Revendicare mobiliara. Amânarea pronuntarii. Lipsa încheierii de dezbateri. Consecinte Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)


 

2. Revendicare mobiliară. Amânarea pronunţării. Lipsa încheierii de dezbateri. Consecinţe

Dacă instanţa amână pronunţarea, dezbaterile asupra fondului sunt consemnate într-o încheiere ce face parte integrantă din hotărâre.

Lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărîrii, justificată de faptul că această lipsă împiedică exercitarea controlului judiciar, nefiind posibil a se verifica dacă s-au respectat regulile de procedură privind legala compunere a instanţei, prezenţa părţilor, conţinutul concluziilor formulate şi alte împrejurări esenţiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile. Prin neîntocmirea încheierii de dezbateri s-a adus părţilor o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate.

Lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărîrii, justificată de faptul că această lipsă împiedică exercitarea controlului judiciar, nefiind posibil a se verifica dacă s-au respectat regulile de procedură privind legala compunere a instanţei, prezenţa părţilor, conţinutul concluziilor formulate şi alte împrejurări esenţiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile. Prin neîntocmirea încheierii de dezbateri s-a adus părţilor o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate.

(Trib Dolj, secţia comercială; Dec.nr.190 din 02 mai 2011)

La data de 19.03. 2010, reclamanta Fundaţia M V Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC M L SA, pentru a fi obligată să-i restituie şi să-i lase în deplină proprietate şi posesie 115 bănci şcolare cu 3 locuri şi 6 bănci şcolare cu 2 locuri, proprietatea acesteia.

În fapt, se arată de către reclamantă că a convenit cu pârâta,în baza contractului de lucrări nr. F/2504/14.08.2001,confecţionarea a 300 bănci şcolare, cu un preţ de 285 lei plus TVA pe bancă.

Preţul urma să fie achitat potrivit contractului, după cum urmează: avans 30% din valoarea contractului, reprezentând 11097,75 lei;Restul de plata urma să fie achitat la recepţia finală a mărfii la sediul beneficiarului.

Reclamanta susţine că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale ,în sensul că potrivit facturii fiscale emise de pârâtă cu nr. 1344/23/2001 s-a achitat suma de 11097,75 lei cu OP /15.08.2001.

Din totalul de 300 de bănci, s-au executat 100 de bănci cu 3 locuri, achitându-se către pârâtă preţul cu OP 290/11.09.2001 şi OP 330/10.10.2001.

Prin OP 40/28.01.2001 s-a achitat un avans în sumă de 10200 lei,conform facturii fiscale nr. 14955/29.03.2002, reprezentând avans pentru confecţionarea a 115 bănci şcolare cu 3 locuri şi 6 bănci şcolare cu 2 locuri.

Deşi exista un contract prin care se stabilea preţul de 285 lei inclusiv TVA pe bucată, pârâta a refuzat restituirea băncilor cumpărate,pretinzând un pret de 500 lei pe bancă.

Acest fapt rezultă si din adresa nr. F/1229/15.07.2008 prin care pârâta recunoaşte achitarea avansului de 10200 lei, cu OP 40/2002 dar si pretenţia de a plăti în plus preţul convenit în contract.

Potrivit disp. art. 1295 C.civ.,vinderea este perfectă între pârti şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce pârtile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.

Reclamanta susţine că are calitatea de proprietar neposesor a acestor bunuri mobile aflate în posesia pârâtei, care refuză în mod nejustificat să-i permită accesul la aceste bunuri.

Deşi a cerut restituirea in condiţiile art. 720 ind. 1 C.p.civ., pârâta nu a răspuns convocării la conciliere.

In drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi art. 1295 C.civ..

Prin întâmpinarea formulată la data de 20.11.2010, pârâta solicită respingerea acţiunii cu motivarea că obiectele solicitate de reclamantă nu există.

În temeiul contractului încheiat între părţi s-au executat şi s-au plătit 100 bucăţi bănci şcolare, după care beneficiarul a mai solicitat executarea a inca 115 bănci pentru care s-a plătit doar un avans, astfel încât lucrarea a fost începută dar nu finalizată.

Pârâta susţine că executarea unor lucrări conform unui preţ stabilit cu 9 ani in urmă este nelegal, precizând că neexecutarea contractului se datorează beneficiarei care nu a înţeles să achite preţul conform înţelegerii.

Cum acest lucru nu s-a întâmplat solicita respingerea acţiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori solicitata de reclamantă şi proba cu interogatoriul luat pârâtei.

Prin sentinţa nr. 19313/24.11.2010 Judecătoria Craiova a respins acţiunea formulata de reclamantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că raporturile comerciale dintre pârti s-au derulat în temeiul contractului de executare lucrări nr. F/2504/14.08.2001, având ca obiect confecţionarea a 300 bănci şcolare şi recondiţionarea a 43 bănci şcolare, cu preţul de 2.850.000 lei Rol.

În prima fază s-a prevăzut executarea unui număr de 100 bucăţi in valoare de 285 milioane lei, urmând ca în viitor, la solicitarea beneficiarului , să se execute încă 200 bucăţi (art. 2).

Preţul urma să se achite astfel: avans 30% din valoarea contractului, reprezentând 110977500 lei.

Restul de plata se va achita la fiecare recepţie parţială a mărfii la sediul beneficiarului.

Durata contractului pentru executarea lucrărilor s-a stabilit pentru 1 octombrie 2001.

Beneficiarul a achitat avansul pentru executarea celor 115 bănci, aşa cum rezultă din factura fiscală şi biletul la ordin nr. 10/2002, solicitând livrarea acestora, conform adresei către pârâtă înregistrata sub nr. 1422/19.10.2009.

În ipoteza in care invocă nelivrarea bunurilor si culpa pârâtei, acţiunea reclamantei se întemeiază pe răspunderea contractuală, in condiţiile art. 969 C.civ. astfel că în mod greşit, reclamanta invocă aplicarea disp. art. 480 C.civ., si art. 1295 C.civ.

Ori, in raport de împrejurările spetei, fata de momentul încheierii contractului si termenul de executare a obligaţiilor, dreptul la acţiune al reclamantei s-a prescris la data de 1.10.2004., fiind aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost precizată.

În motivare recurenta arată că prin contractul de executare a lucrării înregistrat cu nr. F/2504 din 14.08.2011 a dobândit proprietatea asupra bunurilor mobile care au făcut obiectul prezentei cereri,aceasta deoarece potrivit dispoziţiilor art. 1295 Cod civil, „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului,îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”

Recurenta şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale în sensul potrivit facturii emise de către intimata pârâtă cu nr. 134423/2001 s-a achitat suma de 110.077,500 lei prin OP din 15.08.2001.

Temeiul de drept a fost indicat în mod corect de către recurentă în condiţiile în care dreptul de proprietate asupra acestor bunuri mobile revendicate a fost strămutat de la pârâtă la recurentă în condiţiile în care părţile s-au învoit atât asupra lucrului cât şi asupra preţului de vânzare a lucrului.

Hotărârea este nelegală şi în ceea ce priveşte motivarea potrivit căreia prezenta acţiune s-a prescris la data de 01.01.2010,fiind aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul lege 167/1958. Aceasta deoarece nu este în prezenţa unei acţiuni personale prescriptibile, în termenul general de prescripţie de 3 ani ci este vorba despre o acţiune reală, o acţiune în revendicare prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 30 de ani.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivului invocat din oficiu, instanţa apreciază recursul întemeiat.

Astfel, din preambulul Sent. com. nr. 19313/24.11.2010 f.38 d.f. rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc şi au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 17.11.2010, dar la dosarul cauzei nu se regăseşte acest act procedural.

În raport de cele reţinute mai sus şi în baza art. 304 pct.5 şi art.312 C.proc.civ. va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza Judecătoriei Craiova spre rejudecare.