În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, conform art. 1 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008, „prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita în continuare taxa, care constituie la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 7 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008, „stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.
Conform art. 7 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008, „stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”.
Din aceste dispozitiile legale rezulta ca taxa de poluare este calculata, stabilita si impusa prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibila numai în fata organelor fiscale, cu respectarea dispozitiilor din Codul de Procedura Fiscala.
Tribunalul a constatat ca si în prezenta cauza taxa de poluare a fost platita de reclamant la Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad si ca tot aceasta autoritate administrativa a refuzat restituirea acestei taxe, la cererea reclamantului.
Este adevarat ca din dispozitiile art. 1 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 rezulta în mod indiscutabil ca sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxa de poluare sunt virate în contul Administratiei Fondului pentru Mediu si ca aceasta autoritate gestioneaza sumele respective.
Cu toate acestea din aceasta reglementare nu se poate retine însa ca autoritatile fiscale care calculeaza si impun plata taxei de poluare – respectiv autoritatile fiscale – nu au calitate procesuala pasiva.
În acest sens, tribunalul retine ca taxa de poluare din prezenta cauza a fost stabilita de Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad, care a si refuzat restituirea taxei de poluare solicitate de reclamant.
În consecinta, atât din dispozitiile art. 7 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 cât si din situatia de fapt din speta rezulta ca organele fiscale, respectiv Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad, au emis acte administrative – respectiv au avut manifestari de vointa emise în regim de putere publica – prin care au încasat taxa în litigiu si au refuzat restituirea sa.
În consecinta, tribunalul apreciaza ca Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad are calitate procesuala pasiva în prezenta cauza, motiv pentru care se va respinge aceasta exceptie.
Cu privire la apararea chematei în garantie ca reclamantul nu ataca un act administrativ ci solicita doar restituirea unei sume tribunalul constatata ca fata de petitul cererii de chemare în judecata din care rezulta neechivoc si extrem de clar ceea ce solicita reclamantul si anume : anularea Deciziei prin care s-a respins ca neîntemeiata contestatia, anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare si obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare, reactualizata cu rata inflatiei pâna la restituirea efectiva, cu cheltuieli de judecata, chemata în garantie este în eroare cu privire la apararea invocata nelecturând petitul cererii de chemare în judecata sau în întâmpinarea sa s-a strecurat o greseala materiala fiind de prisos din acest punct de vedere analiza acesteia.
Actiunea reclamantului este întemeiata pentru considerentele ce se vor evidentia în cele ce urmeaza.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008, „prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita în continuare taxa, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 4 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008, „obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulatie a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 9”.
Conform art. 5 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008:
(1) „Taxa se calculeaza de autoritatea fiscala competenta.
(2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizica sau persoana juridica, denumite în continuare contribuabil, care intentioneaza sa efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezulta elementele de calcul al taxei, prevazute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Valoarea în lei a taxei se determina pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent si publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(4) Taxa se plateste de catre contribuabil într-un cont distinct deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului pentru Mediu.
(5) Dovada platii taxei va fi prezentata cu ocazia înmatricularii autovehiculului aflat în una dintre situatiile prevazute la art. 4”
Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotarârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 si 2 din Normele metodologice precitate:
(1) „Taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, care reprezinta:
a) în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfasoara activitati economice în mod independent sau exercita profesii libere – organul fiscal la care persoana este înregistrata ca platitor de impozite si taxe;
b) în cazul persoanelor fizice – organul fiscal în a carui raza teritoriala persoana fizica îsi are domiciliul fiscal.
(2) În vederea calcularii taxei de catre autoritatea fiscala, persoana fizica sau persoana juridica în numele careia se efectueaza înmatricularea, denumite în continuare contribuabili, trebuie sa prezinte, în copie si în original, urmatoarele documente:
a) cartea de identitate a vehiculului; si
b) în cazul autovehiculelor rulate achizitionate din alte state, un document din care sa rezulte data primei înmatriculari a acestora, si, dupa caz, declaratia pe propria raspundere prevazuta la art. 5 alin. (4), precum si rezultatul expertizei tehnice efectuate de Regia Autonoma “Registrul Auto Român” ori rezultatul evaluarii individuale efectuate potrivit art. 5 alin. (20)”.
Cuantumul taxei de poluare pentru un anumit autovehicul este indicat la art. 6 din Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008, conform unei formule de calcul care ia în considerare urmatorii parametri:
– A = valoarea combinata a emisiilor de CO2, exprimata în grame/km;
– B = taxa specifica, exprimata în euro/1 gram CO2, prevazuta în coloana 3 din anexa nr. 1 a Ordonantei de Urgenta nr. 50/2008;
– C = cilindree (capacitatea cilindrica);
– D = taxa specifica pe cilindree, prevazuta în coloana 3 din anexa nr. 2 a Ordonantei de Urgenta nr. 50/2008;
– E = cota de reducere a taxei, prevazuta în coloana 2 din anexa nr. 4 a Ordonantei de Urgenta nr. 50/2008;
Formula de calcul este diferita pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 5 sau Euro 6, de acelea cu norma de poluare Euro 3 sau Euro 4.
Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana), nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.
Tribunalul subliniaza ca, începând cu data de 1.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona.
În conformitate cu modificarile aduse Tratatului instituind Comunitatea
Europeana prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul instituind Comunitatea Europeana a fost redenumit „Tratatul privind functionarea Uniunii Europene”, iar fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana a fost renumerotat, devenind art. 110 al noului Tratat privind functionarea Uniunii Europene, cu acelasi continut. Curtea subliniaza însa ca întreaga jurisprudenta a Curtii Europene de Justitie face însa referire la art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, iar nu la art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (desi cele doua articole au acelasi continut), întrucât modificarile operate prin Tratatul de la Lisabona nu erau în vigoare în acel moment.Cea mai importanta hotarâre a Curtii Europene de Justitie în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatricularii pentru prima data într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea ca în aceasta hotarâre se analizeaza chiar taxa de poluare instituita de Statul Român prin Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 – o constituie Hotarârea din 7.04.2011 data în cauza C-402/09 (Tatu), având ca obiect cererea de pronuntare a unei hotarâri preliminare formulata în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primita de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finantelor si Economiei, Directiei Generale a Finantelor Publice Sibiu, Administratiei Finantelor Publice Sibiu, Administratiei Fondului pentru Mediu, Ministerului Mediului.
Examinând compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare instituita de Statul Român prin Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008, Curtea Europeana de Justitie a retinut articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeaza punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate în alte state membre, fara însa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Tribunalul a retinut ca prin Legea nr. 157/2005, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana.
Efectele acestei ratificari sunt reglementate de art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia României, astfel cum a fost republicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 31.10.2003, dispozitii conform carora:
(2)Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4)Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).
Tribunalul a precizat, de asemenea, ca obligatia respectarii dispozitiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezulta si din dispozitiile art. 11 alin. 1 din Constitutia României, conform carora Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozitiile din Constitutia României mentionate, aplicarea dispozitiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozitiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie, începând cu data aderarii, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea asa numitului „acquis comunitar” – astfel cum este definit prin art. 1 din Hotarârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea si functionarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozitiilor si principiilor Constitutiei României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderarii României la Uniunea Europeana, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din 17/01/2001, definitie a acquisul comunitar conform careia acesta include, între alte acte normative, „dispozitiile Tratatului instituind Comunitatea Europeana, semnat la 25 martie 1957 la Roma, si ale Tratatului privind Uniunea Europeana, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997”.
Cu privire la competenta instantelor de a evalua conformitatea legislatiei române cu dispozitiile din dreptul comunitar, tribunalul retine ca în dispozitivul hotarârii Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din 9 martie 1978, data în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77, s-a statuat ca „judecatorul national însarcinat sa aplice, în cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasând, la nevoie, pe proprie raspundere, neaplicata orice dispozitie contrara a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional.”
Date fiind aceasta opinie explicita a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene – a carei jurisprudenta este obligatorie pentru instantele nationale în interpretarea dreptului comunitar –tribunalul constata ca instantele române de drept comun sunt competente sa procedeze, în executarea obligatiei de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlaturarea de la aplicare a oricarei dispozitii contrare a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional.
Tribunalul a constatat ca în prezenta cauza, reclamantul a contestat legalitatea impunerii taxei de poluare platite în anul 2010 pentru înmatricularea pentru prima data în România a unui autoturism marca Ford model Mondeo, fabricat în anul 1997 si înmatriculat pentru prima data în Germania la data de 27.01.1997 conform înscrisurilor anexate.
Tribunalul noteaza ca reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificari, în special cu privire la cuantumul taxei urmatoarele modificari:
– în perioada 1.07.2008-18.02.2009 se aplica taxele stabilite conform anexelor la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta initiala, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, modificarile legislative succesive operate în aceasta perioada dispunând restituirea diferentelor platite în plus în raport cu taxa initiala.
– în perioada 19.02.2009-31.12.2010 se aplica taxele stabilite conform O.U.G. nr. 7/2009.
– începând cu data de 1.01.2011 se aplica taxele stabilite conform O.U.G. nr. 118/2010.
În acest context, se observa ca în prezenta cauza sunt incidente dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008, în varianta ulterioara datei de 31.12.2009, respectiv reglementarea în varianta stabilita conform O.U.G. nr. 7/2009.
De asemenea, în privinta scutirilor de la plata taxei de poluare, tribunalul constata ca exceptarea de la plata taxei de poluare – astfel cum a fost instituita prin art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 218/2008 – a operat în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv.
Totodata, extinderea acestei scutiri la autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cm3, precum si la autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima data într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv – astfel cum a fost introdusa prin Ordonanta de Urgenta nr. 117/2009 – a operat numai în cazul în care astfel de autovehicule se înmatriculeaza pentru prima data în România în termen de 45 de zile de la data intrarii în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2009, neputând rezulta de aici o continuare a scutirii care a avut loc în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, ci numai remedierea – prin extinderea temporara a scutirii – a tratamentului juridic presupus discriminatoriu introdus prin aceasta scutire în perioada anterioara.
Din aceste reglementari, rezulta asadar, ca exceptarea de la plata taxei de poluare – astfel cum a fost instituita prin art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 218/2008 – a operat numai în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, iar nu si în perioada de 45 de zile de la data intrarii în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2009.
De aceea, în acest context, urmeaza a analiza, în functie de dispozitiile dreptului comunitar (european) citate anterior, eventuala compatibilitate cu aceste dispozitii a taxei de poluare aplicabila în perioada ulterioara datei de 31.12.2009, astfel încât nu sunt pertinente – pentru aceasta analiza – mentiunile din comunicatul Comisiei europene din 25.06.2009, comunicat care vizeaza reglementarea din perioada 15.12.2008-31.12.2009, când au intrat în vigoare scutirile de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele din categoria Euro 4, cu o capacitate cilindrica de cel mult 2000 cmc care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv.
Pe de alta parte, se impune analizarea incidentei în cauza a hotarârii Curtii Europene de Justitie din cauza Tatu, mentionata anterior – hotarâre în care s-a retinut incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE si reglementarea româna a taxei de poluare conform OUG nr. 50/2008, în versiunea sa initiala.
Astfel, cum a aratat si Curtea de Justitie analiza sa a avut în vedere OUG nr. 50/2008, în versiunea sa initiala, iar nu versiunea modificata prin OUG nr. 208/2008.
Tribunalul subliniaza însa ca modificarile ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele initiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecinta majorarii – substantiala în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Astfel, atât OUG nr. 208/2008, cât si OUG nr. 218/2008 si OUG nr. 7/2009 au înlocuit anexele initiale ale OUG nr. 50/2008, dublând sau triplând cuantumul taxei de poluare în unele cazuri în raport cu reglementarea initiala, si pastrând formula de calcul a taxei, astfel cum a fost stabilita prin OUG nr. 50/2008, în versiunea sa initiala.
Astfel, un calcul teoretic comparativ arata ca, de pilda, pentru un autoturism (categoria M1) având motor Diesel, din categoria Euro 4, cu o vechime de 1-2 ani si cu o cilindree de 1600 cmc (fara luarea în calcul a emisiei de CO2), taxa de poluare a fost de aproximativ:
-265,44 euro în perioada 1.07.2008-18.02.2009;
-530,88 euro în perioada 19.02.2009-31.12.2010.
De asemenea, pentru un autoturism (categoria M1) având motor Diesel, din categoria Euro 3, cu o vechime de 4-5 ani si cu o cilindree de 1600 cmc(fara luarea în calcul a emisiei de CO2), taxa de poluare a fost de aproximativ:
-694,40 euro în perioada 1.07.2008-18.02.2009;
-1388,80 euro în perioada 19.02.2009-31.12.2010.
Tot astfel, pentru un autoturism (categoria M1) având motor Diesel, din categoria Euro 2, cu o vechime de 4-5 ani si cu o cilindree de 1600 cmc(fara luarea în calcul a emisiei de CO2), taxa de poluare a fost de aproximativ:
-2579,20 euro în perioada 1.07.2008-18.02.2009;
-5148,40 euro în perioada 19.02.2009-31.12.2010.
Aceste date comparative atesta un nivel al taxei de poluare care a crescut considerabil în perioada ulterioara datei de 19.02.2009 – aproape dublu – fata de nivelul taxei de poluare reglementata conform OUG nr. 50/2008, în versiunea sa initiala – adica în raport cu acea taxa de poluare analizata de Curtea Europeana de Justitie în hotarârea Tatu.
Fata de considerentele Hotarârii Tatu, se retine ca art.110 TFUE obliga fiecare stat membru sa aleaga taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabileasca regimul astfel încât acestea sa nu aiba ca efect favorizarea vânzarii vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Astfel, opinia exprimata de Curtea Europeana de Justitie, a retinut ca reglementarea mentionata – respectiv OUG nr. 50/2008 – are ca efect descurajarea importarii si punerii în circulatie în România a unor vehicule de ocazie cumparate în alte state membre, având în vedere ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse, în pofida aplicarii unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piata, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.
Prin urmare, având în vedere concluziile Hotarârii Tatu, tribunalul constata ca prezenta cauza nu difera, sub aspectele analizate de Curtea Europeana de Justitie de cauza deferita instantei de european.
Astfel, nu numai ca taxa de poluare stabilita si impusa reclamantului în anul 2010 a fost calculata potrivit aceleiasi formule de calcul cu aceea instituita prin Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 în varianta initiala – declarata de Curtea Europeana de Justitie ca fiind contrara art. 110 TFUE – dar si cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu aceasta reglementare.
De asemenea, ca si în Hotarârea Tatu, se impune constatarea ca vehiculul de ocazie importat de reclamant si caracterizat printr-un anumit grad de vechime si uzura este supus – în pofida aplicarii unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a tine seama de deprecierea acestuia – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piata, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.
În aceasta privinta nu s-au administrat probe cu privire la valoarea autovehiculului, pentru a fi posibila o comparare a nivelului taxei de poluare cu valoarea integrala a autovehiculului.
Cu toate acesta, prin Hotarârea Tatu – desi Curtea Europeana de Justitie pare sa fi avut în vedere cuantumul ridicat al taxei de poluare – nu a fost stabilit un procentaj minim al taxei de poluare si care sa fi fost acceptat de Curtea Europeana de Justitie ca fiind nediscriminatoriu. Astfel, de pilda, nu rezulta din Hotarârea Tatu ca ar fi nediscriminatorie o taxa de poluare care ar avea un cuantum de 10% sau 15% din valoarea de piata a autovehiculului supus acestei taxe, Curtea Europeana de Justitie retinând ca întreaga reglementara a taxei de poluare – astfel cum a fost instituita prin Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 în varianta initiala – contravine art. 110 TFUE.
În concluzie, în conditiile impozitarii discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizeaza autovehiculele second hand de pe piata interna, tribunalul retine caracterul întemeiat al actiunii reclamantului si încalcarea art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Consecinta acestei constatari fiind în acord cu dispozitivul hotarârii Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din 9 martie 1978, data în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77, în care s-a statuat ca „judecatorul national însarcinat sa aplice, în cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasând, la nevoie, pe proprie raspundere, neaplicata orice dispozitie contrara a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional.”
Fata de aceasta opinie explicita a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene – a carei jurisprudenta este obligatorie pentru instantele nationale în interpretarea dreptului comunitar – tribunalul constata ca este competent sa procedeze, în executarea obligatiei de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlaturarea de la aplicare a oricarei dispozitii contrare a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional, prin urmare, fata de caracterul discriminatoriu al reglementarii taxei de poluare aplicabile reclamantului, aceasta reglementare urmeaza a fi înlaturata ca fiind în contradictie cu dispozitiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
