SENTINŢA CIVILĂ NR. 954/28.12.2010 (Revendicare imobiliară-grăniţuire)
Pe rol, soluţionarea amânării de pronunţare în cauza civilă având ca obiect „revendicare imobiliară, grăniţuire”, acţiune formulată de reclamantul N. S. V., împotriva pârâţilor N. V., N. D.-V., N. M. şi N. O. D.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14.12.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 21.12.2010 şi apoi la 28.12.2010 când:
I N S T A N Ţ A
Asupra acţiunii civile de faţă:
Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 26.03.2010 şi înregistrată sub nr. 413/249, reclamantul N. S. V. în contradictoriu cu pârâţii N. V., N. D. V., N. M.şi N. O. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren la care au consimţit în tranzacţia încheiată în acţiunea de dezbatere succesorală ce a format obiectul dosarului 202/249/2008, precum şi obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Faţă de faptul că îi revine 3/4 din suprafaţa de 2000 m.p. iar pârâţilor N. O. D. şi N. M., 1/4 solicită şi grăniţuirea dintre laturile părţilor, spre o folosinţă corectă şi necesară a ceea ce deţine fiecare.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată este fiul lui N. G., care a decedat la 29.04.1997, iar aceasta a avut 4 copii: reclamantul, V., Ş. (decedat, având un fiu Dragoş-Vasile) şi G. (decedat, având doi fii O. D. şi M.).
Mai arată că în dosarul nr.202/249/2008, având ca obiect dezbatere succesorală, Judecătoria Lehliu-Gară a pronunţat sentinţa civilă nr.148/12.02.2009, rămasă definitivă şi irevocabilă. Această sentinţă a soluţionat dezbaterea succesiunii rămase de pe urma mamei sale, încheind şi o tranzacţie care a consfinţit înţelegerea dintre părţi. În această tranzacţie, fratele său N. V. şi nepotul său N. D. V. au fost de acord ca 1/4 (o pătrime) din tarlaua 69, parcela 3 aflată în extravilanul localităţii Dragoş – Vodă (dar care figurează în intravilan şi pe care N. O. D. şi N. M. au construit fără autorizaţie o casă de locuit ) să-i fie atribuite.
Cu pătrimea cuvenită arată că deţine în urma tranzacţiei cota de 3/4 iar pârâţii cota de 1/4 . Parcela 3 se afla între următorii vecini: N – B. I., E – A. M., S – V. N. şi V – drum.
Menţionează că nu se poate bucura de consecinţele legale ale hotărârii 148/12.02.2009 deoarece cei doi pârâţi se opun, ei înţelegând să stăpânească întregul imobil.
Solicită să se dispună obligarea lor să-i lase în deplină proprietate şi posesie 1500 m.p.
Pentru o folosire utilă a suprafeţei ce i se cuvine solicită şi grăniţuirea suprafeţelor ce li se cuvin, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480-481, art.584 C.proc.civ., art.274 C.proc.civ.
În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi expertiză tehnică.
Acţiunea a fost timbrată cu 300 lei taxă de timbru şi 0,6 lei timbru judiciar.
Alăturat acţiunii reclamantul a ataşat următoarele înscrisuri în fotocopie: sentinţa civilă nr. 148/12.02.2009; decizia civilă nr.631/R/20.05.2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi; raport de expertiză efectuat de M. N I.; adeverinţa nr.680/19.05.2009; propunere partajare proprietate.
Pârâtul N. D. V. a împuternicit-o în prezenta cauză pe N. F., conform procurii autentificată de BNP S. C. – C. din Bucureşti (fila 43).
La termenul din 18.05.2010 au fost audiaţi, la cererea reclamantului, martorii D. C. şi H. F. iar la cererea pârâtului N. O. M., martorul I. M.
La data de 04.10.2010, prin serviciul registratură, a fost depus raportul de expertiză efectuat în cauză de către dl. expert ing. C. V.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Conform sentinţei nr. 148/12.02.2009, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 202/249/2008, având ca obiect dezbatere succesorală şi ieşire din indiviziune, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul N. S. V. împotriva pârâţilor N. V., N. D. V., N. M. şi N. O.D. şi a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâtul N. O. D..
În ceea ce priveşte terenul extravilan a fost omologat raportul de expertiză topo efectuat în cauză iar suprafaţa de 2000 mp din tarlaua 69, parcele 3 le-a fost atribuită în indiviziune pârâţilor de atunci (şi de acum) N. M. şi N. O. D.
Recursul declarat împotriva sentinţei nr. 148/12.02.2009 a fost respins prin decizia civilă nr.631/R/20.05.2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, astfel că atribuirea suprafeţei de 2000 din tarlaua 69, parcele 3 către N. M. şi N. O. D. se bucură acum de autoritate de lucru judecat, fiind deci proprietatea acestora în indiviziune.
Este adevărat că prin aceeaşi sentinţă s-a luat act de tranzacţia intervenită între N. S. V., N. V. şi N. D. V. prin care N. S. V. arată că înţelege să primească „prin moştenire cota de ? din suprafaţa de 0,20 ha teren arabil extravilan, situat pe raza localităţii Dragoş Vodă, jud. Călăraşi, amplasată în tarlaua 69, parcela 3, având ca vecinătăţi: la N – B. I., la E – A. M., la S – V. N. şi la V – drum şi de la fraţii săi câte o cotă de ? din aceeaşi suprafaţă de teren, dobândind astfel o cotă de ? din aceeaşi suprafaţă de teren” însă în ceea ce îi priveşte pe pârâţii N. M. şi N. O. D. aceasta reprezintă res inter alios acta, aşa cum am arătat lor fiindu-le atribuit terenul de 2000 mp prin sentinţă, după omologarea raportului de expertiză.
În ceea ce îl priveşte pe reclamant şi pe pârâţii N. V. şi N. D. V. aceştia urmează a se desocoti între ei pentru cele cuprinse în tranzacţie, dacă reclamantul consideră necesar.
Cum acţiunea în revendicare este pusă la dispoziţia proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar în speţă nu s-a dovedit dreptul de proprietate al reclamantului asupra cotei de ? pe care o revendică, cererea urmează a fi admisă ca neîntemeiată.
Cum capătul de cerere privind revendicarea urmează a fi respins, se va respinge şi capătul de cerere privind grăniţuirea ca neîntemeiat.
Este adevărat că s-a solicitat de către apărătorul pârâtului N. O. D. obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces dar cum nu au fost dovedite, nu pot fi acordate.
Văzând şi dispoziţiile art. 2821 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamantul N. S. V. în contradictoriu cu pârâţii N. V., N. D. V., N. M. şi N. O. D.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28.12.2010.
1
