Revendicare bun cultural Lg. 182-2000 Cereri


Sedinta publica din data de 14 septembrie 2011

Prin cererea înregistrata sub nr. …… din 16 noiembrie 2010 la Tribunalul Tulcea, reclamantul …… a chemat în judecata Muzeul de Arta Tulcea, pentru revendicarea unui bun cultural, respectiv tabloul “SPATE DE FEMEIE” de TONIZA, pictura în ulei pe pânza, cu dimensiunile 0,400 X 0,300- valoarea estimativa fiind de 150.000 lei ( 40.000 euro ).

În motivare, a aratat reclamantul ca este succesorul tatalui sau …… . decedat in anul 1987 in Canada, astfel cum rezulta din certificatul de calitate de mostenitor nr. ……/20.07.2001.

A parasit tara în iulie 1978 ca turist, fiind admis ca refugiat politic in Elvetia, ulterior stabilindu-se în Canada.

Tatal sau avea in România un statut social deosebit ca urmare a muncii depuse si a mediilor frecventate si totodata o siguranta economica, garantata atât prin pensia cuvenita, cat si prin câstigurile legale suplimentare, cat si prin bunurile de arta detinute in proprietate.

Având deja 70 ani, cu un trai material comod , înconjurat de bunurile de arta de o viata, tatal sau dorea sa pastreze stabilitatea obtinuta dupa o viata de munca. Astfel, el nu se gândea niciun moment la ideea emigrarii, aventura care nu era deloc potrivita pentru situatia lui.

Ca urmare, dupa plecarea reclamantului, începând cu anul 1979. tatal sau a încercat sa obtina viza turistica pentru Elvetia cu intentia de a-l vizita temporar.

Aceasta actiune este promovata din respect pentru tatal sau si pentru a convinge instanta de modalitatea de constrângere folosita de statul comunist (de a se renunta la o viata traita in România, la bunuri ce reprezinta valori sentimentale si materiale ).

Dorinta tatalui sau de a-si vedea fiul plecat in strainatate a fost umbrita. aproape eliminata de “mizeriile ” procedurale ale Statului Român.

In mod întâmplator, dupa prima cerere de plecare ca turist,

Comisia de la Patrimoniu a pe data de 07.05.1979 sa verifice lucrarile

de patrimoniu pe care le detinea.

Pe parcursul încercarilor repetate de a obtine viza temporara turistica , tatalui sau i-a fost facuta cunoscuta de câtre oficialitatile la care a apelat, ca unica posibilitate de a-si revedea fiul , este parasirea definitiva a tarii, aceasta însa cu urmarile aferente, respectiv pierderea apartamentului din Calea Dorobantilor nr. 65, pierderea pensiei pentru care muncise toata viata si obligarea la înstrainarea colectiei de arta mostenita de la unchiul sau, avocatul Emanoil Pantazi si a celorlalte obiecte cu valoare patrimoniala detinute in proprietate. Intre timp, i s-a spus ca reclamantul trebuie sa renunte la cetatenia româna, altfel nu i se va da viza.

Acesta conditie a fost legata de eliberarea pasaportului de plecare definitive a tatalui sau.

Bunurile de arta au existat in proprietatea tatalui sau, in casa acestuia, dovada fiind tocmai declaratia de patrimoniu nr. 906 din 30.12.1974, conditionata cu titlu obligatoriu tatalui sau, pentru obtinerea vizei de parasire definitiva a tarii.

In aceasta modalitate a fost preluat si tabloul ” Spate de femeie ” –

Tonitza – ulei pe pânza – o.400×0300, pozitia nr. 4 din Declaratia de

Patrimoniu, la data de 15.04.1981.

Din aceasta cronologie de fapte rezulta destul de clar ca vânzarile fortate au fost trocuri pentru obtinerea libertatii.

Tabloul revendicat apare pentru prima data înregistrat. la data de 30.12.1974 – in declaratia de patrimoniu nr. 906 .

Procedeul abuziv al preluarii bunurilor culturale practicat de câtre Statul Roman se gasea de asemenea in contradictie cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului in materia ocrotirii dreptului la proprietate adoptata la 10.12.1948 de adunarea Generala a O.N.U., tara noastra devenind parte O.N.U. începând cu data de 14.12.1955.

Având in vedere situatia expusa mai sus solicita reclamantul ca prin hotarârea ce se va pronunta, in primul rând sa se constate faptul ca autorul sau …… a fost obligat in mod abuziv sa înstraineze bunurile mobile cu valoare patrimoniala descrise mai sus pe care le avea in proprietate .

Totodata, solicita obligarea paratului MUZEUL DE ARTA – cu sediul in Tulcea, ca institutie oficiala a Statului Roman sa restituie in natura tabloul ” Spate de femeie” de Tonitza, iar in cazul in care acesta nu se mai gaseste in materialitatea sa, sa restituie reclamantului contravaloarea acestuia la pretul de circulatie ( licitatie ) avut la momentul platii.

Restituirea in natura trebuie însotita de o expertiza, pe costul MUZEULUI DE ARTA – cu sediul in Tulcea, care sa garanteze originalitatea tabloului.

Asa cum prevedea legislatia vremii, respectiv Legea nr. 63/1974 a ocrotirii patrimoniului cultural national al R.S.R., statul socialist avusese grija sa dispuna cu autoritatea caracteristica, faptul ca ” patrimonial cultural national al R.S.R. apartine , prin valoarea sa cultural-sociala, poporului, face parte din avutia societarii socialiste ” ( art. 3 din Legea nr. 63/1974 ).

Caracterul abuziv al legii este evidentiat si prin art. 18 care reglementa

înstrainarea bunurilor din patrimonial cultural national ” detinute ” de

persoane fizice , acestea fiind obligate in situatia in care înstrainau un bun

cultural ” detinut” sa informeze cu 60 zile înainte oficiul pentru patrimoniul

cultural national . vânzarea propriu-zisa fiind afectata de ” dreptul prioritar

de cumparare al statului român.

În drept s-au invocat dispozitiile art. 80 alin. 2 Legea nr. 182/2000 modificata si completata si dispozitiile art. 480-481 C.civil.

În dovedirea actiunii s-au depus urmatoarele înscrisuri: declaratia de patrimoniu nr. ……/30.12.1974; adresa nr. ……/15.07.1980; adresa nr. ……/………/23.10.2003 ; adeverinta nr……../17.04.1981; certificat de calitate de mostenitor nr. …../20.07.2001, certificat de mostenitor nr. ……/05.12.1977; pasaport …… , adresa nr. ……/14.11.2001 a Muzeului National de Arta al României; adeverinta nr. 194/96.01.1980, solicitând încuviintarea unei expertize de specialitate.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare si cerere reconventionala.

Prin întâmpinarea formulata se solicita respingerea actiunii ca nefondata, aratându-se ca reclamantul nu a facut dovada detinerii bunului revendicat prin nici un mijloc de proba si se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului pentru a promova actiunea în conditiile art. 99 alin.2 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil – republicata.

De asemenea, actiunea nu are suport probator întrucât nu s-a facut dovada preluarii ilegale a bunului.

Se mai arata ca, ICEM este proprietarul de drept al bunului cultural ce face obiectul actiunii si îl detine cu titlu de proprietate în baza contractului de vânzare-cumparare nr. …… /30.04.1981 încheiat între Muzeul Deltei Dunarii- Tulcea si dl. …… si a fost evaluat la valoarea de 20.000 lei de Comisia centrala de achizitii opere de arta plastica si de arta decorativa care a aprobat cumpararea acestuia prin Procesul verbal de achizitie nr. 98/20.02.1981.

În situatia în care, prin hotarârea ce se va pronunta, instanta va dispune restituirea tabloului în natura, pârâta solicita prin cererea reconventionala formulata, recuperarea contravalorii tabloului cumparat prin contractul de vânzare-cumparare nr. …… /30.04.1981 achitata vânzatorului, actualizata.

Reclamantul a solicitat încuviintarea probei cu expertiza de specialitate pentru identificarea si evaluarea tabloului.

La termenul de judecata din 6 aprilie 2011, tribunalul a încuviintat proba cu expertiza pentru lucrarea “Spate de femeie”.

La dosar, la data de 25.08.2011, a fost depus raportul de expertiza efectuat de d-na expert Pauleanu Doina.

Tribunalul, în raport de dispozitiile art. 137 C.pr.civila, va analiza cu prioritate exceptia invocata.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active, tribunalul retine ca potrivit art. 99 al.2 din Legea nr. 180/2000, bunurile culturale mobile preluate ilegal de autoritati ale statului dupa data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept.

Din actele depuse la dosarul cauzei, reclamantul a facut dovada faptului ca este mostenitorul autorului sau …… – certificat de calitate de mostenitor nr. 45 din 20 iulie 2001, astfel ca în calitate de mostenitor al tatalui sau, reclamantul are calitatea procesuala de a formula o astfel de cerere.

Pe fondul cauzei, tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit art. 99 al.2 din legea nr. 180/2000, privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicat, bunurile culturale mobile preluate ilegal de catre autoritati ale statului dupa data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept.

Rezulta din textul de mai sus, ca pot fi revendicate bunuri culturale mobile care au fost preluate “ilegal”.

În speta, bunul revendicat de catre reclamant- tabloul “Spate de femeie” de Tonitza, a fost înstrainat de autorul reclamantului catre Muzeul Delta Dunarii din Tulcea, prin contractul de vânzare-cumparare nr. …… din 30 aprilie 1981, contra sumei de 20.000 lei.

Chiar daca reclamantul sustine ca acest tablou a fost preluat abuziv în temeiul Legii nr. 63/1974 a ocrotirii patrimoniului cultural national al R.S.R, la dosar a fost depus contractul de vânzare-cumparare nr. …… din 30 aprilie 1981.

Legea nr. 63/1974 a fost o lege abuziva care a încalcat în mod abuziv si nepermis dreptul de proprietate, dar în cauza tabloul “Spate de femeie” a fost înstrainat de catre …… catre Muzeul Delta Dunarii din Tulcea, deci nu a fost preluat abuziv.

Atâta timp cât prin prezenta actiune, reclamantul nu a solicitat si anularea acestui contract, cu toate ca instanta a comunicat toate înscrisurile depuse de catre pârâta, acest contract este valabil, iar bunul a fost înstrainat de buna voie si nicidecum nu a fost preluat ilegal de catre autoritatile statului.

Nu rezulta din prezenta cauza ca autorul reclamantului ar fi fost deposedat în mod “ilegal” de acest bun pe care l-a detinut în calitate de proprietar.

Cu privire la cererea reconventionala formulata de pârâta-reclamanta aceasta va fi respinsa ca nefondata pentru motivele expuse în considerentele prezentei hotarâri.

Fata de aceste considerente urmeaza a fi respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active, ca nefondata si a fi respinse actiunea principala si cererea reconventionala, ca nefondate.

1