JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI
Dosar nr.4677/317/2009
Sentinţa Civilă Nr. 427
Şedinţa publică din 15.02.2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE M.R.
Grefier F.D.
Pe rol fiind pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamanta C.E.domiciliată în comuna B., sat P.S., judeţul Gorj şi pe pârâtul P.L., domiciliat în comuna B., sat P.S., judeţul Gorj , având ca obiect obligaţie de a face şi revendicare.
Dezbaterile au avut loc la termenul din 09.02.2011, fiind consemnate în Incheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când , având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la termenul de azi .
I N S T A N T A
Asupra prezentei cauze civile, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă, la data de 6.06.2006, sub nr. 3379/2006 (număr unic 4463/2006), aşa cum a fost precizată, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâtul P.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-şi ridice gardul din ulucă pe ştompi de lemn iar în caz de refuz să fie autorizată să-l ridice pe cheltuiala acestuia,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 22 mai 2006 pârâtul a ridicat un gard prin care i-a blocat accesul la proprietatea sa.
În dovedirea acţiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar procesul-verbal încheiat la data de 22 mai 2006, de proba cu martori în cauză fiind audiaţi D.M.şi A.E., aceasta din urmă înlocuind pe martorul G.C.(tatăl reclamantei), precum şi de proba cu expertiza tehnică.
La interogatoriul luat în instanţă la data de 21.06.2006 pârâtul P.L. a arătat că nu a blocat intrarea în gospodăria reclamantei susţinând că şi-a împrejmuit gospodăria sa.
În apărare pârâtul a depus la dosar o schiţă şi a solicitat audierea martorilor C.V. şi P. V. I., prima martoră fiind mătuşa pârâtului a fost înlocuită cu martorul P. J..
În raportul de expertiză întocmit de expert D. .I a fost identificat gardul ca fiind compus din două părţi, respectiv porţiunea notată A-C către drumul comunal având o lungime de 1,25 m. şi porţiunea notată A-B având o lungime de 11 m. şi care desparte terenurile părţilor, concluzionându-se că reclamanta nu poate intra pe terenul său datorită faptului că porţiunea dintre capătul gardului şi capul podului este foarte accidentată.
Prin sentinţa civilă nr.30 din 10.01.2007 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.4463/317/2006(număr în format vechi 3379/2006) a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta C.E. împotriva pârâtului P.L..
A fost obligat pârâtul să permită reclamantei accesul la proprietatea sa prin retragerea gardului de pe porţiunea A-C, în lungime de 1,25 m. pe aliniamentul iniţial.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 308 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel , instanţa a reţinut şi motivat că probele administrate în cauză, în speţă proba testimonială, proba cu înscrisuri şi expertiza tehnică de specialitate au evidenţiat că, urmare a edificării de către pârât a unui gard la data de 22 mai 2006, a fost blocat accesul reclamantei la proprietatea sa, pe o porţiune de teren aşa cum a fost identificată prin amplasament şi dimensiuni de către expert, reţinând ca fiind operante în cauză disp. art.616 C.civ. şi art.1073, 1075 C. civ.
Împotriva sentinţei au declarat apel părţile, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor scrise, apelanta reclamantă a invocat că instanţa de fond a omis a-i acorda în totalitate cheltuielile de judecată în condiţiile în care a produs dovezi cu privire la acestea, în speţă, taxe timbru judiciar, onorariu expert, cheltuieli transport, instituind în sarcina pârâtului obligarea la plata doar a sumei de 308 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelantul pârât Pasăre Liviu a criticat sentinţa invocând în esenţă că instanţa de fond, în mod nelegal, a schimbat atât obiectul cererii cât şi temeiul legal, sentinţa fiind urmarea unei aplicări greşite a legii, în dezvoltarea acestui motiv, arătând că cererea de sesizare a instanţei a vizat obligaţia de a face cu referire la ridicarea gardului pe care l-a edificat, aceasta însă pronunţându-se în temeiul art. 616 C.civ. asupra altui obiect, respectiv obligarea sa de a-i permite reclamantei accesul la proprietatea acesteia prin retragerea gardului pe o lungime de 1,25 m pe aliniamentul iniţial, conform expertizei efectuate în cauză, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Prin Decizia nr….. A pronunţată la data de 17 aprilie 2007 de Tribunalul Gorj în dosarul nr………………. s-au admis apelurile declarate de apelanta reclamantă C.E.şi apelantul pârât P.L., împotriva sentinţei civile nr.30 din 10.01.2007, pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.4463/317/2006(număr în format vechi 3379/2006), s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Tribunalul Gorj , analizând actele şi lucrările dosarului, în raport d e probele administrate şi criticele aduse de părţi, prin decizia nr. ……………. a admis apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei civile nr. 30 din 10 ian. 2007 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 4463 / 317/ 2006 ( număr în format vechi 3379 / 2006), a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A reţinut instanţa de control judiciar ca, în rejudecare, să se stabilească, în principal, cadrul procesual , raporturile juridice între părţi , calitatea procesuală a acestora , obiectul cererii şi temeiul legal ,cu respectarea principiului disponibilităţii,contradictorialităţii şi dreptului de apărare .
La Judecătoria Tg –Cărbuneşti, în Dosarul nr.4463.3/317/2006, la termenul din 29.10.2007 instanţa a luat o precizare scrisă reclamantei C. E. care a menţionat că poteca i-a fost închisă de către pârât în anul 2006 , că stăpâneşte terenul respectiv de 30 ani şi a avut acces la teren pe poteca respectivă şi că pârâtul a construit un gard ocupându-i acesteia 1,20 m. din teren său ( fila 7 ).
În dovedire , a solicitat admiterea probei testimoniale, indicând pe D. E., D. M. , din com. B., sat P.- Se., jud. Gorj . A depus la dosar în copie un certificat medico-.legal, adeverinţa nr. 3269 / 3 mai 2007 emisă de Primăria B. , cerere de ordonanţă preşedinţială ,procesele verbale din 7 mai 2007 şi 22 mai 2006 încheiate de reprezentanţii locali, chitanţă, cerere adresă Primăriei B. , act de vânzare datat 12 mai 1921 , autentificat , schiţă teren .
Instanţa a dispus emiterea unei adrese către Comisia locală de fond funciar B. pentru a preciza suprafaţa de teren agricol înregistrată la poziţia reclamantei ( dimensiuni, mod de folosinţă , punct, vecinătăţi ), cu adresa nr. 9860 / 20 dec. 2007 fiind înaintat răspunsul solicitat ( f. 46-51).
Pârâtul P. L. s-a prezentat la termenul din 19.11. 2007 şi a declarat că gardul a fost construit de către tatăl său P. M.i în anul 1991 ; că lăţimea la şosea a terenului reclamantei este de aprox. 10 m şi aceasta poate să intre pe terenul său pe la şosea, iar între terenul reclamantei şi şosea se află un pârâu peste care poate fi construit un podeţ pentru ca reclamanta să aibă acces la terenul său ( fila 23 ).
În contraprobă, pârâtul a solicitat admiterea probei testimoniale cu 2 martori, P. B I. şi H. M. şi proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie : autentificat la 17 febr. 2003, de BNP R. I. din Tg- Jiu , adeverinţa nr. 1004 din 19.02. 2003 emisă de Consiliul Local B., , schiţe terenuri, fotografii .
În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii propuşi de părţi, declaraţii consemnate în scris şi ataşate la dosar.
Apărătorul ales al pârâtului a solicitat instanţei emiterea unei adrese la Comisia Locală de fond funciar B. pentru a comunica cu ce suprafeţe de teren situate în punctul A. –J. , (unde este casa pârâtului P. L. ) figurează înscrişi în registrul agricol reclamanta , pârâtul sau tatăl acestuia ( suprafaţă , dimensiuni, mod de folosinţă, punct , vecinătăţi), cu adresa nr. 892 din 1 febr. 2008 fiind depus la dosar răspunsul solicitat ( f. 56-58).
La termenul din 14 ian. 2008 instanţa a numit prin tragere la sorţi pentru efectuarea expertizei pe d-nul expert M. G. , a fost stabilit un onorariu în sumă de 300 lei în sarcina ambelor părţi ( câte 150 de fiecare ) şi au fost stabilite obiectivele expertizei, părţile depunând la dosar note cu obiective:
– identificarea terenului în litigiu prin schiţă , dimensiuni, vecinătăţi în raport de actele de proprietate ale părţilor, stabilindu-se ce suprafaţă de teren deţin acestea.
-să se menţioneze dacă terenul este înscris în actele de proprietate ale pârâtului sau ale reclamantei , urmând a preciza dacă există suprapuneri de teren.
-să se stabilească dacă pârâtul ocupă din terenul proprietate a reclamantei şi în raport de actele depuse să se individualizeze suprafaţa ocupată.
– să se menţioneze din ce este construit gardul ce desparte proprietăţile părţilor şi pe terenul cui este amplasat.
-dacă în interiorul curţii pârâtul are plantat un rând de vie şi la ce distanţă este amplasat faţă de gard.
-dacă terenul pe care pârâtul are amplasată casa este înscris în contractul de întreţinere încheiat la 1 nov.1995
Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu interogatoriul scris pârâtului P.L. , răspunsurile acestuia fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Raportul de expertiză a fost depus la data 14 iulie 2008 iar apărătorul ales al reclamantei a formulat în scris obiecţiuni , expertul răspunzând la acestea ( f. 111- 114).
La fila 116 din dosar , avocatul ales al pârâtului a formulat în scris obiecţiuni la răspunsul dat de d- nul expert obiecţiunilor anterior formulat ,expertul desemnat a înaintat la dosar răspuns la obiecţiunile formulate ( f. 125- 126 ).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren cu lăţimea de 1,20 m, cu destinaţia drum de acces spre proprietăţile părţilor,precum şi obligarea acestuia să-şi ridice gardul amplasat fără drept pe acest teren; a arătat reclamanta că în prezent nu are acces la terenul proprietatea sa, urmare a acţiunii pârâtului, constând în amplasarea fără drept a unui gard, fără respectarea amplasamentului corect, că acţiunea reclamantei este nefondată, fiind respinsă prin Sentinta Civilă nr………….. pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr……….. , ( număr nou de dosar ca urmare a schimbării completului de judecată) reclamanta fiind obligată la 300 lei către pârât, cu titlu de cheltuieli judiciare ., pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 480 şi următoarele cod civil, proprietatea este un drept exclusiv şi absolut, conferindu-i titularului său toate atributele ce dispun din acest drept.
În cadrul acţiunii în revendicare, reclamanta trebuie să facă dovada că este titulara dreptului de proprietate, dar şi ocupaţiunea din partea pârâtului. În cauză, reclamanta nu a făcut însă dovada acestei ocupaţiuni, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultând că terenul revendicat de către reclamantă se regăseşte în actul de schimb de care se prevalează pârâtul(fila 87 din dosar), stabilindu-se că pârâtul nu ocupă din terenul proprietatea reclamantei, aspect ce rezultă şi din completările ulterioare la raport.
Ca o consecinţă, instanţa a respins şi cererea reclamantei în sensul de a fi obligat pârâtul să-şi retragă gardul amplasat fără drept pe terenul proprietatea acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta reclamantă susţinând că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Că instanţa nu a dat eficienţă probelor administrate şi a neglijat în totalitate faptul că expertul a revenit asupra raportului de expertiză cu două răspunsuri în care spunea că lăţimea terenului pârâtului este de 7 m şi nu de 13 m cum a reţinut iniţial, că pârâtul , prin actul de schimb din anul 1921 , nu face dovada decât pentru această lăţime de 7 m, terenurile descrise la punctul 2 din act se află localizate în alte zone faţă de punctul A. unde se află terenul în litigiu.
Prin Decizia nr……… pronunţată la data de 17 noiembrie 2009 de Tribunalul Gorj în dosarul nr.280/317/2009 s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă C.E. împotriva sentinţei civile nr.1835 din 01.06.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.280/317/2009, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu îndrumarea de completare a probele şi de efectuare a unei noi expertize .
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că în raportul de expertiză întocmit de expert M. G. s-a precizat de către expert în concluziile aflate la fila 87 că terenul în litigiu lung de 64,20 m şi lat de 0,75 m se află trecut în actul de schimb din anul 1921 al pârâtului, lăţimea terenului pârâtului fiind de 13 m, dar prin răspunsul la obiecţiunile formulate la acest raport de expertiză aflat la filele 125-126, acelaşi expert a constatat în urma descifrării cu atenţie a actului de schimb că cea de-a doua curea de teren din actul de schimb se opreşte în drum judeţean şi ca atare cu actul de schimb invocat pârâtul justifică doar lăţimea de 7,5 m din prima curea de teren trecută în actul de schimb.
Faţă de aceste precizări ulterioare raportului de expertiză întocmit de către acelaşi expert s-a constatat de către tribunal că, în mod neargumentat, fără a avea în vedere aceste reveniri ale expertului asupra celor concluzionate iniţial în raportul de expertiză, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu s-a făcut dovada ocupaţiunii de către pârât iar terenul se regăseşte în actul de schimb al pârâtului.
La această instanţă s-a format dosarul cu nr.4677/317/2009, fiind citate părţile.
Faţă de îndrumările Deciziei de Casare nr.2736 din 17.11.2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2807317/2009, a pus în vedere reclamantei să precizeze concret obiectul acţiunii, iar în cazul în care se menţine revendicarea să indice titlul de proprietate şi să facă dovada proprietăţii terenului care a constituit poteca.
La termenul din 10.02.2010, reclamanta a precizat că îşi menţine cererea în revendicare, dovada dreptului de proprietate înţelegând să o facă cu registrul agricol, precum şi cea de-a doua cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la mutarea gardului pe vechiul amplasament .
Părţile au solicitat proba cu martori, reclamanta propunând ca martori pe numiţii A. El. şi D. E. , iar pârâtul pe numiţii P. N. şi P. B.I.
Reclamanta a depus la dosar procesul verbal din data de 22 mai 2006 o notă de constatare, planul parcelar , o chitanţă sub semnătură privată, testamentul autentificat sub nr. 688 din 17.02.2003, adeverinţa cu nr.300 din 14.01.2008 , declaraţia martorei D. E. şi un proces verbal.
Pârâtul a depus planşe fotografice ale zonei terenului în litigiu .
Au fost audiaţi martorii propuşi de părţi, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (p.36-38 şi 52)
La cererea reclamantei a fost luat interogatoriu pârâtului P.L., răspunsurile fiind înscrise pe aceeaşi filă cu întrebările (p.40,41).
Reclamanta a solicitat efectuarea expertizei tehnice de specialitate, depunând la dosarul cauzei lista cu obiectivele, obiective formulând şi pârâtul.
La termenul din 16.03.2010, proba a fost admisă iar la termenul din 24.03.2010, a fost desemnat expert D. T. , fiind stabilit onorariu în cuantum de 700 lei în sarcina ambelor părţi câte 350 lei fiecare, fiind admise obiectivele acestora.
La data de 19.10.2010 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert D.T., la care pârâtul a depus obiecţiuni, iar la data de 24.01.2011 expertul D. T. a răspuns la aceste obiecţiuni.
La data de 15.11.2010, pârâtul a depus o cerere prin care a arătat că nu întruneşte condiţiile de a fi parte în proces, terenul fiind al tatălui său P. M., el nedeţinând actele care atestă dreptul de proprietate, terenul fiindu-i donat de tatăl său pentru a-şi construi locuinţa necesară familiei pe care a întemeiat-o .
Punând în discuţie respectiva cerere la termenul din 16.11.2010, avocatul pârâtului a precizat că nu îi recunoaşte conţinutul şi nici nu ştie cine sunt persoanele indicate de pârât, la acelaşi termen fiind admise şi obiecţiunile pârâtului la raportul de expertiză.
Examinând acţiunea precizată în raport cu probele administrate, instanţa apreciază că este întemeiată în parte, motivat de următoarele considerente :
Din procesul verbal încheiat la 22 mai 2006 de agentul şef adj. din cadrul P. P. B. împreună cu ing, D. C. din cadrul Primăriei B., rezultă că pârâtul a construit o lacră de gard din scândură , pornind din vechiul gard, cu care a închis poteca de trecere a reclamantei spre terenul pe care îl deţine lângă casa pârâtului .
Din acelaşi proces verbal rezultă că pârâtul a arătat că terenul ocupat este al său, că , iniţial, nu l-a cuprins în curte pentru că, amiabil, s-a înţeles cu reclamanta să-i lase o potecă de trecere spre terenul său, dar pentru că , în 2006, exista un conflict între părţi, nu mai este de acord să permită reclamantei să treacă pe acea potecă, motiv pentru care a montat lacra de gard .
Comisia a măsurat lăţimea gardului vechi, aceasta fiind de 11,55 m, după care i-a pus în vedere pârâtului să-şi retragă lacra pe vechiul amplasament, lăsând poteca liberă, pârâtul arătând că refuză să se conformeze deoarece terenul pe care a fost poteca este al său .
Acest proces verbal a fost semnat fără obiecţiuni atât de către reclamantă cât şi de către pârât, situaţie care conduce la prezumţia realităţii aspectelor declarate de părţi şi consemnate de membrii comisiei, mai ales că aceştia din urmă au menţionat chiar în act că „persoanele de faţă nu au obiecţiuni cu privire la cele constatate şi consemnate „ .
Declaraţiile martorilor P.N.şi P. I., audiaţi la cererea pârâtului în dosarul de faţă, nu schimbă cu nimic situaţia de fapt reţinută în procesul verbal încheiat la 22 mai 2006 şi examinat mai sus, ceea au susţinut martorii fiind faptul că reclamanta şi-ar putea construi o trecere peste pârâu sau ar putea traversa ogaşul întrucât , doar atunci când plouă , apa este mare , altfel, chiar seacă .
In esenţă, prin nici una dintre probele administrate la cererea pârâtului nu s-a dovedit o situaţie contrară situaţiei de fapt reţinută în respectivul proces verbal .
Din răspunsurile la interogatoriile luate pârâtului în cadrul ultimelor două judecăţi de fond, acesta a negat încheierea procesului verbal şi faptul că i s-a pus în vedere să retragă gardul, deşi aceste aspecte sunt relevate clar în procesul verbal semnat şi de pârât fără obiecţiuni .
Din declaraţiile martorilor audiaţi la cererea reclamantei rezultă faptul că aceasta trecea la terenul său în lăţime de 10 m pe o potecă situată printre două plute (arbori), această potecă fiind închisă în prezent de către pârât prin gard.
In cauză au fost efectuate trei expertize tehnice , dispuse la fiecare dintre cele trei judecăţi de fond, schiţele realizate de către experţi fiind în concordanţă cu harta cadastrală a zonei, depusă de comuna B. (p. 65 din Dosarul nr. 4463.3/317/2006) avută în vedere şi de ultimii doi experţi .
Din prima şi ultima expertiză rezultă că terenul în litigiu are forma unui triunghi dreptunghic , în care cateta mică, în lungime de 1,2 m, constituie prelungirea gardului de la drumul comunal de către pârât, cateta mare este linia de hotar anterioară mutării gardului, iar ipotenuza are 11 m şi constituie”lacra de gard” montată de pârât, oblic faţă de restul gardului său, astfel încât să ocupe poteca dintre cele două plute .
Aşa cum concluzionează expertul tehnic D.T., atât în raport cât şi în suplimentul la acesta, gardul făcut de pârât împiedică accesul reclamantei la terenul său, iar încercarea reclamantei de a-şi constitui o nouă cale de trecere spre terenul său poate avea consecinţe grave, după cum urmează : defrişarea vegetaţiei forestiere care menţine taluzurile malurilor pârâului se efectuează numai cu acordul organelor de specialitate, datorită riscului de producere a eroziunii ; umplerea cu pământ a albiei pârâului în porţiunea accidentată ar produce inundarea terenurilor şi ar pune în pericol podul care traversează drumul comunal .
Faţă de aceste concluzii, instanţa apreciază că susţinerile pârâtului şi ale martorilor audiaţi la cererea acestuia, în sensul că reclamanta ar putea să-şi constituie propria trecere peste „ogaş” spre terenul său, sunt unele fără o finalitate reală şi făcute subiectiv şi chiar cu rea credinţă .
In condiţiile în care reclamanta s-a folosit până în anul 2006 de o potecă amplasată printre două plute , una dintre acestea fiind amplasată chiar pe mejdina dintre terenurile părţilor, în partea de nord a terenului reclamantei, în condiţiile în care această trecere a fost închisă de pârât doar pentru că între părţi a fost un conflict, aşa cum a declarat chiar pârâtul comisiei care a întocmit procesul verbal din 22 mai 2006, este şi etic dar şi legal ca această trecere să fie refăcută .
La această concluzie se poate ajunge mai ales în condiţiile în care , deşi a susţinut că terenul dintre cele două plute ar fi al său, pârâtul nu a putut dovedi dreptul de proprietate al său sau al autorului asupra acelui teren . Se apreciază că nici nu ar fi putut dovedi acest drept în condiţiile în care, ca regulă generală, curelele de teren au aceeaşi lăţime pe toată lungimea lor, dar în speţă gardul, pe lungimea de 11 m, este oblic de la îmbinarea cu vechiul gard ce separă terenurile părţilor spre drumul comunal, formând , aşa cum s-a concluzionat de către experţii tehnici, şi cum rezultă din schiţele realizate de aceştia ,un triunghi cu cateta mare pe vechea mejdină .
Mai mult, expertul tehnic Ma. G., prin răspunsul la obiecţiunile făcute la raportul de expertiză din Dosarul nr. ., a arătat că pârâtul face dovada dreptului de proprietate doar pentru 7 m lăţime, aceasta rezultând din pct.1 din actul de schimb încheiat în anul 1921 şi nu pentru 13 m aşa cum se reţinuse în raportul de expertiză . Tocmai faptul că, la pronunţarea S.C. nr.1835/01.2009 , instanţa nu a avut în vedere răspunsul la obiecţiuni, sub acest aspect, a constituit unul dintre motivele de casare a respectivei hotărâri, aşa cum s-a reţinut mai sus .
In consecinţă, în condiţiile în care pârâtul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate sau al autorilor săi asupra terenului în litigiu, închiderea cu gard s-a făcut fără drept, astfel că cererea reclamantei având ca obiect obligaţia de a face este apreciată ca fiind întemeiată şi, în temeiul art. 1076 şi 1077 C.civ., va fi admisă în această limită, pârâtul urmând a fi obligat să ridice gardul în dimensiunile din raportul de expertiză iar în caz de refuz, va autoriza reclamanta să execute obligaţia pe cheltuiala pârâtului .
Dacă pentru terenul în litigiu pârâtul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, nici reclamanta nu a făcut o dovadă certă a dreptului său de proprietate, din registrul agricol nerezultând dimensiuni şi vecinătăţi ale terenului autorului său, iar alte probe nu au fost administrate în acest sens . Ceea ce este cert în cauză este faptul că reclamanta are posesia şi folosinţa terenului lat de 10 m, amplasat la sudul terenului deţinut de pârât, fără ca altă persoană să revendice vreun drept real asupra acestui teren, astfel că reclamanta are şi dreptul de a ajunge la acest teren în condiţii normale pentru a-l folosi .
In consecinţă, nefăcând dovada dreptului de proprietate pentru terenul de 6,6 mp, sub formă de triunghi dreptunghic, deşi, în speţă s-a făcut dovada ocupaţiunii acestui teren de către pârât, se va respinge cererea având ca obiect revendicare, nefiind îndeplinite condiţiile art.480 C.civ. .
In baza art.274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1352 lei , cheltuielile de judecată făcute pe parcursul litigiului de către reclamantă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta C.E.domiciliată în comuna B., sat P.S., judeţul Gorj , împotriva pârâtului P.L., domiciliat în comuna B., sat P.S., judeţul Gorj .
Obligă pârâtul să ridice gardul edificat de acesta pe o lungime de 11 m , cu plecare dinspre Est , din drumul comunal din satul P. S.i, comuna B. , judeţul Gorj , prin care se separă curtea pârâtului de terenul reclamantei şi pe o lăţime de 1,2 metri, dinspre Sud spre Nord, paralel cu drumul comunal, aşa cum rezultă din raportul de expertiză realizat de expert tehnic D. T., iar în caz de refuz autorizează reclamanta să execute obligaţia pe cheltuiala pârâtului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1352 lei .
Respinge cererea în revendicare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 15.02.2011.
Preşedinte,
M.R.Grefier ,
F.D.
M.R. 02.03..2011
THN. MR – 4 ex.
