JUDECĂTORIA HOREZU, JUDEŢUL VÂLCEA
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 67 din 23 ianuarie 2009
Revendicare. Prescripţie achizitivă. Condiţii
I N S T A N Ţ A :
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la judecătoria Horezu sub nr. 1546/241/2007, reclamanta S.L. a chemat în judecată pe pârâţii T.M. şi T.D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi să-i respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de circa 500 m.p., ce face parte dintr-o suprafaţă mai mare de teren de 3500 m.p., situat în punctul Scaunul Casei (Turculeşti), de pe raza comunei Slătioara, Judeţul Vâlcea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că este proprietara terenului revendicat în calitate de moştenitoare a autorului G.I., iar autorul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat în data de 04.04.1969 în faţa Notariatului de Stat şi prin actul de autentificat la data de 25.10.1962 şi că terenul a fost ocupat în parte de pârâţi ( aproximativ 500 m.p.), care au profitat că reclamanta locuieşte în altă parte a comunei , la fiica sa, fiind bolnavă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. Cod civil.
Pârâţii au formulat întâmpinare ( fila 19 dosar), prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, motivat pe împrejurarea că stăpânesc un teren care se învecinează cu cel al reclamantei, însă acest teren a fost cumpărat de autorii pârâţilor înainte de 1950 şi că peste 55 de ani n u au fost tulburaţi în folosinţa terenului. În consecinţă, pârâţii invocă excepţia prescripţiei achizitive de lungă durată. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 Cod procedură civilă şi art.1837, 1846 şi urm. Cod civil.
La termenul de judecată din 20.01.2009, reclamanta şi-a precizat câtimea cererii, menţionând că suprafaţa de teren pe care o revendică de la pârâţi este de 411 m.p., astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză specialitatea topografie cadastru.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâţilor ( filele 48 – 50), proba testimonială cu martorii S.V. ( fila 38 dosar), S.H. ( fila 39 dosar), C.V. ( fila 40 dosar) şi T.I. ( fila 51 dosar) şi a fost efectuat un raport de expertiză specialitatea topografie, şi geodezie ( filele 89 -95, 108- 111 dosar).
Examinând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:
Din actele de stare civilă aflate, în copie, la filele 14 – 17 dosar, rezultă că reclamanta are calitate de descendent de gradul I al autorului G.I.. Autorul reclamantei – G.I. – a decedat la data de 10.10.1989, conform certificatului de deces, aflat în copie la fila 13 dosar.
Prin certificatul de moştenitor nr. 35 / 11 .02. 2008 , aflat în copie la fila 109 dosar, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului G.I. şi s-a reţinut că reclamanta are calitatea de unic moştenitor legal, cu vocaţie succesorală concretă la moştenirea acestuia, revenindu-i, în consecinţă, întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului.
Reclamanta revendică, de la pârâţi, un teren în suprafaţă de 411,70 m.p., situat în punctul „Scaunul Casei” sau „Turculeşti”, invocând, drept titluri de proprietate, contractul de vânzare – cumpărare autentificat în data de 04.04.1969 în faţa Notariatului de Stat şi Actul de donaţie autentificat în data de 25.10.1962.
Instanţa reţine că prin contractul de vânzare, autentificat sub nr.694/04.04.1969 la Notariatul de Stat al Judeţului Vâlcea în dosar nr. 4239/1969 ( aflat în copie, la fila 3 dosar), numiţii M.D. şi M.S. au vândut autorului reclamantei (G.I.), un teren pentru construcţii, în suprafaţă de 1000 m.p., situat în pct. „Turculeşti”, în intravilanul comunei Slătioara, Judeţul Vâlcea, cu vecini E şi S – G.A., V – S.H., N- D.N. Rm. Vâlcea – Tg. Jiu, împreună cu construcţia – casă de locuit, situată pe acest teren, în schimbul sumei de 8.000 lei. În cuprinsul acestui contract se menţionează că vânzătorii au intrat în proprietatea terenului prin cumpărare de la numitul N.T., conform contractului autentificat sub nr. 529/1966. La fila 23 dosar, se depune, în copie, contractul autentificat la Notariatul de Stat al Raionului Horezu sub nr. 529/ 26.07.1966, prin care numitul N.T. vinde numitului M.D., un teren construibil, în suprafaţă de 1000 m.p., situat în com. Slătioara, cu vecini E – A.G., V – S.H., S- G.I., N –şosea.
De asemenea, prin Contractul de donaţie autentificat la Notariatul de Stat al Raionului Horezu sub nr. 429/25.10.1962, numita A.G., prin mandatar ( conform procurii speciale autentificate sub nr. 4344/962), a donat autorului reclamantei G.I., un teren în suprafaţă de 2.500 m.p., din care 1.000 m.p. – loc de casă şi restul de 1.500 m.p. – fâneţe, teren situat în intravilanul Com. Slătioara, cu vecini: E şi S – C.V.,V- rest proprietate donatoare, N – şosea naţională Rm. Vâlcea – Tg. Jiu.
Prin raportul de expertiză specialitatea topografie – cadastru – geodezie, efectuat de expert L.I. ( filele 89 -95 ), au fost identificate terenurile ce au făcut obiectul actelor de proprietate ale reclamantei, în schiţa anexă nr. 2 fiind identificat, cu contur portocaliu, terenul ce a făcut obiectul contractului de donaţie nr. 429/25.10.1962, având faptic suprafaţa de 3540,97 m.p. şi cu culoare roşie, terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare, autentificat sub nr. 694/04.04.1969 şi al contractului de vânzare, autentificat sub nr. 529/ 26.07.1966, având faptic suprafaţa de 999, 98 mp.
Pârâţii, prin întâmpinarea formulată în cauză ( aflată la fila 19 dosar), au recunoscut că stăpânesc un teren care se învecinează cu cel al reclamantei, însă acest teren nu aparţine reclamantei, ci a aparţinut autorilor acestora – T.N. şi T.E. – , fiind cumpărat de autori înainte de anul 1950, de la numita A.G.. Pârâţii nu au prezentat acte de proprietate pentru terenul stăpânit de aceştia, doar adeverinţe de rol agricol, însă au invocat prescripţia achizitivă de lungă durată, motivat pe împrejurarea că stăpânesc terenul sub nume de proprietar, fără a fi tulburaţi în vreun mod de peste 55 de ani.
În acţiunea în revendicare, în situaţia în care ambele părţi deţin acte de proprietate, se procedează la verificarea actelor şi se stabileşte care din acesteia deţine actul preferabil, însă în situaţia în care doar reclamantul deţine acte de proprietate, se va da câştig de cauză acestuia, în măsura în care se dovedeşte că pârâtul tulbură liniştita folosinţă a reclamantului în stăpânirea terenului pentru care deţine acte de proprietate. În speţă, reclamanta a dovedit că deţine acte de proprietate asupra unui teren în suprafaţă totală de 3540,97 mp. Pârâţii nu au prezentat acte de proprietate pentru suprafaţa de teren stăpânită, adeverinţele de rol agricol neavând calitatea de act de proprietate. În anexa nr. 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză ( fila 94 dosar), expertul a identificat suprafeţele de teren folosite părţi, terenul folosit de pârâţi fiind identificat cu contur albastru iar terenul folosit de reclamanţi fiind identificat cu contur portocaliu. Prin transpunerea actelor de proprietate ale reclamanţilor, instanţa reţine că aceştia justifică un drept de proprietate asupra unui teren în suprafaţă totală de 3952,67 mp, teren compus din suprafaţa de 3540, 97 mp reprezentând suprafaţă stăpânită actual de către reclamantă ( teren ce a fost dobândit de autorul reclamantei prin actul de donaţie nr. 429/25.10.1962) şi suprafaţa de 411,70 mp, suprafaţă amplasată între punctele 21 – 23 – 29 – 30 – 47 – 39- 61 – 60 – 36 – 24 – 26 şi stăpânită de pârâţi.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că această suprafaţă de 411,70 mp, reprezintă parte din terenul înstrăinat de numiţii M.D. şi M.S., autorului reclamantei, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 694 din 04.04.1969.
În consecinţă, pârâţii stăpânesc fără drept o suprafaţă de 411,70 mp, teren asupra căruia reclamanta a dovedit dreptul de proprietate.
Nu este întemeiată excepţia prescripţiei achizitive de lungă durată invocată de pârâţi.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 1837, 1846 – 1862, 1890 c.civ, rezultă că pentru a fi incidentă această prescripţie achizitivă sunt necesare a fi îndeplinite în mod cumulativ , următoarele condiţii : posesia exercitată să fie continuă , neîntreruptă, netulburată , publică şi sub nume de proprietar, mai mult de 30 de ani.
În speţă, pârâţii nu au dovedit întrunirea cumulativ a acestor condiţii , astfel , din coroborarea depoziţiilor S.V. ( fila 38), S.H. (fila 39) şi T.I. ( fila 51) , rezultă că pârâţii au stăpânit terenul după decesul tatălui reclamantei. Este adevărat că martorii au arătat că într-adevăr prin anul 1970, între autorul reclamantei şi autorul pârâţilor a avut loc un schimb de terenuri , nefiind întocmite acte aferente schimbului, însă , schimbul nu a fost urmat imediat de intrarea în folosinţă a terenurilor schimbate.
Astfel , martorul T.I., a cărui depoziţie se află la fila 51 dosar, a declarat că prin anul 1971, fiind împreună cu tatăl său la adunat fân, a reţinut că tatăl său l-a întrebat pe preotul G. ( tatăl reclamantei ) dacă a avut loc un schimb de terenuri între acesta şi autorul pârâţilor, întrebare la care autorul reclamantei a răspuns afirmativ. Despre existenţa acestui schimb, prin anul 1970, cunoaşte şi martorul C.V. , a cărui depoziţie se află la fila 40 dosar , însă, nici unul din aceşti doi martori nu precizează data de la care pârâţii sau autorul pârâţilor au intrat în stăpânirea efectivă a terenului schimbat.
Este cert că aceştia nu au intrat în folosinţa terenului imediat , întrucât ambii martori au afirmat că au luat la cunoştinţă de schimb din spusele autorului reclamantei şi nu constatând efectiv că pârâţii sau autorul pârâţilor ar fi stăpânit acest teren.
Aceste concluzii , de altfel , se coroborează cu depoziţiile martorilor S.V. şi S.H., martori care se învecinează în mod direct cu terenul în litigiu şi care au învederat că pârâţii au intrat în stăpânirea terenului în urmă cu aproximativ 2o de ani , mai exact după decesul autorului reclamantei ce a survenit , conform certificatului de deces aflat în copie la fila 13 dosar, la data de 10.10.1989, restul terenului asupra căruia nu există nici un litigiu, fiind stăpânit de pârâţi cu mult timp înainte.
În consecinţă, întrucât pârâţii nu au dovedit că au intrat în stăpânirea , folosinţa terenului revendicat de reclamantă, de cel puţin 30 de ani, condiţie esenţială pentru invocarea excepţiei prescripţiei achizitive de lungă durată , instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia, acţiunea în revendicare formulată de reclamantă, nefiind , în consecinţă paralizată.
În lumina acestor aspecte, instanţa constată că sunt incidente disp.art. 480 c.civ, situaţie în care va fi admisă acţiunea reclamanţilor, astfel cum a fost precizată pe fond şi vor fi obligaţi pârâţii să respecte dreptul de proprietate şi posesie al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 411,70 mp, situat în punctul Scaunul casei pe raza com. Slătioara,sat Slătioara, jud. Vîlcea, individualizat de expert L.I. în schiţa anexă nr. 2 a raportului de expertiză (fila 95 dosar), între punctele, 23 – 28 – 30 – 47 – 39 – 61 – 60 – 36 – 24 – 26 – 21- 23.
În temeiul art. 247 c.pr.civ, instanţa obligă pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în cuantum de 2353 lei reprezentând , taxă judiciară timbru, cheltuieli martori, onorariu expert, onorariu avocat, conform chitanţelor aflate la filele 2, 10 bis , 55,60,81,97.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamanta S.L. , în contradictoriu cu pârâţii T.M. şi T.D., astfel cum a fost precizată pe fond.
Obligă pârâţii să respecte dreptul de proprietate şi posesie al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 411,70 mp, situat în pct. “Scaunul Casei”, individualizat de expert în schiţa anexă nr. 2 a raportului de expertiză (fila 95 dosar),între punctele 23-28-30-47-61-60-36-24-26-21-23.
Obligă pârâţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2353 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunţată în şedinţa publică din 23 Ianuarie 2009.
PREŞEDINTE GREFIER
Monica Rusu Elena Buşe
??
??
??
??
1
