Cu ocazia soluţionării căii de atac promovată de către reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 7061/04.12.2007 a Judecătoriei Buzău s-a stabilit cu caracter irevocabil că dat fiind obiectul pricinii şi anume revendicare şi în raport de valoarea terenului şi de dispoziţiile art. 2821 Cod pr. civ. calea de atac este recursul.
Deşi pe parcursul soluţionării cauzei a fost formulată o cerere completatoare având ca obiect anularea intabulării şi a cărţii funciare a pârâtului, dintre cele două petite cel principal este cel având ca obiect revendicare, întrucât de modul de soluţionare a acestuia depinde şi evidenţa de carte funciară.
Într-o atare situaţie, în aplicarea principiului accesorium sequitur principale calea de atac pentru întreaga hotărâre este cea prevăzută pentru capătul de cerere principal.( Decizia nr. 901/11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Prin Decizia nr. 901/11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe invocată din oficiu, a admis recursul formulat de pârâtul I.M., împotriva Deciziei civile nr. 210 din 23 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia civilă, în contradictoriu cu reclamantul M.A şi pârâtul M.Ş., a casat decizia atacată şi a trimis cauza la acelaşi tribunal ca instanţă de recurs.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că, după cum se reţine din actele şi lucrările dosarului litigiul a parcurs de mai multe ori ciclurile procesuale.
Ori, cu ocazia soluţionării căii de atac promovată de către reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 7061/04.12.2007 a Judecătoriei Buzău s-a stabilit cu caracter irevocabil că dat fiind obiectul pricinii şi anume revendicare şi în raport de valoarea terenului şi de dispoziţiile art. 2821 Cod pr. civ. calea de atac este recursul.
În alte cuvinte în cauza pendinte s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat care este calea de atac faţă de hotărârea de primă instanţă.
De altfel din actele dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău – Secţia civilă la data de 12.05.2010 şi în care a fost pronunţată decizia ce face obiectul prezentului recurs se constată că reclamantul a declarat de asemenea recurs, fără a rezulta de ce instanţa a soluţionat calea de atac ca apel.
Este adevărat că faţă de principiul legalităţii căilor de atac, acestea sunt date de lege, iar nu de parte, dar în cauză această problemă fusese deja stabilită din primul ciclu procesual aşa cum s-a menţionat mai sus.
Sub aspectul susţinerilor părţilor din faţa Curţii în sensul că pe parcursul soluţionării cauzei a fost formulată o cerere completatoare de către reclamant Curtea reţine că, în adevăr acesta a solicitat, în fond după prima casare cu trimitere şi anularea intabulării şi a cărţii funciare a pârâtului I.M..
Numai că dintre cele două petite cel principal este cel având ca obiect revendicare, întrucât de modul de soluţionare a acestuia depinde şi evidenţa de carte funciară.
Într-o atare situaţie, în aplicarea principiului accesorium sequitur principale calea de atac pentru întreaga hotărâre este cea prevăzută pentru capătul de cerere principal.
Ori, faţă de capătul de cerere având ca obiect revendicare s-a stabilit că singura cale de atac este cea a recursului.
Aşadar, hotărârea judecătorească pronunţată cu privire la întreaga cauză este supusă numai recursului.
Pentru toate motivele arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 312 al. 3 teza II Cod pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 3 Cod pr. civ. Curtea a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu.
Pe cale de consecinţă Curtea a admis recursul, fără însă a se pronunţa cu privire la nici una din criticile formulate de vreme ce este instanţă necompetentă material, a casat decizia şi a trimis cauza Tribunalului Buzău – Secţia civilă ca instanţă de recurs.
