Şedinţa publică din 12 Iulie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 686/199/2010 din 20.05.2010, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta J.M. pentru obligarea acesteia de a elibera calea de acces către terenul reclamantului, aşa cum acesta a fost stabilita prin Decizia civila nr.2057/A/1997 a Tribunalului Bacău.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin decizia amintită, pronunţată în dosarul nr.1883/1994 al Tribunalului Bacău, paratei i s-au atribuit, printre altele, casa si anexele, situate pe str.Libertăţii nr.303, precum si terenul aferent acestora (850,5 mp),iar reclamantului i s-a atribuit suprafaţa de 2785 mp teren, aflat in continuarea terenului paratei. Accesul către terenul reclamantului urma a se face pe o suprafaţa de 235,5 mp teren, ce a fost atribuit tot in lotul paratei, dar cu menţiunea „in indiviziune, pentru acces comun”. Acesta cale de acces a fost identificata în schiţa anexa a expertizei, având forma literei L, fiind situata pe laturile de est si nord ale curţii paratei si având o lăţime de 4 m. Reclamantul susţine ca parata nu a respectat hotărârea judecătorească amintită, in sensul ca nu a asigurat accesul decât pe o lăţime de 3-3,10 m, si, mai mult , a montat o ţeava de alimentare cu gaz metan, care traversează calea de acces la o inăltime de 1,80-2 m, având doi stâlpi de susţinere montaţi chiar pe drumul in discuţie. Arata reclamanta ca pârâta si-a mărit laţimea curţii, in detrimentul caii de acces, astfel încât reclamantul nu mai poate folosi drumul decât petntru trecerea cu pasul, fiind imposibila trecerea cu utilaje agricole.
Solicita instanţei ca parata sa fie obligata sa elibereze calea de acces in discuţie, atât prin retragerea gardului curţii pana la asigurarea laţimii de 4 metri, cat si prin înlăturarea obstacolelor care au fost amplasate, respectiv, mutarea stalpilor de sustinere si ridicarea tevii de la o inaltime superioara.
Cererea nu a fost intemeiata in drept si a fost timbrata cu taxe de timbru in valoare de 19 lei si timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
Pentru dovedirea cererii a depus copia deciziei civile nr.2057/A/1997, planul de situaţie al terenului, conform expertizei tehnice efectuate in dosarul nr.1883/1994 al Tribunalului Bacău.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat in instanta, fiind asistata de aparator, si a depus intâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intâmpinarii, parata invedereaza instantei faptul ca locuinta sa se afla pe str.Libertatii nr.303 din Buhusi, iar in spatele acesteia se afla terenul reclamantului, perpendicular pe str.Libertatii, langa gardul paratei, pe o latime de 3,10 m, se afla calea de acces catre proprietatea reclamantului, aceasta cale de acces fiind traversata, la inăltimea de 2 metri, de o conducta de gaz la care parata este racordata. Mentionează parata ca in mod şicanatoriu a formulat reclamantul actiunea, întrucât acesta dispune de o alta cale de acces către terenul sau, respectiv, un drum folosit din anul 1960, pe care o folosesc toţi vecinii pentru accesul cu utilaje agricole pe terenurile lor. In ceea ce priveşte lăţimea curţii sale, pârâta arata ca acesta este de 20 m, aşa cum a fost stabilita prin hotărârea de partaj judiciar, iar referitor la contorul de gaz, apreciază că mutarea acestuia nu este posibila.
Întâmpinarea a fost însoţită de următoarele înscrisuri:copie a deciziei civile nr.1251/22.11.2002, pronunţată în dosarul nr.6182/2002 al Tribunalului Bacău, copia schiţei anexă a raportului de expertiză topo-cadastrală efectuată în dosarul nr.482/2001 al Judecătoriei Buhuşi.
În cauză au fost administrate proba cu expertiză tehnică topo-cadastru, de către exp., şi expertiză tehnică în specialitatea instalaţii, de către exp..
Din analiza actelor şi a lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr.2057/A/1997 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosarul nr.1883/1994, având ca obiect partaj succesoral-apel, a fost stabilită modalitatea de împărţire a masei succesorale între părţi, respectiv, reclamantul C. G. şi pârâta J. M. din prezenta cauză, soluţia rămânând irevocabilă prin respingerea recursurilor. Astfel, pârâtei i s-au atribuit, printre altele, casa şi anexele situate în B., str.Libertăţii nr.303, precum şi terenul aferent acestora (850,5 mp), iar reclamantului suprafaţa de 2785 mp teren aflat în continuarea terenului pârâtei. Prin aceeaşi decizie s-a stabilit ca accesul către terenul reclamantului să se facă pe o suprafaţă de 253,5 mp teren, atribuit pârâtei , însă cu menţiunea „în indiviziune, pentru acces comun”. În schiţa anexă a expertizei efectuate în cauză a fost identificată calea de acces către terenul reclamantului, având forma literei L şi o lăţime de 4 metri, fiind învecinată cu terenul aparţinând pârâtei pe laturile de nord şi est . Deşi în dispozitivul deciziei amintite nu se face nicio referire şi la dimensiunile căii de acces, este de la sine înţeles că instanţa a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în faza de judecată a apelului, concluzii evidenţiate, de altfel, prin schiţa-anexă, care face parte integrantă din hotărârea amintită.
Prin urmare, în condiţiile în care a fost stabilită, cu autoritate de lucru judecat, dimensiunea de 4 m lăţime a căii de acces, în acord cu normele în vigoare, părţile sunt ţinute să respecte această dimensiune, ca expresie a respectului pe care caracterul de act autentic al hotărârii judecătoreşti, în general, o impune tuturor celor care se adresează justiţiei pentru soluţionarea litigiilor. Chestiunea supusă judecăţii ţine mai degrabă de înţelegerea rolului sistemului judiciar şi a importanţei aplicării corecte a principiilor de drept, a normelor legale în vigoare, în ideea responsabilizării individului faţă de lege şi faţă de actele sale, care, la un moment dat, ar putea constitui o ameninţare faţă de ordinea de drept stabilită, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărâri anterioare.
Din această perspectivă, instanţa constată că susţinerea pârâtei, în sensul că admiterea acţiunii i-ar prejudicia dreptul de proprietate, prin diminuarea suprafeţei la care a fost îndreptăţită, dincolo de faptul că nu este fondată, nu ar putea justifica satisfacerea cu precădere a unui interes particular, în detrimentul promovării ideii autorităţii şi forţei executorii a unei hotărâri judecătoreşti.
Referitor la acţiunea principală, instanţa apreciază, în baza probelor administrate, că acesta este fondată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
1.În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului ca pârâta să elibereze calea de acces prin retragerea gardului curţii sale, până la asigurarea lăţimii de 4 metri, instanţa constată că, în speţă, concluziile raportului de expertiză topo-cadastrală sunt, în mare parte, concludente, urmând a le avea în vedere- cu menţiunile de rigoare- la motivarea soluţiei.
Astfel, în urma măsurătorilor efectuate a rezultat o lăţime a căii de acces de 3,53 m (între punctele 3-8) şi de 3,07 m (între punctele 4-9, deschiderea la stradă), fiind, evident, diminuată dimensiunea lăţimii stabilită de către instanţă prin decizia nr. 2057/A/1997 a Tribunalului Bacău. Instanţa apreciază că modalitatea de stabilire a lăţimii curţii pârâtei (respectiv, prin trasarea şi măsurarea unei perpendiculare pe laturile terenului) nu este cea corectă, întrucât forma terenului pârâtei, aşa cum este evidenţiată în schiţa-anexă, este una paralelipipedică, iar nu dreptunghiulară. Prin urmare, lăţimea laturii de nord (punctele 2-3) a terenului pârâtei este de 20,36 m, iar nu 19,48 m, cum a concluzionat expertul, luând în calcul punctele 10-3, iar pe latura de la stradă (punctele 1-12, nu 1-13 cum a stabilit expertul) terenul are lăţimea de 20,88 m.
Soluţia propusă de expert, pentru ca situaţia din teren să coincidă cu cea din decizia Tribunalului Bacău, este posibilă şi constă în mutarea gardului pârâtei de pe aliniamentul punctelor 3-4 pe cel al punctelor 11-12, în condiţiile în care s-a constatat că pârâta deţine o suprafaţă mai mare decât cea la care a fost îndreptăţită (860 mp, faţă de 850,5 mp care i-au revenit în urma hotărârii de partaj). În acest fel, se va asigura ambelor părţi valorificarea drepturilor pe care le-au câştigat şi a căror respectare o solicită reclamantul: acesta va putea avea acces la terenul situat în continuarea terenului pârâtei, pe o fâşie de teren cu lăţimea de 4 metri, în timp ce pârâta va rămâne cu dimensiunile terenului său, aşa cum au fost fixate de către instanţa de apel, respectiv, lăţimea de 20 m (chiar mai mult în partea din spate). Prin urmare, susţinerile pârâtei, în sensul că admiţând acţiunea, „s-ar încălca o decizie” a tribunalului, sunt nefondate, în condiţiile în care se poate vorbi de interpretarea greşită (mai mult sau mai puţin voită) a informaţiilor oferite de o schiţă geometrică.
2. În ceea ce priveşte celălalt capăt de cerere, referitor la eliberarea căii de acces prin înlăturarea obstacolelor – mutarea stâlpilor şi ridicarea ţevii de gaze la o înălţime superioară – instanţa constată, de asemenea, că este fondat, urmând a fi admis, în aceeaşi idee a aplicării principiului autorităţii de lucru judecat şi a forţei executorii a hotărârilor judecătoreşti.
Prin expertiza tehnică în specialitatea instalaţii încuviinţată de către instanţă şi efectuată de către exp, pe terenul ce constituie cale de acces a fost identificată o instalaţie de gaz natural, formată dintr-un branşament ramificat şi o conductă de alimentare a imobilului aflat în proprietatea pârâtei, ce traversează în diagonală terenul, la o înălţime de 2 metri, conform schiţei anexă care însoţeşte lucrarea (identificată, de altfel şi de către expertul topo în raportul său, pe aliniamentul punctelor 3-7).
Întrucât amplasarea instalaţiei de gaze la o înălţime de 2 metri ar împiedica accesul reclamantului cu utilaje agricole către terenul acestuia (în suprafaţă de 2785 mp), aflat în spatele terenului pârâtei, îngreunând activităţile specifice de cultivare/recoltare a suprafeţei respective, instanţa găseşte întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la modificarea instalaţiei de gaze existentă. Prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică în specialitatea instalaţii, expertul a precizat că modificarea instalaţiei nu afectează alţi vecini, întrucât conducta ce deserveşte gospodăria pârâtei este independentă. Mai mult, conform constatărilor aceluiaşi expert, conducta este sprijinită pe doi stâlpi metalici care se află amplasaţi pe lăţimea căii de acces, iar cutia de branşament (cu o lăţime de 0,70 m) este situată pe aceeaşi coordonată; în momentul de faţă lăţimea, la intrare, a căii de acces este doar de 2,40 m. În aceste condiţii,întrucât expertul a concluzionat că există posibilitatea tehnică pentru a reconfigura instalaţia existentă de gaz natural, astfel încât să se asigure utilizarea normală a căii de acces, respectându-se şi normele în vigoare, respectiv, Normativul I6-98 şi normele NT-DPE-01/2004.
Pentru considerentele expuse, instanţa urmează, în temeiul art. 1073 şi 1077 C. civ., să admită şi cererea cu privire la obligarea pârâtei la înlăturarea obstacolelor care au fost amplasate pe lăţimea căii de acces, respectiv, mutarea stâlpilor de branşament şi ridicarea conductei de gaze, conform soluţiei tehnice propuse de către expert.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorarii de expert şi onorariu de avocat, instanţa, găsind-o întemeiată, văzând şi dispoziţiile art.274 C.pr.civ., va obliga pârâta, să plătească reclamantului suma de 1719,3 lei, conform dovezilor existente la dosar.
Red.I.A.M.-09.09.2011
