Instanţa a constatat că prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, revizuienta B.E.A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.1252/2010 a Curţii de Apel Braşov.
În esenţă, în motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă se arată că, după pronunţarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri noi care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de recurs ar fi condus la respingerea căii de atac, însă acestea au fost reţinute de pârâtă. De înscrisurile noi s-a aflat în cursul unui litigiu existent pe rolul Tribunalului Constanţa după pronunţarea hotărârii în recurs, ce face obiectul prezentei căi de atac. În continuare se dezvoltă apărările pe fondul pretenţiilor, cu privire la obligativitatea premierii trimestriale în cuantumul solicitat şi acordat de prima instanţă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii, iar pe fondul ei a solicitat respingerea cererii, înscrisurile nefiind relevante şi de natură să ducă la o altă soluţie.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate, analizată cu precădere de curte, aceasta va fi respinsă, întrucât o cerere adresată instanţei judecătoreşti este inadmisibilă numai dacă legea o interzice în mod expres. În cazul revizuirii, mai trebuie precizat, că, în termenii art. 322 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs este permisă numai dacă evocă fondul, respectiv dacă a fost pronunţată în fond după casarea cu reţinere (art. 312 alin.4 Cod procedură civilă) ori după administrarea de înscrisuri noi, ce au determinat modificarea soluţiei pe fondul pricinii, cum este cazul în speţă, astfel că este deschisă calea de retractare. Dacă nu sunt îndeplinite cerinţele concrete ale motivului de revizuire, se pune problema caracterului nefondat ori netemeinic al cererii şi nu al inadmisibilităţii.
Pe fondul cererii de revizuire, trebuiesc analizate mai întâi cerinţele textului specific căii de retractare şi apoi, dacă acestea sunt întrunite, chestiunile vizând recursul.
Motivul cinci de revizuire, cuprins în art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, cuprinde două ipoteze ce vizează situaţia schimbării stării de fapt, reţinută prin hotărârea revizuită, datorită existenţei unor înscrisuri care nu au fost cunoscute de instanţă, ori desfiinţării sau modificării hotărârii judecătoreşti ce a constituit fundamentul soluţiei dată în cauză. În ambele ipoteze starea de fapt se schimbă esenţial şi determină o soluţie diametral opusă celei pronunţate prin hotărârea revizuită.
În speţă se invocă prima ipoteză, ce are în vedere schimbarea stării de fapt datorită existenţei unor înscrisuri ce nu au fost cunoscute de instanţă la data pronunţării hotărârii, întrucât au fost reţinute de partea potrivnică (recurenta BCR SA din cererea de recurs), fapt ce a împiedicat administrarea acestora în proces.
Pentru a fi admisibil motivul de revizuire este necesar, a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii:
1. cererea de revizuire să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost administrat în procesul soluţionat prin hotărârea revizuită. Dacă înscrisul a fost cercetat de instanţă motivul de revizuire nu este admisibil întrucât s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti. Această condiţie este îndeplinită, înscrisurile prezentate nefiind administrate în cursul întregului ciclu procesual.
2. înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere. Un înscris constituit ulterior acestui moment nu poate servi drept temei pentru revizuire întrucât s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti, iar procesele ar fi interminabile. Condiţia este îndeplinită întrucât înscrisurile despre care se face vorbire, au existat, la data pronunţării deciziei din recurs şi a cărei revizuire se cere.
3. înscrisul să nu fi putut fi administrat în proces datorită faptului că a fost reţinut de partea potrivnică.
Reţinerea înscrisului poate fi voluntară sau involuntară, însă este esenţial ca activitatea să provină din partea intimatului-parte adversă în proces, iar revizuenta să nu fi avut sau să nu fi putut avea cunoştinţă de acest fapt. Dacă revizuenta a cunoscut sau putea să cunoască de existenţa înscrisului şi nu a solicitat prezentarea lui de către partea adversă nu poate solicita revizuirea, întrucât şi-ar invoca propria culpă.
Cu privire la această condiţie, curtea a reţinut că nu este îndeplinită, deoarece revizuienta în calitate de salariat direct interesat în obţinerea stimulentelor trimestriale, a avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă de existenţa şi conţinutul acestora. Nu există nicio dovadă că intimata ar fi ascuns, voluntar sau involuntar, înscrisurile, ci, dimpotrivă, fiecare înscris poartă un număr de înregistrare şi deci „descoperirea” lui era facilă cu minimă diligenţă, cum de altfel s-a întâmplat cu toate celelalte înscrisuri depuse în cursul judecăţii. Revizuienta avea posibilitatea să solicite primei instanţe şi celei de recurs, ca pârâta, devenită recurentă, să depună toate înscrisurile referitoare la plata stimulentelor solicitate, însă nu a făcut-o, astfel că nu se poate concluziona că înscrisurile au fost „reţinute de partea potrivnică” în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă. Este adevărat că în litigiile de muncă sarcina probei incumbă angajatorului (art. 287 C.M.), însă potrivit legii acesta depune dovezile „în apărarea sa”, ceea ce nu exclude dreptul salariatului de a solicita toate înscrisurile aflate la dispoziţia angajatorului şi care ar servi la aflarea adevărului, astfel încât într-o virtuală cerere de revizuire să poată proba că înscrisurile au fost ascunse.
Oricum, revizuienta avea posibilitatea de a lua la cunoştinţă de înscrisuri, mai ales că ele au fost emise în perioadele trimestriale de referinţă, anterior sau succesiv celor depuse în ciclul procesual, mai ales că era direct interesat de stadiul propunerilor şi aprobărilor de plată a stimulentelor.
Cu privire la teza a II-a a normei din art. 322 pct. 5, prima ipoteză, nu s-a făcut nicio dovadă asupra existenţei unei împrejurări asimilabile cazului de forţă majoră, care să-l fi pus în imposibilitatea de a lua la cunoştinţă de existenţa înscrisurilor de care a înţeles să se servească în susţinerea cererii de revizuire.
4. Înscrisul să fie determinant în pronunţarea unei soluţii diferite de cea dată în cauză şi să aibă puterea doveditoare atribuită de lege. Dacă înscrisul nu este de natură să conducă la o altă soluţie, sau hotărârea s-a pronunţat exclusiv pe temeiuri de drept, cererea de revizuire va fi respinsă.
Nici această cerinţă nu este îndeplinită, înscrisurile noi, de care se prevalează revizuienta, nefiind de natură să schimbe starea de fapt, cu consecinţa modificării stării de drept, în sensul obligativităţii pentru angajator la plata stimulentelor solicitate.
Înscrisurile noi, produse în revizuire – adresele DRU 3164/16.05.2007, 6089/01.08.2007, 11925/22.10.2007 şi 2764/08.02.2008 – nu sunt altceva decât simple propuneri ale unei direcţii (de resurse umane), fără putere decizională, adresate comitetului executiv, singurul în măsură să decidă şi care a hotărât în sensul celor reţinute în recurs (notele nr. 3067/11.05.2007, 11925/22.10.2007, 2764/08.02.2008), astfel că actele prezentate nu sunt în măsură să reconfigureze starea de fapt reţinută de instanţa de recurs.
Faţă de considerentele expuse curtea a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, urmând să respingă cererea de revizuire. Analiza chestiunilor legate de „fondul” recursului, este de prisos, cât timp nu există condiţiile căii de retractare, analizate de altfel şi din această perspectivă faţă de considerentele cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte precizarea temeiului de drept în sensul că revizuirea se întemeiază şi pe dispoziţiile art. 322 pct. 6-9 din Codul procedură civilă s-a constatat că acestea nu au fost dezvoltate în cuprinsul cererii, astfel că nu au fost analizate.
Fiind în culpă procesuală, ca urmare a respingerii cererii, revizuienta a fost obligată conform art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 793,80 lei, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu factura depusă la dosar.
Decizia civilă nr.80/M din 21 ianuarie 2011 – N.G.
