt accesoriu.
În baza art. 2812 raportat la art. 274 C.pr.civ. instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 731 din data de 2 februarie 2009 prin care a admis în parte cererea de completare a sentinţei civile nr. 6255/2008 în sensul că a dispus reducerea sumei reprezentând onorariu avocat de la suma de 3000 lei la suma de 500 lei şi a obligat reclamantul la plata sumei reprezentând cheltuielilor de judecată – onorariu avocat faţă de pârâtă pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 274 C.pr.civ. rezultă că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. La baza obligaţiei de restituire stă culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.
De reţinut că prevederile art. 274 alin. 3 recunosc instanţei dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, în situaţia în care va constata că acestea sunt disproporţionat de mari faţă de activitatea prestată de avocat urmând a se raporta la onorariile prevăzute în tabloul onorariilor minimale.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanţa nu intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în integralitate, (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câştig de cauză trebuie suportat de partea adversă, ţinând seama de natura şi complexitatea prestaţiei avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudenţa CEDO s-a statuat că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale menţionate instanţa apreciază că, în speţă, se reţine culpa procesuală a reclamantului având în vedere că cererea de chemare în judecată promovată de acesta a fost anulată ca netimbrată şi că a determinat pârâta să efectueze cheltuieli de judecată nedatorate constând în onorariul de avocat angajat să o reprezinte.
Ţinând seama de elementele prevăzute de alin. 3 al art. 274 C.pr.civ. şi anume: activitatea concretă prestată de avocatul pârâtei şi limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar şi valoarea pricinii, instanţa reţine că acesta nu a desfăşurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 3000 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfăşurată.
În acest sens instanţa consideră că desfăşurarea activităţii menţionată în contractul de asistenţă juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar şi o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor pârâtei şi apreciază că suma de 500 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestaţiei acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina reclamantului.
Concluzionând instanţa apreciază că reclamantul trebuie să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de pârâtă, apreciind că aceasta din urmă a săvârşit un abuz de drept atunci când şi-a dat acordul pentru un onorariu avocaţial exagerat de mare, săvârşind astfel, o faptă ilicită culpabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală în condiţiile art. 723 alin. 2 C.pr.civ., urmând să suporte diferenţa dintre onorariul convenit cu apărătorul său şi suma pe care trebuie să o plătească partea care a căzut în pretenţii, respectiv reclamantul.
??
??
??
??
1
