Decizia Civila nr. 1
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr…… din 12.08.2010, reclamanta ……… a solicitat, pe calea ordonantei presedintiale, ca în contradictoriu cu pârâtul ………, sa se dispuna reintegrarea sa în domiciliul comun.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este casatorita cu pârâtul de pe data de 17.12.2004. A mai precizat reclamanta ca sotul are viciul betiei si atunci când vine acasa are un comportament agresiv fata de aceasta jignind-o si agresând-o fizic. Reclamanta a mai aratat ca a fost alungata de mai multe ori din domiciliul comun împreuna cu fiica sa, chiar si la ora 5 dimineata, spunându-i-se sa aduca bani acasa chiar de ar fi sa practice prostitutia.
Prin sentinta civila nr. 3390 din 26 noiembrie 2010, Judecatoria Tulcea a admis cererea si a dispus reintegrarea reclamantei în imobilul din …….
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Din contractul de vânzare-cumparare autentificat prin încheierea nr……. a B.N.P. ……. rezulta ca partile au dobândit în timpul casatoriei imobilul situat în ………., acesta fiind prin urmare un bun comun. Din aceasta calitate de bun comun rezulta ca atât reclamanta cât si pârâtul au drepturi locative egale cu privire la respectivul imobil, drepturi ce decurg din calitatea lor de coproprietari.
Relativ la conditiile necesare pentru admiterea actiunii pe calea ordonantei presedintiale, instanta constata ca acestea sunt îndeplinite, caracterul urgent rezultând din faptul ca reclamanta nu are o alta locuinta, iar fiica sa, chiar daca rezultata in urma unei alte relatii, se afla împreuna cu aceasta. În ceea ce priveste caracterul vremelnic al masurii, acesta este dat de împrejurarea ca situatia locativa a partilor si drepturile acestora asupra apartamentului bun comun se vor clarifica pe calea partajului, masurile dispuse prin prezenta hotarâre producându-si efectele pâna la momentul partajarii bunurilor comune.
Faptul ca în prezent reclamanta ar avea posibilitatea sa locuiasca cu mama ei nu are relevanta, întrucât aceasta este o solutie provizorie, aparenta dreptului fiind aceea ca reclamanta are drepturi locative proprii asupra imobilului.
Totodata din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca paratul locuieste in imobil împreuna cu alte doua femei, doi dintre martori confirmând chiar ca una dintre femei este concubina acestuia iar cealalata mama ei. Prin urmare, câta vreme paratul este dispus sa puna la dispozitia altor persoane spatiul comun de locuit al sotilor, duce la concluzia ca acesta este suficient pentru ca sa beneficieze si reclamanta de el, cu atât mai mult cu cat acesta apare ca un bun comun, dobândit in timpul casatoriei. Nevoia urgenta a reclamantei de reintegrare in spatiu deriva si din faptul ca trebuie sa-i asigure si fiicei in vârsta de numai 9 ani un loc in care sa se poata dezvolta si creste in conditii normale, ori, cel putin pentru moment, singurul spatiu unde se creeaza macar aparenta ca reclamanta ar avea un drept locativ este acela al imobilului comun al sotilor.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs pârâtul ………, criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Astfel, a aratat recurentul ca, din probele administrate în cauza a rezultat faptul ca nu acesta a alungat-o pe reclamanta-intimata de la domiciliu, aceasta fiind cea care parasea frecvent locuinta pentru a întretine relatii extraconjugale cu alti barbati.
A mai sustinut recurentul ca reclamanta-recurenta nu a justificat nici un interes în promovarea actiunii, aceasta raspunzând la interogatoriul care i-a fost luat ca nu o împiedica nimeni sa aiba acces la locuinta.
Examinând hotarârea atacata, în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul retine ca recursul este nefondat.
Nu s-a demonstrat în speta fara echivoc ca reclamanta intimata a parasit de buna-voie imobilul locuinta comuna si caracterul nejust al reintegrarii asa cum sustine recurentul.
S-a dovedit în schimb necesitatea reintegrarii acesteia si faptul ca neluarea acestei masuri s-ar reflecta negativ asupra dreptului pe care îl are de a folosi spatiul locativ, care îl reprezinta imobilul achizitionat de ambele parti.
Pe cale de consecinta, se constata ca în mod corect prima instanta, apreciind ca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 581 Cod proc. civ., a admis actiunea.
Asa fiind, recursul va fi respins ca nefondat si pastrata ca legala si temeinica hotarârea atacata.
