Motivând cererea, petenta a aratat ca, prin hotarârea CEDO, s-a constatat încalcarea dreptului de proprietate în ceea ce priveste aplicarea legilor fondului funciar, cu privire la îndreptatirea de a primi integral terenul pe vechiul amplasament. S-a precizat ca, prin hotarârea a carei revizuire se solicita a fost îngradit dreptul de proprietate al petentei, deoarece nu s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra întregului teren din str. G. P., reconstituirea dreptului de proprietate facându-se pe o parte din teren în beneficiul unei persoane neîndreptatite.
În scop probatoriu, s-a atasat dosarul nr. 2696/2004, al Judecatoriei Slatina, care contine dosarul nr. 4914/2004 al Tribunalului Olt si dosarul nr. 1690/civ./2005 al Curtii de Apel Craiova, în care se afla decizia ce face obiectul revizuirii, copie de pe sentinta CEDO din 23.02.2010 (nepublicata), pronuntata în cazul T.C.N. vs. României, copie de pe registrul agricol si plan de situatie (schita teren), concluzii scrise.
Prin întâmpinarea depusa la dosar de catre Comisia Locala pentru Aplicarea Legii 18/1991 Slatina, s-a invocat prematuritatea cererii de revizuire, deoarece nu a fost publicata hotarârea CEDO în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar, ulterior, cu ocazia cuvântului pe fond, intimata nu a mai sustinut aceasta exceptie.
Verificând actele dosarului, se constata urmatoarele:
Autorul revizuientei, N.T., a avut calitate procesuala de pârât în actiunea introdusa de P.V., pentru anularea partiala a titlului de proprietate emis în conditiile Lg. 18/1991, pe numele pârâtului. S-a invocat de catre reclamanta ca prin titlul de proprietate nr. 48844/7/3.11.2002, s-a reconstituit pârâtului suprafata totala de 2 ha si 1300mp, din care se afla situat în intravilan terenul de 1288 mp, în care se afla cuprinsa si suprafata de 289mp, ce a facut obiectul contractelor de vânzare-cumparare nr. 599/5.04.1976 si 3039/25.10.1999. Deci, aceasta suprafata nu mai putea forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului, cu atât mai mult cu cât prin sentinta civila nr. 7053/1998, a Judecatoriei Slatina, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 8608/1999, a Curtii de Apel Craiova, fusese anulat procesul verbal de punere în posesie nr. 60/1997, pentru terenul de 289mp.
Prin sentinta civila nr. 1912 din 7.05.2004, Judecatoria Slatina a admis actiunea, a dispus anularea partiala a titlului de proprietate pentru suprafata de 289mp, situata în T 94, P 88/1, în intravilan si radierea acestei suprafete din titlul de proprietate, retinându-se nerespectarea conditiilor legale de reconstituire a dreptului de proprietate.
Tribunalul Olt, prin decizia civila nr. 587/30.11.2004, a admis apelul pârâtului N.T., a schimbat sentinta civila si a respins actiunea reclamantei P.V., retinându-se ca modificarea procesului verbal de punere în posesie nu echivaleaza cu reconstituirea dreptului în favoarea reclamantei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civila nr. 1839 din 05.07.2005, a admis recursul reclamantei P.V., a modificat decizia civila nr. 587/30.11.2004, a Tribunalului Olt, a respins apelul pârâtului N.T. si a mentinut sentinta civila nr. 1912/7.05.2004, a Judecatoriei Slatina, retinându-se puterea lucrului judecat a deciziei civile nr. 8608/1999, a Curtii de Apel Craiova, prin care s-a hotarât anularea procesului verbal de punere în posesie eliberat pârâtului, pentru suprafata de 289mp, asupra careia exista drept de proprietate al cumparatorilor constructiei, conform art. 36 alin.3 din Lg. 18/1991, republicata.
Aceasta ultima decizie civila a fost atacata cu o contestatie în anulare, care a fost respinsa prin decizia civila nr. 3460/5.12.2005, a Curtii de Apel Craiova, retinându-se ca motivele invocate vizeaza modalitatea de apreciere a probelor si nu greseli procedurale.
Autorul reclamantei, T.C.N. (decedat la 6 iunie 2005) a sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru încalcarea art. 6, paragraf 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, deoarece nu a fost pusa în aplicare dispozitia din decizia civila pronuntata la 19 ianuarie 1998, de Tribunalul Olt, de obligare a Comisiei Locale de Lg. 18/1991 de punere în posesie asupra suprafetei de 2,13 ha si cea de eliberare a titlului de proprietate din sentinta civila a Judecatoriei Slatina, pronuntata la 31 martie 2006.
Prin hotarârea din 2 februarie 2010 – CEDO, s-a constatat încalcarea art. 6 paragraf 1 si art. 1 din Protocol 1 CEDO, deoarece autoritatile nu au pus în efectiva cele doua hotarâri definitive si irevocabile.
Asa cum rezulta din considerentele expuse, chiar daca hotarârea CEDO se refera la neexecutarea unor hotarâri judecatoresti care s-au pronuntat în procedura Lg. 18/1991, acestea sunt altele decât hotarârea care face obiectul cererii de revizuire, respectiv decizia civila nr. 1839/5 iulie 2005, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, pronuntata în litigiul de Lg. 18/1991, în contradictoriu cu P.V.
Art. 322 alin.1 pct. 9 Cod pr. civ. impune doua conditii de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv constatarea, prin hotarâre CEDO, a unei încalcari a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorita unei hotarâri judecatoresti si consecintele încalcarilor constatate continua sa se produca si nu pot fi remediate decât retractând hotarârile pronuntate.
Or, în speta, hotarârea CEDO invocata nu se refera la încalcarea unor drepturi sau libertati fundamentale prin hotarârile judecatoresti ce fac obiectul revizuirii, ci la nerespectarea de catre autoritatile administrative a respectivelor hotarâri judecatoresti si nepunerea acestora în executare (finalizarea situatiei – paragraf 22 din hotarârea CEDO).
Pe de alta parte, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, obiectul cererii de revizuire nu-l poate forma decât hotarârile judecatoresti prin care s-au încalcat drepturile sau libertatile fundamentale si care au facut obiectul constatarii în acest sens în hotarârea CEDO invocata (vezi si hotarârea din 26.01.2006, în cauza Lungoci împotriva României).
Nici din acest punct de vedere, hotarârea CEDO invocata în prezenta hotarâre, ca temei al cererii de revizuire, nu poate constitui un astfel de motiv, deoarece se refera la cu totul alte hotarâri (în care autorul revizuientei a avut câstig de cauza) decât cea solicitata a fi revizuita, pronuntata în litigiu cu o persoana fizica, chiar daca si obiectul acestei hotarâri este tot o cerere în cadrul Lg. 18/1991.
În consecinta, cererea de revizuire este neîntemeiata si urmeaza a se respinge.
??
??
??
??
2
