Motivează reclamanta că sunt proprietarii terenului revendicat, în suprafaţă de 5.000 m.p. acesta făcând parte din terenul în suprafaţă de 69.941 m.p. situat în Zimnicea, str. Giurgiului, nr.110, judeţ Teleorman, având vecini : N – str. G., S – râul P., V – C.M.D., E – teren primărie, cumpărat de societate prin contractul de vânzare – cumpărare nr.2017/16.11.2005, rectificat prin încheierea de rectificare nr.1038/25.02.2008 şi alipit prin actul de alipire nr.950/16.05.2008, imobil având număr cadastral 408-303-304-305-306-307-308-309-310-311-312-313-314-315 şi înscris în cartea funciară nr.2167 a localităţii Zimnicea.
Terenul ce-l revendică este posedat de pârâte şi deci de nenumărate ori le-a adus la cunoştinţă că se afla pe un teren care îi aparţine, refuză să îi restituie motivând că au certificat de moştenitor pentru respectiva suprafaţă.
A menţionat că terenul în cauză a fost cumpărat de societate de la SC I. SRL, care la rândul său a achiziţionat acest teren de la AFP Zimnicea, prin licitaţia bunurilor aparţinând SC P. SA, conform proceselor verbale de licitaţie pentru bunuri imobile nr.9517, 9518, 9526, 9519, 9523, 9516, 9525, 9520, 9522, 9524, 9528, 9521, 9527, încheiate la data de 29.10.2001 şi conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1503/31.05.2002 de BNP F.C. Proprietarului anterior, respectiv S.C. P.SA i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul HG 834/1991, conform documentaţiei de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 1752/04.06.1997 la Oficiul de şi Organizarea Teritoriului al judeţului Teleorman, eliberându-se ulterior şi anume la data de 16.11.1998, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7, nr.2243. A învederat instanţei că suprafaţa de teren în proprietatea exclusivă a SC P.SA stabilită conform certificatului mai sus menţionat este de 144.844 mp, din care 69.937,64 mp teren intravilan şi 74.906,36 mp teren extravilan.
A solicitat să se constate calitatea de proprietar asupra terenului revendicat rezultând din actele menţionate mai sus, precum şi din faptul că respectiva suprafaţă de teren este înscrisă în cartea funciară, înscrierea fiind opozabilă terţilor. De asemenea, conform jurisprudenţei în materie, instanţa are îndatorirea de a da satisfacţie părţii al cărei titlu este mai bine calificat, în cazul de faţă titlul lor de proprietate fiind înscris în cartea funciară şi emanând de la autori care au avut un drept preferabil, dreptul de proprietate al SC P.SA fiind stabilit încă din 1991, conform HG 834.
În susţinerea acţiunii a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.
În cauză, pârâtele au formulat întâmpinare prin care răspunzând cererii principale arată că referitor la fondul cauzei, au arătat că ele nu ocupă nici o suprafaţă de teren care să aparţină reclamantei, ele deţinând în fapt doar suprafaţa care li se cuvine conform dreptului de proprietate pe care l-a dobândit prin moştenire de la autorul lor B.T., conform certificatului de moştenitor nr.250/05.10.2007 anexat.
Din înscrisul menţionat mai sus rezultă că reclamantele au dobândit de la soţul şi respectiv tatăl lor mai multe bunuri printre care şi o suprafaţă de 0,5000 ha teren arabil, situată în tarlaua 158, parcela 1, având ca vecini : la N – str. G., E –DE, S –TP, V – S.C. P.
Dreptul de proprietate pentru terenul de mai sus a fost reconstituit în temeiul Legii 18/1991, autorul lor B.I., eliberându-i-se titlul de proprietate nr.11-02673/24.09.1997.
Terenul în cauză a fost posedat de autorii lor încă din anii 1993 – 1994 când au fost puşi în posesie de autorităţile locale cu această suprafaţă de teren, iar de atunci şi până la decesul lor aceştia nu au fost niciodată tulburaţi de cineva.
Acest teren a fost totdeauna împrejmuit cu gard.
Ulterior anului 2002,când terenul cu care se învecinează la latura de vest, aparţinând S.C. P.SA a fost cumpărat de S.C. I. SRL Zimnicea, gardul existent a fost înlocuit cu unul nou montat de această societate, însă pe acelaşi aliniament, respectându-li-se astfel dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
În anul 2008, după nişte negocieri eşuate dintre pârâte şi reprezentanţii reclamantei în legătură cu vânzarea – cumpărarea terenului în litigiu, reclamanta şi-a ridicat gardul ce delimita proprietăţilor lor, afirmând că acest gard le aparţine. Au fost nevoite să edifice un gard în locul celui ridicat de salariaţii reclamantei, însă şi acesta a fost montat tot pe aliniamentul gardului vechi.
Reclamanta a formulat atunci o plângere penală împotriva pârâtelor, acuzându-le de infracţiunea de tulburare de posesie, însă conform rezoluţiei nr.258P/2008 din 09.05.2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinându-se de către procuror că pârâtele deţin în proprietate terenul în litigiu „ conform titlului de proprietate nr.1102673 şi certificatul de moştenitor nr.250/05.10.2007, suprafaţă pe care o exploatează din perioada 1993 – 1994.”
Titlul pârâtelor este valabil,este emis anterior titlului reclamantei şi îi este opozabil acesteia.
De la regula opozabilităţii faţă de terţi a înscrierii dobândirii drepturilor reale, Legea nr.7/1996 prevede o serie de excepţii, respectiv cazuri în care dobândirea drepturilor reale imobiliare este opozabilă terţilor fără înscrierea în cartea funciară.
Astfel, potrivit art.28 din Legea nr.7/1996 „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele.”
Deci, obligativitatea înscrierii prealabile pentru opozabilitate a drepturilor dobândite în cazurile prevăzute de art.28 din Legea nr.7/1996, intervine numai dacă titularul acestor drepturi înţelege să dispună de ele, ceea ce nu este situaţia noastră în cauză.
Prin urmare, titlul de proprietate este unul valabil, opozabil terţilor, deci şi reclamantei, iar dreptul de proprietate este obţinut anterior contractelor prin care reclamanta pretinde că ar fi dobândit drepturile sale de proprietate.
Întâmpinarea a fost însoţită de înscrisurile invocate.
Prin înscrisul depus la dosar la data de 01.10.2010, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să constataţi netemeinicia motivelor invocate de către pârâte şi să admiteţi acţiunea în revendicare, după cum urmează:
Pârâtele nu au dovedit ca autorii lor B.I. şi B.T. au fost puşi în posesie de către comisia locală de fond funciar şi, în acest sens, nu au prezentat procesul verbal de punere în posesie din care să rezulte suprafaţa de teren cu vecinătăţile prin măsurarea laturilor şi opozabilitatea acestora faţă de vecini.
A solicitat instanţei de judecată să constate ca titlul de proprietate emis pentru autorul B.I. se refera la suprafaţa de 5.000 mp, poziţionat în tarlaua 158, parcela 1 la teren extravilan, or, prin HG nr.345/1991 şi HG 834/1991 prin care s-a înfiinţat SC P.SA Zimnicea se atesta clar că terenul în suprafaţă de 69.937,64 mp este teren intravilan.
Sub acest aspect, a solicitat instanţei să constate ca autorul B.I., conform legislaţiei din acea perioadă, nu avea cum să fie pus în posesie pe un teren al SC P.SA care era societate cu capital de stat iar pârâtele nici nu au dovedit, prin înscrisuri, o eventuală punere în posesie ilegală de către comisia locală de fond funciar.
Cu privire la susţinerea pârâtelor prin întâmpinare ca titlul prezentat de ele este anterior titlului lor menţionat şi a solicitat să se constate că este o afirmaţie nedovedită şi nereală.
Astfel SC I. SRL a cumpărat de la SC I. SRL suprafaţa de 69.937,64 mp, fiind cumpărător de bună credinţă, iar SC I. SRL a cumpărat în cadrul procedurii de lichidare acest teren din patrimoniul SC P.SA care era proprietara şi avea titlu pe acel teren încă din anul 1991, anul înfiinţării conform HG 345/1991, deci anterior titlului autorului pârâtelor.
A solicitat sa se admită efectuarea unei expertize judiciare topografice din care să rezulte, fără echivoc, ca pârâtele nu prezintă un titlu valabil pentru terenul în litigiu, respectiv acest teren fiind intravilan şi în proprietatea lor, conform actelor depuse la dosar.
A solicitat admiterea acţiunii în revendicare şi obligarea pârâtelor şi la plata cheltuielilor de judecată şi urmează să formuleze acţiune în pretenţii pentru folosinţa acestui teren pe o perioadă de 3 ani, în sumă de 15.000 lei.
Răspunsul la întâmpinare a fost însoţit de înscrisurile invocate.
Reclamanta, în susţinerea acţiunii a solicitat încuviinţare a probei cu expertiza tehnică, având ca obiective:
Să constate expertul, conform actelor depuse de către ei şi după schiţele prezentate, dacă suprafaţa de 69.937,64 mp este proprietatea SC I. SRL;
Să precizeze expertul dacă toată această suprafaţă este situată în teren intravilan sau exista şi suprafaţa de teren situată în extravilan;
Să precizeze expertul, în urma măsurătorilor pe care urmează să le efectueze, dacă SC I. SRL deţine şi poseda o suprafaţă de 69.937,64 mp şi respectiv, dacă cu suprafaţa aflată în litigiu de 5.000 mp se diminuează suprafaţa de 69.937,64 mp pentru care deţine acte de proprietate;
Se facă delimitarea suprafeţei de 5.000 mp aflată în litigiu după actele de punere în posesie ce urmează să le prezinte pârâtele, cu privire la vecinătăţile din actul de punere în posesie şi, prin măsurători, cu privire la cele 4 laturi ale terenului, având în vedere că terenul pentru care pârâtele a prezentat titlul de proprietate al autorului B.I. este teren extravilan;
Să precizeze expertul dacă suprafaţa de 5.000 m.p. teren aflată în litigiu este situată în suprafaţa de 69.937,64 mp pentru care a prezentat acte de proprietate.
A mai solicitat reclamanta proba cu interogatoriul pârâtelor, proba cu martorii L.V. şi S.G., precum şi proba cu înscrisuri, respectiv să se pună în vedere pârâtelor să depună la dosar procesul verbal de punere în posesie, precum şi extras de carte funciară.
La rândul lor, pârâtele au solicitat proba cu interogatoriul luat reclamantei SC I. SRL Zimnicea;
Înscrisuri, după cum urmează:
Înscrisuri care sunt în posesia lor şi cu care dovedesc dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat;
Înscrisuri deţinute de reclamantă, care au importanţă pentru aflarea adevărului în cauză şi pe care, în conformitate cu dispoziţiile art.172 C.pr.civ. a solicitat instanţei să le pună în vedere să le prezinte;
Anexa nr.2 şi planurile topografice cuprinse în anexele nr.4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr.1752/04.06.1997 la Oficiul de Cadastru şi Organizarea Teritoriului Teleorman;
Planurile de amplasament şi delimitare ale imobilului teren intravilan în suprafaţă de 57.952,64 m.p. imobil ce are numărul cadastral 408 şi care este înscris în Cartea Funciară nr.1476/N a localităţii Zimnicea;
Planurile de amplasament şi delimitare ale imobilelor construcţii C1 – C18, imobile ce au numărul cadastral 408 şi care este înscris în Cartea Funciară nr.1476/N a localităţii Zimnicea;
Planurile de amplasament şi delimitare ale imobilelor terenuri intravilane, imobile ce au numerele cadastrale de la 303 până la 315, şi care sunt toate înscrise în Cartea funciară nr.1487/N a localităţii Zimnicea şi în Cartea Funciară nr.2167/N Zimnicea.
Planurile de amplasament şi delimitare ale imobilelor construcţii C1, imobile ce au numerele cadastrale de la 303 până la 315 şi care au fost toate înscrise în cartea funciară nr.602/2002 la Judecătoria Zimnicea.
Dacă înscrisurile menţionate mai sus nu mai sunt deţinute de reclamantă, a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art.175 c.pr.civ. să dispuneţi prezentarea lor în xerocopie la instanţă, de către autorităţile care le deţin, respectiv:OCPI Teleorman(fostul oficiul de cadastru şi Organizarea teritoriului Teleorman) pentru înscrisurile de la litera A şi Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Zimnicea, pentru înscrisurile de la literele B – E.
Au mai solicitat pârâtele proba cu martorii S.S. şi M.G., pentru a face dovada că încă din 1994, pârâtele au stăpânit neîntrerupt suprafaţa de teren de 5 000 m.p. în litigiu.
Faţă de aceste solicitări, reclamanta, prin apărător, la termenul din 29.10.2008, s-a obligat să depună la dosar înscrisurile solicitate de reclamante la punctele B, C, D şi E, iar cele solicitate la lit.A, reclamanta a învederat instanţei că nu le deţine, astfel încât a solicitat emiterea unor adrese către OCPI Teleorman sau Comisia Teleorman de fond funciar pentru a le depune la dosar.
Probele solicitate au fost încuviinţate ca atare şi administrate.
Cu adresa nr.9048/20.11.2008, OCPPI Teleorman a comunicat instanţei că nu deţine documentaţia solicitată, iar cu adresa nr.802/17.02.2009, Comisia Teleorman comunicând instanţei răspunsul său în acelaşi sens.
La rândul său, pârâtele au depus la dosar la termenul din 21.01.2009, obiectivele expertizei după cum urmează:
Expertul să identifice în teren suprafaţa de 0,5000 ha teren situat în tarlaua 158, parcela 1, având ca vecini : N – str. G., E – DE, S –TP, V – S.C. P. S.A., teren înscris în titlul de proprietate nr.11-02673/24.09.1997 şi în certificatul de moştenitor nr.250/05.10.2007.
A solicitat întocmirea unui plan de amplasament în care să se evidenţieze expres suprafaţa menţionată mai sus.
Expertul să precizeze, dacă în prezent pârâtele deţin în plus vreo suprafaţă de teren peste cei 5000 m.p. la care aveau dreptul conform titlului.
Având în vedere că din titlul de proprietate rezultă că pe latura de vest se învecinează cu terenul fostei SC P.SA (în prezent proprietatea reclamantei), expertul să stabilească care este linia de demarcaţie dintre cele două proprietăţi, atât cea existentă în prezent în teren, cât şi cea de drept, stabilită conform actelor de proprietate.
Onorariul provizoriu pentru expertiză a fost stabilit la termenul din 21.01.2009 la suma de 600 lei şi a fost pus în sarcina ambelor părţi.
La termenul din18.02.2009 li s-a încuviinţat ambelor părţi ca, la efectuarea expertizei să participe şi câte un expert parte – D.D., solicitat de reclamantă şi, respectiv, Andrei Ion, încuviinţat pârâtelor.
Fiind iniţial desemnat pentru efectuarea expertizei, d-l expert V.D., cererea acestuia de înlocuire din motive de incompatibilitate cu statutul său profesional a fost admisă şi, la termenul din 29.04.2009, cu acordul părţilor a fost desemnată să efectueze expertiza încuviinţată, d-na expert N.L..
Faţă de onorariul provizoriu stabilit de instanţă, experta desemnată a solicitat majorarea acestuia la suma de 2.500 lei, cerere cu care părţile nu au fost de acord, instanţa prorogând pronunţarea până după depunerea de către experta desemnată a decontului de cheltuieli. Măsurilor dispuse, d-na expert nu li s-a conformat, astfel încât la termenul din 02.12.2009, instanţa a dispus amendarea acesteia, în condiţiile art.108 ind.1 c.p.c., cu suma de 500 lei.
Prin înscrisul depus la data de 19.01.2010, aceeaşi expertă a apreciat că obiectivele expertizei, aşa cum sunt stabilite, o obligă să trateze nişte elemente care exced abilitărilor legale, şi o împiedică să poată face ceva, până ce instanţa nu clarifică obiectivul, în sensul de a i se pretinde doar opinii tehnice de topografie nu şi de alta natură.
Prin abilitările legale nu trebuie să se pronunţe asupra aspectelor juridice din speţă decât cel mult în legătură cu expertiza, că acţiunea sa în calitate de expert tehnic, întrucât apar un interes al său şi exercită o funcţie bine delimitată pe care este obligată să o exercite conform legii.
În aceste condiţii obiectivul trebuie reformulat şi să se solicite doar păreri tehnice.
Întrucât suprafaţa SC I.F.SRL ce trebuie măsurată în acest dosar este de aproximativ 7 ha(teren intravilan) şi are şi carte funciară şi documentaţie pe 834, la care se adaugă sau nu suprafaţa pârâtelor, trebuie reexaminată, fie cererea de măsurare de către ea a întregii suprafeţe şi fie acordarea unui onorariu corespunzător de 30.000 lei.
Dacă părţile interesate plătesc această suma, ea are toată disponibilitatea să efectueze lucrarea, dar nu va face nimic până nu se clarifică onorariul, pentru că nu poate efectua o lucrare care implică luni de muncă şi în plină iarnă, la care i se spune că onorariul este a 30 parte din valoarea muncii solicitate. A menţionat că a mai păţit necazul de a face lucrări şi când a depus documentaţia de plată, reclamantul şi-a luat avocat şi şi-a retras plângerea neplătindu-i munca. Ori ea nu poate să-şi bage familia în faliment , numai pentru a măsura pe socoteala sa, o mare întreprindere din judeţ.
Dacă S.C. I.F.SRL şi-a realizat documentaţia de carte funciară şi documentaţia de 834, pe sute de milioane de lei vechi, ea cum poate să măsoare cât pentru aceleaşi lucrări pe 6 de milioane lei vechi şi să mai facă şi fel de fel de comparaţii şi delimitări.
În stabilirea obiectivului tehnic putea să se folosească eventual de documentaţiile existente şi să facă numai delimitări la un preţ de 4.000 lei.
În condiţiile descrise de mai sus şi ţinând cont şi de solicitudinea cu care a răspuns la fiecare termen, încercând să clarifice lucrurile, a considerat că este incorect să fie amendată, şi de aceia a solicitat anularea amenzii de 500 lei, menţionată în adresa din 03.12.2009, sau exonerarea la plata acesteia.
La termenul din 28.01.2010, instanţa, luând concluziile contradictorii ale părţilor, a menţinut obiectivele formulate pentru efectuarea expertizei şi, sub rezerva depunerii decontului de cheltuieli a admis cererea expertei de majorare a onorariului la suma de 5 000 lei,- diferenţa urmând să fie achitată de reclamantă -, şi a menţinut amenda aplicată acesteia.
Cererea de recuzare formulată de reclamante împotriva expertei desemnate, instanţa, la termenul din 08.04.2010, luând concluziile contradictorii ale părţilor, precum şi, cu procedura prevăzută de lege, ascultând expertul desemnat, a respins cererea de recuzare a expertei şi a retras amenda aplicată acesteia la termenul din 2.12.2009.
„Raportul de expertiză” a fost depus la dosarul cauzei la data de 26.03.2010, experta desemnată învederând că , părţile, deşi legal citate nu s-au prezentat la convocarea expertului, invitaţiei acesteia confirmându-i-se numai pârâta B.M..
Faţă de stăruinţa reclamantei în atitudinea de a nu achita diferenţa de onorariu încuviinţată, la acelaşi termen din 08.04.2010, instanţa a încuviinţat cererea pârâtelor şi, în baza art.170 c.p.c a dispus decăderea reclamantei din proba cu expertiza tehnică încuviinţată.
Examinând cererea formulată, atât prin prisma textelor de lege incidente în cauză, cât şi a mijloacelor de probă administrate, instanţa o găseşte nefondată, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, potrivit art.1169 c.civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Pe de altă parte, potrivit art.480 de asemenea din codul civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.
Pe baza acestui text de lege, doctrina a definit acţiunea în revendicare drept acţiunea prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului.
S-a dezvoltat astfel o bogată doctrină şi jurisprudenţă din care s-a desprins şi ipoteza din cauza de faţă: ambele părţi, – reclamanta şi pârâtele au titluri scrise privind dreptul de proprietate.
În raport de soluţiile oferite de jurisprudenţă, precum şi de doctrină, atipicul prezentei speţe rezidă în aceea că în cauză nu s-a făcut dovada identităţii terenului, acesta nu a fost identificat fizic în sensul dacă cu privire la aceeaşi suprafaţă materializată în teren se suprapun sau nu titlurile de proprietate invocate de părţi.
Această identificare putea fi făcută, în accepţiunea instanţei numai pe calea expertizei tehnice încuviinţate şi din care reclamanta a fost decăzută pentru neachitarea onorariului stabilit.
Are în vedere instanţa împrejurarea că, potrivit răspunsurilor la interogatorii, precum şi martorilor audiaţi în cauză, identitatea terenului nu a putut fi stabilită, pârâtele pretind că ocupă propriul teren, astfel încât în cauză să se poată reţine că s-a făcut dovada că acestea au calitatea de „posesor neproprietar” şi instanţa să poată continua cercetarea cauzei prin compararea titlurilor de proprietate ale părţilor. În acelaşi sens sunt şi susţinerile contradictorii potrivit cărora terenul ocupat de pârâte face parte din întreaga suprafaţă de circa 7 ha deţinută de reclamantă în zonă (susţinerile reclamantei), precum şi susţinerile pârâtelor că de fapt, terenul deţinut de reclamantă se învecinează cu terenul pârâtelor şi nu este încorporat în acesta.
Cum, cu argumentele expuse anterior, aceste contradicţii puteau, în accepţiunea instanţei să fie lămurite numai pe calea expertizei tehnice, instanţa urmează să reţină că reclamanta nu a făcut dovada cerinţelor impuse pentru admisibilitatea acţiunii în revendicare , – calitatea sa de proprietar neposesor care cere posesorului neproprietar (pârâtele) recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului.
Reclamanta însăşi, solicitând ca prin expertiza ce urma a fi fost efectuată în cauză expertul să măsoare toate cele aproximativ 7 ha deţinute de reclamantă fără a indica ea însăşi care cei 5 000 m.p. din cele circa 7 ha sunt ocupate de pârâte, semnifică, în accepţiunea instanţei că reclamanta nu a făcut dovada,- sarcină ce îi incumba în condiţiile art.1169 c.civ. invocat anterior -, nici a „ identităţii lucrului” care solicită a-i fi restituite de pârâte, astfel cum solicită acţiunea în revendicare şi nici a împrejurării că acel lucru este ocupat, fără drept de pârâte.
Faţă de acest obiectiv al expertizei încuviinţată reclamantei, instanţa apreciind insuficient onorariul provizoriu stabilit iniţial pentru efectuarea expertizei şi admiţând în parte cererea de majorare a acestuia, fără însă ca reclamanta să achite diferenţa de onorariu , instanţa a reţinut culpa reclamantei , situaţie faţă de care , în condiţiile art.170 c.p.c., a dispus decăderea reclamantei din proba cu expertiza tehnică, cu consecinţa firească a respingerii acţiunii ca nefondate.
Atitudinea reclamantei echivalează, în accepţiunea instanţei cu împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada identităţii terenului pe care îl revendică, precum şi acelorlalte condiţii impuse pentru admisibilitatea acţiunii în revendicare.
Dacă în general acţiunea în revendicare bazată pe comparare de titluri nu este de plano inadmisibilă, atunci când identitatea terenului nu este contestată iar cu privire la acesta ambele părţi produc titluri de proprietate, în cauză, tocmai identitatea terenului, neputând fi stabilită în absenţa expertizei dispuse, – expertul însuşi urmând să stabilească dacă titlurile părţilor se suprapun, iar concluziile acestuia să fie , eventual cenzurate de instanţă -, soluţia care se impune nu poate fi decât aceea a respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.
Cu argumentele expuse anterior, instanţa urmează să respingă acţiunea ca nefondată.
Faţă de împrejurarea că, potrivit concluziilor „raportului de expertiză” (fila 7 vol.II), experta a făcut dovada efectuării de cheltuieli în limita sumei de 708,80 lei, onorariul iniţial de 600 lei fiind achitat, iar pentru cheltuielile efectuate ulterior de către experta desemnată , cu argumentele expuse anterior, instanţa a reţinut culpa reclamantei, instanţa va da în debit reclamanta cu suma de 108,80 lei, reprezentând diferenţă onorariu expert.
În condiţiile art.274 şi următoarele c.p.c., instanţa va obliga reclamanta şi la plata cheltuielilor de judecată către pârâte.
