Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008
Codul de procedură fiscală, art. 218
Nu este formulată acţiunea în administrativ având ca obiect crearea de obligare a Instituţiei Prefectului Timiş – Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, dacă nu se face dovada achitării taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
Decizia civilă nr. 1002 din 15 iunie 2011, R.O.
Prin sentinţa civilă nr. 1631/20.12.2010 pronunţată în dosarul nr. 14470/325/2009, Tribunalul Timiş a respins ca nefondată acţiunea reclamantului persoană fizică având ca obiect chemarea în judecată a pârâtei Instituţia Prefectului Judeţului Timiş – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculelor marca Ford Focus, an de fabricaţie 2000, serie saşiu WFONXXGCDNXP63336; marca Renault Trafic, an de fabricaţie 1996, serie saşiu VF1TBXG0514270521; marca Opel Astra, an de fabricaţie 1994, serie saşiu WOL000051S2520463, fără plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
Recursul reclamantului a fost respins de Curtea de Apel Timiş prin decizia civilă nr. 1002/15.06.2011 pronunţată în dosarul nr. 14470/325/2009, cu motivarea că reclamantul recurent a solicitat intimatei înmatricularea fără plată a taxei de poluare a vehiculelor mai sus individualizate, întemeindu-şi cererea pe considerentul că nu are obligaţia legală de a plăti taxa de poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2009.
La solicitarea formulată de recurent intimata a menţionat că nu se poate soluţiona favorabil cererea reclamantului fără a se face dovada de plată a taxei de poluare pentru autovehicule.
Curtea constată că toate aceste aspecte au fost comunicate reclamantului recurent prin adresa nr. 62960 din 09.11.2009 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Timiş – Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule Timiş.
Curtea constată că înmatricularea autoturismelor fără plata taxei pe poluare prin analiza conformităţii prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu legislaţia comunitară este o abordare greşită în condiţiile în care Instituţia Prefectului nu are atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea acestei taxe şi, cu atât mai mult, căderea de a examina legalitatea taxei în raport de prevederile dreptului comunitar şi nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziţii, fără a ţine cont de legislaţia internă.
Curtea reţine că sumele respective nu se fac la bugetul acestei autorităţi pârâte, iar o eventuală scutire de plată poate fi dispusă decât de organele fiscale care au atribuţii legale în acest sens.
Totodată, pe lângă taxa pe poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituţiei Prefectului mai are de analizat şi alte condiţii de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită şi, din acest punct de vedere, instanţa nu se poate substitui în atribuţiunile funcţionarului public obligat să verifice şi să constate îndeplinirea tuturor condiţiilor înmatriculării.
După achitarea taxei pe poluare, reclamantul recurent poate contesta, fie existenţa ei, fie modalitatea de calcul la organul administrativ fiscal, respectând procedura prevăzută de art. 205-209 din Codul de procedură fiscală, iar ulterior, poate ataca decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, la instanţa de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 218 din acelaşi cod şi numai într-un astfel de litigiu s-ar putea examina şi compatibilitatea dispoziţiilor din dreptul intern cu cele comunitare, aşa încât, într-un litigiu având ca obiect ” obligaţia de a face”, nu există nici un motiv pentru a se impune serviciului de înmatriculări conduita reclamată. (Anexa I. 2.)
Simplul fapt că art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 50/2008 a prevăzut că dovada plăţii taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului, nu transformă serviciul de înmatriculări în decident şi implicit în responsabil al modului de aplicare a legislaţiei fiscale, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a stabilit, sub aspect procedural, că toate operaţiunile legate de plata taxei pe poluare se soluţionează de organele fiscale competente.
Serviciul de înmatriculări are numai obligaţia de a primi şi verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operaţiunea de înmatriculare a autovehiculelor conţine documentele prevăzute de lege inclusiv dovada plăţii taxei pe poluare, stabilită potrivit legii.
Reţinând cele expuse văzând şi prevederile legale invocate, Curtea va respinge recursul formulat de reclamant ca neîntemeiat şi va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
