În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, conform contractului de vânzare – cumparare a unui autoturism si a certificatului de înmatriculare eliberat de autoritatile germane, reclamantul a cumparat din Germania, un autoturism. În urma cererii acestuia de reînmatricularea autoturismului în România, pârâta a emis decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule prin care a fost stabilita în sarcina reclamantului obligatia de plata a taxei pe poluare în baza OUG nr. 50/2008, având în vedere caracteristicile tehnice ale autoturismului: categoria auto M 1, norma de poluare Euro 2, acesta achitând taxa respectiva în data de 02.02.2010, dupa cum reiese din copia chitantei depusa la dosar, dar reclamantul a formulat contestatie împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare de mai sus, solicitând anularea acestora si restituirea contravalorii taxei, cererea fiind înregistrata la 10.02.2010 la Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad, iar prin decizia nr. 916/16.03.2010 pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Arad a respins contestatia reclamantului.
OUG nr. 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, si a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
A fost modificata prin OUG nr. 2008/2008, ce a intrat în vigoare la data publicarii în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825/08.12.2008. OUG nr. 50/2008 a fost modificata, din nou, prin OUG nr. 218/2008, ce a intrat în vigoare la 11.12.2008 – data publicarii actului în Monitorul Oficial. Prin art. I al acestei din urma ordonante de urgenta a fost abrogata OUG nr. 2008/2008. OUG nr. 50/2008 a fost modificata, pentru a treia oara, prin OUG nr. 7/2009 ce a intrat în vigoare la data publicarii în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103/1902.2009. OUG nr. 50/2008 a fost modificata pentru a patra oara prin art. 35 din Legea nr. 329/05.11.2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, ce a intrat în vigoare la data de 12.11.2009. O alta completare a dispozitiilor referitoare la taxa pe poluare a avut loc prin OUG nr. 117/2009 (publicata în M.O. nr. 926/30.12.2009).
În perioada 01.07.2008 – 18.02.2009 s-au aplica taxele stabilite conform anexelor la OUG nr. 50/2008, în varianta initiala, iar, începând cu data de 19.02.2009 au devenit incidente taxele stabilite conform OUG nr. 7/2009, în urmatoarele conditii:
În intervalul 01.07.2008 – 10.12.2008 s-au aplicat taxele stabilite conform anexelor la OUG nr. 50/2008, în varianta initiala, în conditiile în care în perioada 08.12.2008 – 10.12.2008, când a fost în vigoare OUG nr. 2008/2008, s-a achitat o taxa de poluare majorata, fiind, însa, abrogata prin OUG nr. 218/2008, al carei art. IV alin. 1 a prevazut obligatia de restituire a taxelor platite conform anexelor la OUG nr. 2008/2008 în perioada celor trei zile de mai sus pâna la valoarea taxelor instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta initiala.
În perioada 11.12.2008 – 14.12.2008 s-au aplicat taxele stabilite conform anexelor la OUG nr. 50/2008, în varianta initiala, potrivit art. IV alin. 2 din OUG nr. 218/2008. În intervalul 15.12.2008 – 18.02.2009 au fost incidente taxele stabilite conform anexelor la OUG nr. 50/2008 modificata prin OUG nr. 218/2008, în conditiile în care la 15.12.2008 au intrat în vigoare anexele prevazute de art. II din OUG nr. 218/2008, conform art. V din OUG nr. 218/2008.
Însa, ulterior, art. II alin. 1 din OUG nr. 7/2009 a stabilit ca pentru autoturismele achizitionate înainte de 15.12.2008 si care nu au fost înmatriculate în România pâna la data intrarii in vigoare a OUG nr. 7/2009 se aplica nivelul taxei pe poluare pentru autovehicule prevazut in OUG nr. 50/2008 în forma initiala, iar la alin. 2 a prevazut ca, pentru autoturismele înmatriculate dupa 15.12.2008 si pentru care s-a platit taxa majorata conform OUG nr. 218/2008, se realizeaza restituirea diferentei dintre taxa majorata si taxa initiala, la cerere, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire însotite de documentatia necesara.
Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România (lit. a) si la repunerea în circulatie a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 9 (lit. b).
Art. 5 alin. 1 si art. 7 din OUG nr. 50/2008 stabileste obligatia de calculare a taxei în sarcina autoritatii fiscale competente, precum si cea de verificare, colectare si silita a acesteia, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili. Alin. 4 al art. 5 prevede obligatia contribuabilului de a plati taxa pe poluare într-un cont distinct deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului pentru Mediu. Art. 5 alin. 5 din acelasi act normativ conditioneaza înmatricularea autoturismului de dovada platii taxei.
Conform art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 aprobate prin HG nr. 686/2008, taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, si anume: organul fiscal la care persoana este înregistrata ca platitor de impozite si taxe, în cazul persoanelor juridice si al persoanelor fizice care desfasoara activitati economice în mod independent sau exercita profesii libere (lit. a) si, respectiv, organul fiscal în a carui raza teritoriala îsi au domiciliul fiscal persoanele fizice (lit. b).
În aceste împrejurari, vazând ca Administratia Finantelor Publice a Mun. Arad este organul fiscal caruia îi revine obligatia de a stabilii taxa pe poluare aferenta autoturismului reclamantului, ce are domiciliul fiscal în mun. Arad, precum si obligatia de colectare a taxei, potrivit dispozitiilor legale de mai sus, iar, în plus, este emitentul deciziei de calcul al taxei pe poluare nr. 18206/ad/27.01.2010, precum si a deciziei nr. 182008/ad/27.01.2010 contestata de reclamant, decizii ce au valoare de act administrativ fiscal, în conditiile art. 41 din Codul de procedura fiscala, aspect recunoscut de însasi Administratia Finantelor Publice a Mun. Arad prin mentionarea în cele doua decizii ale faptului ca acestea reprezinta titluri de creanta si ca pot fi contestate în 30 de zile de la comunicarea lor, potrivit art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata, tribunalul constata ca pârâta Administratia Finantelor Publice a Mun. Arad are legitimare procesuala pasiva, existând identitate între calitatea sa de pârâta si cea de emitent al celor doua act administrative de mai sus contestate, astfel ca va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei pârâte.
În aceste împrejurari, tinând cont de faptul ca actiunea reclamantului vizeaza, în principal, anularea unor acte administrative, si anume a decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 18206/ad/27.01.2010, precum si a deciziei de stabilire a diferentelor de taxa pe poluare pentru autovehicule nr. 182008/ad/27.01.2010 ale Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Arad, ce au valoarea de acte administrative fiscal conform art. 41 din Codul de procedura fiscala, si anume de acte emise de organul fiscal competent în aplicarea legislatiei în scopul stabilirii, modificarii sau stingerii drepturilor si obligatiilor fiscale, precum si decizia nr. 916/16.03.2010 a Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Arad, cuprinzând solutia asupra contestatiei administrativ fiscale a reclamantului, si, ca o consecinta, restituirea taxei pe poluare, fiind astfel respectate prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dar si procedura contestatiei administrative prevazute de titlul IX al Codului de procedura fiscala, tribunalul va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii invocate de chemata în garantie Administratia Fondului pentru Mediu.
Începând cu OUG nr. 218/2008 au fost instituite diferite exceptii de la plata taxei pe poluare.
Astfel, potrivit art. III alin. 1 din OUG nr. 218/2008, au fost scutite de la plata taxei de poluare autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica ce nu depaseste 2.000 cmc, precum si pentru toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv. Alin. 2 al art. III a prevazut obligatia de plata a taxelor, conform anexelor nr. 1 si 2, pentru autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima data în afara Uniunii Europene si care se înmatriculeaza în România.
Deci pentru aceeasi categorie de autovehicule, daca erau noi erau scutite de la plata taxei pe poluare, fiind obligatorie, însa, taxa pentru cele second hand, înmatriculate pentru prima oara în afara Comunitatii Europene si pentru care se solicita reînmatricularea în România.
Aceasta exceptie de la plata taxei de poluare a fost extinsa prin OUG nr. 117/2009 (publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009) la toate autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cm3, precum si autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima data într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, cu conditia ca înmatricularea sa aiba lor pentru prima data în România în termen de 45 de zile de la data intrarii în vigoare a acestei ordonante de urgenta.
Deci, reclamantul nu beneficiaza de scutirea de la plata taxei pe poluare având în vedere faptul ca autoturismul sau, era un vehicul M1 cu norma de poluare Euro 2.
Conform art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana (actualmente art. 110 al noului Tratat privind functionarea Uniunii Europene, cu acelasi continut), conform caruia:
„Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie”.
În interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, în Hotarârea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Ákos Nádasdi c. Vam-és Penzugyörseg Észak-Alföldi Regionalis Parancsnoksága, respectiv Ilona Németh c. Vam-és Penzügyörség Del-Alfoldi Regionális Parancsnoksága – Curtea Europeana de Justitie a aratat urmatoarele:
„45. Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium, Culegere 2006 p.I-0000, par.55 si jurisprudenta acolo citata).
46. În ceea ce priveste importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea ca art. 90 cauta sa asigure completa neutralitate a impozitarii interne sub raportul concurentei între produsele care se afla deja pe piata nationala si produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, Culegere 2004, p.I-4981, par. 66 si jurisprudenta acolo citata).
47. Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitarii interne prin respectarea regulilor de concurenta între autoturismele uzate aflate deja pe piata nationala si autoturismele similare importate, este necesar sa fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afecteaza vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria si carora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicata aceasta taxa.
49. O comparatie cu autoturismele second-hand plasate în circulatie în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre sa introduca noi impozite sau sa schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât priveste criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observa ca, în stadiul sau actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecarui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferentieri între anumite produse, chiar daca este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana pe baza unor criterii obiective, cum ar fi provenienta materiilor prime folosite sau procesul de productie aplicat. Totusi, o asemenea diferentiere este compatibila cu dreptul comunitar numai daca urmareste obiective care sunt ele însele compatibile cu cerintele Tratatului si ale legislatiei comunitare secundare si daca regulile în cauza sunt de natura sa evite orice forma de , directa sau indirecta, îndreptata împotriva importurilor din alte state membre sau orice alta forma de protectie a produselor nationale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrica si clasificarea fundamentata pe motive de protectie a mediului reprezinta criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de alta parte, nici nu exista vreo cerinta ca valoarea taxei sa fie legata de pretul autoturismului.
53 Totusi, o taxa de înmatriculare nu trebuie sa împovareze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele nationale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost platita în Ungaria îsi pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piata. Pe masura deprecierii autoturismului, se diminueaza de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduala a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un pret ce corespunde unei parti din valoarea sa initiala, care contine valoarea reziduala a taxei de înmatriculare.
[…]
56. Deci, desi scopul înmatricularii este acela de protectie a mediului si nu tine cont de valoarea de piata a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana implica luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce aceasta taxa este perceputa numai o data, atunci când autoturismul este pentru prima data înregistrat în vederea punerii în circulatie în statul membru în cauza, fiind încorporata în aceasta valoare.
57. Rezulta din consideratiile de mai sus ca raspunsul la întrebarile adresate Curtii în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebarii a treia si întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie sa fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana trebuie interpretat ca interzicând o taxa de tipul celei prevazute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
– taxa este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data în circulatie pe teritoriul unui stat membru;
– valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluarii, este calculata fara a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparatie cu autoturismele second-hand plasate în circulatie în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta.”
În consecinta, stabilirea unei taxe pe poluare nu este incompatibila prin ea însasi cu art. 90 din TCE (actualmente art.110).
Cuantumul taxei de poluare pentru un anumit autovehicul este indicat la art. 6 din OUG nr. 50/2008, conform unei formule de calcul care ia în considerare urmatorii parametri: valoarea combinata a emisiilor de CO2, exprimata în grame/km; taxa specifica, exprimata în euro/1 gram CO2, prevazuta în coloana 3 din anexa nr. 1 a Ordonantei de Urgenta nr. 50/2008; capacitatea cilindrica; taxa specifica pe cilindree, prevazuta în coloana 3 din anexa nr. 2 a OUG nr. 50/2008; cota de reducere a taxei, prevazuta în coloana 2 din anexa nr. 4 a OUG nr. 50/2008. Astfel, taxa pe poluare se calculeaza tinând cont de deprecierea autoturismului, aspect, care, de altfel, nu a fost contestat, de reclamant.
Pe de alta parte, scopul OUG nr. 50/2008 este determinat în art. 1 alin. 1 în sensul stabilirii cadrului legal „pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita în continuare taxa, care constituie la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului”, fiind relevate în alin. 2 programe si proiecte pentru protectia mediului ce urmau a fi finantate cu sumele colectate din încasare taxei.
Doar ulterior, prin OUG nr. 218/2008 acest scop a fost deturnat de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului, la protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de angrenate în productia de autovehicule, ce constituie, în sine o încalcare a art. 90 alin. 2 al TCE.
Astfel, în preambulul OUG nr. 218/2008 se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având în vedere concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare si economice în luna octombrie, care releva o scadere importanta a pietelor auto si a productiei industriei furnizoare, precum si masurile de sustinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala; faptul ca Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca în economia româneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca în industria furnizoare, tinând cont de faptul ca toate aceste elemente constituie situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata si totodata având în vedere ca aceste elemente vizeaza interesul public si constituie situatii de urgenta si extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amânata”.
Astfel, aceasta modificare a OUG nr. 50/2008 nu mai are legatura cu scopul declarat al adoptarii OUG nr. 50/2008, care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea, initial, asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului si pentru încadrarea în valorile limita prevazute de legislatia comunitara în acest domeniu tinând cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, având în vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate în regim de urgenta, pentru evitarea oricaror consecinte juridice negative ale situatiei actuale.
Însa, OUG nr. 50/2008 modificata prin OUG nr. 218/2008 a fost din nou, modificata, prin OUG nr. 117/2009 în maniera mentionata mai sus.
Caracter discriminatoriu în ceea ce priveste modul de stabilire a taxei pe poluare poate fi retinut doar în privinta OUG nr. 50/2008 în forma în care a fost modificata prin OUG nr. 218/2008 si nr. 7/2009 (în intervalul 15.12.2008 – 31.12.2009) astfel cum rezulta din comunicatul Comisiei Europene din 05.02.2010 referitor la clasarea procedurii pornite împotriva României.
Argumentele folosite pentru adoptarea OUG nr. 218/2008 vizeaza, într-adevar, protejarea industriei nationale de autovehicule, dar între timp a fost adoptata OUG nr. 7/2009 de modificare a OUG nr. 50/2008, în al carui preambul se recunoaste impactul negativ al OUG nr. 218/2008 în plan social si discriminarea nejustificata a persoanelor (care au achizitionat autovehiculele anterior datei de 15.12.2008 în considerarea unui anumit nivel al taxei de poluare). Ulterior Guvernul României a adoptat ordonanta de urgenta nr. 117/2009 în scopul punerii în acord a OUG nr. 218/2008 de modificare a OUG nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 din Tratatul pentru functionarea Uniunii Europene. Prin acest ultim act normativ a fost extinsa exceptia de la plata taxei pe poluare a autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depasea 2000 cmc si a autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 la toate autovehiculele de acest tip din Uniunea Europeana ce se înmatriculau pentru prima oara în uniune stabilind însa si o anumita perioada de existenta a exceptiei.
În acest context, Comisia Europeana a clasat plângerea nr. 2009/2002, astfel cum rezulta din comunicatul acesteia 05.02.2010, concluzionând, dupa analizarea OUG nr. 218/2008, ca aceasta nu respecta art. 110 din TFUE (fostul art. 90 din TCE), în conditiile în care anumite autovehicule uzate par a fi suprataxate în comparatie cu vehicule similare înmatriculate ca noi. S-a retinut ca scutirea acordata de OUG nr. 218/2008 nu pare a se baza pe criterii obiective si tinde sa favorizeze producatorii autohtoni de autovehicule, motiv pentru care la 26.06.2009 Comisia a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care punea în vedere României sa modifice aceste prevederi legale. Însa, în urma anuntului statului român privitor la abrogarea, prin OUG nr. 117/2009, începând cu 01.01.2010 a scutirii reglementate de OUG nr. 218/2008, Comisia europeana a considerat ca autoritatile române au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare, retinând ca „în momentul de fata se pare ca legislatia româna privind taxa de înmatriculare a vehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE”, motiv pentru care a propus clasarea cazului cu care a fost învestita. Comisia Europeana a retinut neconformitatea OUG nr. 50/2008 modificata prin OUG nr. 218/2008 doar prin prisma unui singur criteriu, si anume cel al discriminarii.
Astfel, România a îndeplinit cerinta Uniunii Europene de înlaturare a prevederilor nationale ce tindeau la protejarea productiei nationale de autovehicule, dispozitii ce s-au aplicat în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 asa cum a aratat si reclamantul în actiune, deci în perioada anterioara achitarii de catre reclamant a taxei pe poluare în discutie.
Instanta înlatura argumentele reclamantului privitoare la „scrisoarea de somare” trimisa României de Comisia Europeana „ca prima etapa a procedurii de încalcare a dreptului comunitar si la procedura de infrigement declansata de Comisia Europeana la 25.06.2009, având în vedere ca asa cum au aratat deja, procedura la care se refera reclamantul a fost închisa deja, prin clasarea plângerii deschise împotriva României, astfel cum rezulta din comunicatul din 05.02.2010 al Comisiei Europene.
De altfel, din ansamblul motivelor invocate de reclamant rezulta faptul ca acesta contesta neconformitatea cu dreptul comunitar (art. 110 din TFUE fostul art. 90 din TCE) a prevederilor OUG nr. 218/2008.
Or, asa cum am aratat deja, deciziile de calcul al taxei pe poluare contestate de reclamant au fost emise în baza OUG nr. 50/2008 modificata ultima oara prin OUG nr. 117/2009, iar nu în temeiul OUG nr. 50/2008 modificata prin OUG nr. 218/2008.
Deci, taxa pe poluare calculata în sarcina reclamantului a fost determinata în baza unor dispozitii legale considerate de Comisia Europeana ca fiind conforme cu art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
