Respingerea unor motive de nelegalitate si netemeinicie a procesului verbal de contravenţie. Neîntocmirea formularului prevăzut de Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Contravenţii. Închisoare contravenţională


În fapt, petentul a arătat că la data de 25.07.2008 se deplasa pe raza localităţii [ ], când a fost oprit de un echipaj de poliţie, care i-a adus la cunoştinţă că a circulat cu viteza de 121 km/h. Petentul susţine că traficul era aglomerat, se circula aproape bară la bară, era la ieşirea din localitate, astfel că era imposibil să fi avut mai mult de 90 km/h. Petentul a solicitat organelor de poliţie să-i prezinte o dovadă certă a înregistrării vitezei comunicate, ceea ce organele de poliţie nu au făcut.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

La data de 24.10.2008 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că procesul-verbal atacat nu conţine vicii de formă sau de fond, iar motivele invocate de petent pentru anularea sancţiunii ar fi neîntemeiate.

Intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: fotografie radar (f.14), extras din registrul de operaţini radar (f.15), atestat operator radar pentru agentul constatator D.G. (f.16), buletin de verificare metrologică a aparatului radar (f.17), raport al agentului constatator privind fapta (f.18).

În concluziile pe fond, reluate în notele de concluzii scrise depuse la dosar, reprezentantul petentului a invocat faptul că procesul-verbal de contravenţie nu a fost semnat de un martor asistent, cu încălcarea art. 19 alin. 2 din Og nr. 2/2001, că, potrivit art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, era necesară încheirea procesului-verbal pe formularul prevăzut în anexa 1D, şi nu pe formularul prevăzut în anexa 1A. Se mai arată în concluziile apărătorului petentului că lipseşte dovada privind autotestarea aparatului radar din data respectivă, că din ordinul de serviciu al agentului constatator lipseşte menţionarea porţiunii de drum şi a intervalului orar în care acesta putea să-şi exercite dreptul, că lipseşte dovada privind omologarea metrologică avizată de autoritatea în drept, lipseşte autorizaţia de model a producătorului pentru piaţa românească a apratului radar, iar din buletinul de verificare metrologică lipseşte menţiunea conform căreia aparatul radar se amplasează pe o maşină a IPJ ce poate înregistra viteza în timp ce este staţionată sau se află în mers. De asemenea, se arată că litera „T” din partea stângă jos a fotografiei radar ar atesta faptul că aparatul radar nu şi-a terminat autotestarea. Se mai face referire la modul de instalare şi de punere în funcţiune a aparatului radar, precum şi la reglajele necesare pentru toate modalităţile de instalare prevăzute.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei [ ] petentul a fost sancţionat contravenţional cu o amendă în cuantum de 450 lei pentru încălcarea art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 25.07.2008, ora 16.14, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare RG 192A, pe raza localităţii Soci, cu o viteză de 121 km/h, încălcând astfel cu 71 km/h viteza maximă admisă în această localitate.

Instanţa, analizând procesul-verbal de contravenţie atacat, constată că, din punct de vedere al formei, acesta întruneşte cerinţele legale, neexistând nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care ar atrage anularea procesului-verbal şi care pot fi invocate din oficiu de către instanţă.

Referitor la criticile pe care petentul le-a formulat cu privire la formularul folosit pentru încheierea procesului-verbal de contravenţie, instanţa învederează că nefolosirea formularului 1D, la care face referire art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, ar putea atrage anularea procesului-verbal de contravenţie doar în măsura în care prin completarea rubricaţiei acestui formular s-ar stabili informaţii care nu au fost cuprinse în fapt în formularul 1A, iar petentul ar face dovada unei vătămări rezultând din această omisiune care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal, fiind aplicabil regimul nulităţii relative. Or, instanţa constată, în urma analizării formularului 1D, că rubrica ce priveşte mijlocul tehnic cu care a fost constatată contravenţia nu cuprinde precizări cu privire la identificarea respectivului aparat, cum ar fi seria şi numărul acestuia, ci doar menţiunea generică „viteză înregistrată cu…”. În aceste condiţii, o menţiune de tipul celei folosite de agentul constatator în procesul-verbal atacat- „aparat radar montat pe auto cu nr…”- este de natură să satisfacă exigenţa individualizării aparatului radar folosit, având în vedere că aparatele radar se montează pe un anumit autovehicul din dotarea poliţiei şi sunt folosite doar pe acel autovehicul pe durata valabilităţii buletinului de verificare metrologică. De altfel, chiar în buletimul de verificare metrologică a aparatului radar (f.17) se face referire la autoturismul pe care acest aparat este montat. În aceste condiţii, menţionarea în procesul-verbal de contravenţie a seriei şi numărului aparatului radar nu ar prezenta garanţii suplimentare pentru contravenient faţă de situaţia în care se indică doar autoturismul poliţiei pe care acesta era montat, din buletinul de verificare metrologică rezultând şi seria aparatului respectiv.

Din analiza comparativă a datelor pe care ar trebui să le conţină formularul 1D şi conţinutul concret al procesului-verbal de contravenţie atacat se poate constata că toate menţiunile care trebuie să figureze în procesul-verbal ca urmare a completării formularului 1D se regăsesc în procesul-verbal de contravenţie atacat, întocmit prin completarea formularului 1A. În consecinţă, drepturile contravenientului nu au fost în nici un fel vătămate prin neutilizarea formei prevăzute în anexa 1D, astfel că nu se justifică anularea procesului-verbal de contravenţie pentru acest motiv; neutilizarea formularului indicat de lege pentru constatarea contravenţiei este sancţionată cu nulitatea relativă a procesului-verbal, anularea acestuia putând avea loc doar în cazul în care petentul dovedeşte producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod, dovadă pe care instanţa apreciază că petentul nu a reuşit să o facă.

Nici lipsa menţionării martorului asistent, care ar fi trebuit să se regăsească pe procesul-verbal, potrivit art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, întrucât petentul a refuzat semnarea, nu poate determina anularea procesului-verbal de contravenţie, deoarece o asemenea lipsă este sancţionată cu nulitatea relativă, iar petentul nu a probat că ar fi suferit vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, petentul contestă situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie, arătând că în realitate avea o viteză mai mică decât cea trecută în procesul-verbal de contravenţie, fără a aduce însă nici o probă în acest sens. Din fotografiile radar depuse la dosar de intimat reiese însă că petentul a circulat cu viteza de 121 km/h în localitate, viteză înregistrată cu un aparat radar omologat şi verificat metrologic şi care a fost operat de o persoană abilitată în acest sens, după cum rezultă din copia atestatului de operator radar a agentului constatator. Faţă de această viteză înregistrată de aparatul radar, încadrarea juridică a faptei a fost corect realizată. Cum intimatul a făcut, prin înscrisurile depuse, în special prin fotografiile radar, dovada săvârşirii contravenţiei reţinute în procesul-verbal atacat, iar petentul nu a probat în niciun fel susţinerile sale în sensul că maşina sa se deplasa cu o viteză de cel mult 90 km/h, instanţa apreciază că în mod corect intimatul a constatat comiterea contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OG nr. 2/2001.

Referitor la criticile aduse de petent cu privire la modul în care s-a realizat înregistrarea vitezei autoturismului său, instanţa învederează că autotestarea aparatelor radar este o operaţiune care se realizează automat de către aparatul respectiv, la pornirea acestuia, aşa cum rezultă din art. 3.2.6 alin. 2 din Norma de Metrologie Legală, Ordin 301/2005, privind aparatele pentru măsuraraea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre); potrivit aceluiaşi text legal, persoana care operează aparatul radar are posibilitatea de a activa manual funcţia de autotestare a aparatului, atunci când consideră necesar, dar această autotestare se efectuează automat de aparat la pornirea acestuia.

Potrivit manualului de utilizare a modelului de aparat radar Python II, aparat folosit la înregistrarea vitezei avute de autoturismul condus de petent, litera „T” care apare pe fotografia radar marchează viteza de deplasare a autoturismului vizat de cinemonetru, iar nu faptul că aparatul radar se afla în procesul de efectuare a autotestării, aşa cum susţine petentul.

Omologarea aparatului radar este o operaţiune prealabilă realizării verificării metrologice pentru fiecare aparat radar de acel tip în parte, astfel încât prin prezentarea buletinului de verificare metrologică se face, implicit, şi dovada faptului că respectivul model de cinemometru a fost omologat.

Aprecierile pe care petentul le face cu privire la nerespectarea normei de metrologie legală, sub aspectul modului de instalare, de punere în funcţiune, şi al reglajelor necesare pentru toate modalităţile de instalare prevăzute sunt simple speculaţii, lipsite de suport probator. Prin depunerea atestatului de operator radar al agentului constatator se creează o prezumţie că au fost respectate toate normele ce reglementează exploatarea cinemometrului.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu există vicii care să afecteze valabilitatea înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de petent, astfel că probele aduse de intimat sunt valabile şi servesc la dovedirea săvârşirii contravenţiei reţinute prin procesul-verbal atacat.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa constată că petentului i s-a aplicat sancţiunea amenzii în cuantumul ei minim prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, iar gravitatea faptei nu justifică înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului.

Având în vedere cele anterior expuse instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei [ ].