Motivul de revizuire pe care revizuienta şi-a întemeiat cererea, presupune, aşa cum rezultă din text, desfiinţarea, modificarea, cu alte cuvinte reformarea hotărârii pe care s-a bazat instanţa în luarea hotărârii ce este supusă revizuirii, fapt ce nu se poate realiza decât pe căile de reformare prevăzute de lege.
Motivul de revizuire pe care revizuienta şi-a întemeiat cererea, presupune, aşa cum rezultă din text, desfiinţarea, modificarea, cu alte cuvinte reformarea hotărârii pe care s-a bazat instanţa în luarea hotărârii ce este supusă revizuirii, fapt ce nu se poate realiza decât pe căile de reformare prevăzute de lege.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., sent. nr. 1878/F/20 octombrie 2011, nepublicată)
Prin cererea de revizuire formulată de revizuienta UCGN s-a solicitat în temeiul art. 322 pct. 5 raportat la art. 322 pct.4 Cod procedură civilă revizuirea sentinţei civile nr.268/F/2009 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 172/112/2009 în sensul anulării ei şi admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pe baza verificărilor actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a motivului cererii de revizuire, tribunalul reţine următoarele:
În privinţa excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu art. 324 pct. 5 din Codul de procedură civilă, termenul pentru introducerea cererii de revizuire este de o lună de la data luării la cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Reiese din textul arătat că se are în vedere că momentul curgerii termenului de o lună este de la data când partea a luat la cunoştinţă de hotărârea irevocabilă care a desfiinţat sau modificat hotărârea pe care s-a întemeiat cererea de revizuire.
Nu se poate susţine, aşa cum a făcut-o intimata, că termenul curge de la data pronunţării în prima instanţă a hotărârii care desfiinţează sau modifică hotărârea pe care se întemeiază cererea de revizuire, fie şi cu caracter definitiv, întrucât textul are în vedere desfiinţarea sau modificarea irevocabilă a hotărârii pe care s-a bazat hotărârea supusă revizuirii. Textul referindu-se la momentul luării la cunoştinţă a hotărârii desfiinţate sau modificate are în vedere de fapt luarea la cunoştinţă de hotărârea care a desfiinţat sau modificat hotărârea ce constituie temei de revizuire.
Este real că partea a luat la cunoştinţă de sentinţa civilă nr. 1148/2011 la data de 20.05.2011 când s-a comunicat hotărârea, dar aceasta nu era irevocabilă, decât la 7.06.2011, însă textul art.322 pct.4 trebuie a fi interpretat în sensul că termenul de o lună curge de la data când s-a luat la cunoştinţă de modificarea sau desfiinţarea hotărârii în mod irevocabil, care coincide cu rămânerea irevocabilă a hotărârii de modificare sau desfiinţare a hotărârii ce constituie motiv de revizuire.
În speţă, sentinţa civilă nr. 1148/2011 a Judecătoriei Năsăud care, susţine revizuienta, ar fi hotărârea care modifică încheierea nr.1175/2003 pe care a avut-o în vedere hotărârea supusă revizuirii, a rămas irevocabilă la 15.06.2011, prin neexercitarea căii de atac, iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 4.07.2011, deci în termenul de o lună prevăzută de textul arătat.
Faţă de cele arătate excepţia urmează a fi respinsă.
Faţă de cele arătate excepţia urmează a fi respinsă.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, nici aceasta nu este întemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1201 (text rămas în vigoare şi după intrarea în vigoare a N.C.C.).
În conformitate cu dispoziţiile din textul legal arătat, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele în contra lor şi în aceeaşi calitate.
Intimatul a invocat ca hotărâre faţă de care ar exista autoritate de lucru judecat, sentinţa civilă nr. 268/F/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, adică tocmai hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Este evident, astfel că în cauză este exercitată o cale extraordinară de atac, revizuirea reglementată de lege, împotriva chiar a hotărârii faţă de care se invocă autoritatea de lucru judecată, urmărindu-se desfiinţarea ei, situaţie în care faţă de disp. art. 129 din Constituţie şi art. 322 al. 1 din Codul de procedură civilă, problema autorităţii de lucru judecat este exclusă. O concluzie contrară ar duce la consecinţa încălcării dispoziţiilor legale arătate, respectiv limitarea accesului la căile de atac prevăzute de lege, ceea ce nu ar fi admisibil.
În privinţa cererii de revizuire, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a ei.
Revizuienta şi-a întemeiat cererea, aşa cum a precizat şi înainte de dezbatere privind admisibilitatea ei, pe motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 teza II-a din Codul de procedură civilă, potrivit cărora constituie motiv de revizuire „dacă după darea hotărârii… s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită”.
Rezultă din textul legal că pentru a fi în prezenţa motivului de revizuire arătat se impune ca hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost desfiinţată sau modificată irevocabil în cadrul recursului, contestaţiei în anulare, deci în cadrul exercitării unei căi de atac.
În speţă, sentinţa civilă nr.268/F/2009 a cărei revizuire se solicită, s-a întemeiat printre altele şi pe încheierea civilă nr. 1175/2003 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1607/2003, fapt ce rezultă din motivarea sentinţei în care se arată caracterul nerelevant al încheierii în soluţionarea favorabilă a acţiunii revizuientei (reclamantă în acel dosar).
Această încheiere nu a fost nici desfiinţată şi nici modificată.
Nu se poate susţine, aşa cum o face revizuienta, că prin sentinţa civilă nr. 1148/2011 a Judecătoriei Năsăud, a fost modificată şi completată încheierea civilă nr. 1175/2003 a aceleiaşi judecătorii – încheiere ce constituie motiv de revizuire – întrucât formal, aşa cum cere textul art. 322 pct. 5 teza II-a din Codul de procedură civilă, sentinţa civilă arătată nu face acest lucru în dispozitivul ei.
Mai mult, nici în considerentele hotărârii nu se face vreo referire la desfiinţarea sau modificarea încheierii arătate.
Sentinţa civilă nr. 1148/2011 sus citată nu face altceva decât să constate îndeplinirea cerinţelor legale pentru obiectul cererii de chemare în judecată într-o procedură corespunzătoare, în acord cu cele reţinute prin sentinţa civilă nr. 268/F/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, prin decizia nr. 275/R/2009 a Curţii de Apel Cluj şi Decizia nr. 2426/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, se poate observa că în timp ce pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se afla judecata recursului împotriva sentinţei civile nr. 268/F/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, revizuienta introduce acţiunea obiect al dosarului nr. 255/265/2011 al Judecătoriei Năsăud în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1148/2011, tocmai pentru a complini cerinţa care a fost constatată ca neîndeplinită pentru admiterea acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 172/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În aceste condiţii sentinţa civilă nr. 1148/2011 a Judecătoriei Năsăud, apare ca o nouă hotărâre distinctă de încheierea civilă nr. 1175/2003, cu un obiect identic cu cel al dosarului în care s-a pronunţat încheierea arătată, dar pronunţată pe alte temeiuri juridice.
Aşadar, din faptul că atât încheierea arătată, cât şi sentinţa civilă menţionată au avut acelaşi obiect, nu se poate trage concluzia că a doua a modificat-o, respectiv completat-o pe prima, fiecare pronunţându-se într-un anumit cadru legal ceea ce le dă independenţă, fără legătura pe care o presupune motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Se impune a fi avut în vedere şi faptul că motivele de revizuire sunt de strictă interpretare dat fiind caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii, ele neputând fi nici extinse, nici interpretate în afara intenţiei legiuitorului.
Prin motivaţia pe care o face acestui motiv de revizuire, revizuienta se îndepărtează de la intenţia legiuitorului, care a avut în vedere că prin acest motiv, ca de altfel prin toate motivele de revizuire, să dea posibilitatea instanţei care a pronunţat hotărârea să-şi îndrepte eroarea comisă involuntar pentru motivul ulterior apărut, respectiv desfiinţarea sau modificarea încheierii nr. 1175/2003.
Or este cert că instanţa şi-a bazat sentinţa supusă revizuirii şi pe încheierea arătată care nu este modificată sau desfiinţată, deci nu se poate spune că a comis o eroare.
Instanţa de revizuire, pusă în faţa situaţiei de a-şi retracta hotărârea este nevoită să se refere la desfiinţarea sau modificarea încheierii nr. 1175/2003, care nu există, deci nu ar avea motiv să şi-o retracteze.
Sentinţa civilă nr. 1148/2011 a Judecătoriei Năsăud relevă o împrejurare nouă diferită de cea a încheierii arătate, această împrejurare neputând fi încadrată în cazul de revizuire invocat.
Tribunalul, având în vedere că se impune constatarea că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, hotărârea nu poate fi anulată, astfel că examinarea pe fond a acţiunii ce formează obiectul dosarului nu mai este necesară şi nici nu poate fi făcută.
