Prin cererea adresată către Tribunalul Constanţa la data de 19.04.2010 revizuenţii P. I., MM şi D. G. au investit instanţa în contradictoriu cu intimaţii T.V şi T.M. cu soluţionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 219/19.03.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. xxxx/212/2007, pentru motivul prevăzut de art.322 pct.2 din Codul de procedură civilă.
Motivează revizuenţii că prin decizia civilă nr. 219/19.03.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.xxxx/212/2007 s-a admis acţiunea civilă formulată de către reclamanţii T. V. şi T. M., s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului situat în comuna I., strada L., nr.12, judeţul Constanţa, alcătuit din teren indiviz în suprafaţa de 1990 mp şi construcţie formată din 3 camere, magazie, coteţe şi WC.
Se arată că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut şi a dat mai mult decât a cerut, deoarece reclamanţii nu au formulat un capăt de cerere prin care să se constate vânzarea-cumpărarea imobilului şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Astfel, se arată că prin cererea introductivă reclamanţii intimaţi au cerut „să se constate dobândit dreptul de proprietate în cota de ? …. În temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare”; la termenul de judecată din data de 22.01.2008, precizându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că este o „acţiune în constatare…reclamanţii au devenit prin lăsarea imobilului în folosinţa lor după încheierea antecontractului”
Se susţine că abia prin motivele de recurs reclamanţii solicită „constatarea vânzării şi darea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare”.
Se afirmă că instanţa de recurs a dat mai mult decât s-a cerut, incidentă fiind teza a II-a a normei juridice conţinute de art.322 din Codul de procedură civilă, deoarece s-a cerut să se constate dobândit dreptul de proprietate în cota de ? din imobilul intravilan în suprafaţa de 3970 mp şi construcţie”, însă în lotul reclamanţilor a fost inclusă şi construcţia cu destinaţie de locuinţă, astfel încât valoarea lotului atribuit acestora este net superioară celui atribuit revizuentului D. Gh..
Legal citat intimaţii T.V. şi T.M. nu şi-au exprimat prin întâmpinare, poziţia procesuală faţă de prezenta cale de atac, însă cu ocazia dezbaterii cererii de revizuire, au solicitat respingerea acesteia.
Examinând decizia civilă nr. 219/19.03.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. 19488/212/2007 prin prisma dispoziţiior art. 322 pct.2 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine:
Textul art.322 pct.2 din reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii şi vizează inadverdenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat.
Conform cu dispoziţiile art. 129 din Codul de procedură civilă în toate cauzele judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Aceasta presupune, pe de o parte, că judecătorii nu pot depăşi limitele obiectului, fără deosebire după cum este formulat printr-o cerere principală,accesorie sau incidentală, iar, pe de altă parte, că sunt obligaţi să se pronunţe asupra tuturor cererilor din proces.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii T V şi T M au solicitat în contradictoriu cu pârâţii P I, M M, D Gh, D I şi A Fl să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 3970 mp şi a construcţiei cu destinaţia de formată din 3 camere şi dependinţe, situat în comuna I., în cotă de ?, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtele P.I. şi M.M., precum şi să se dispună ieşire din indiviziune cu ceilalţi pârâţi, urmată de atribuirea în întregime a imobilului către reclamanţi.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au încheiat cu pârâtele P. I. şi M. M. un de vânzare-cumpărare asupra imobilului în cauză în cotă de 1/2, au intrat în stăpânirea bunului şi sunt în indiviziune cu ceilalţi pârâţi.
În drept, reclamanţii au invocat art. 969, 1073, 970, 974 şi 728 C. civ. totuşi, la termenul din 22.01.2008, reclamanţii au precizat acţiunea în sensul că solicită constatarea vânzării prin antecontract şi lăsarea imobilului în folosinţă, deci că acţiunea nu este una contractuală, ci reală.
Prin întâmpinare înregistrată la 22.01.2008, pârâtul D. G. a solicitat respingerea cererii, întrucât pârâţii au ieşit din indiviziune, iar prin cerere reconvenţională înregistrată la aceeaşi dată a solicitat evacuarea reclamanţilor din imobil, arătând că în urma partajului, imobilul i-a fost atribuit lui.
Prin întâmpinare înregistrată la 22.01.2008, pârâtele P. I. şi M. M. au solicitat respingerea acţiunii, întrucât antecontractul nu are caracter translativ de proprietate, au invocat excepţia puterii lucrului judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 7378/2007 a Judecătoriei Constanţa, iar prin cerere reconvenţională înregistrată la aceeaşi dată au solicitat să se constate desfiinţat antecontractul ca urmare a inserării clauzei de dezicere, acestea chiar consemnând la CEC pe numele reclamanţilor dublul sumei plătite de aceştia cu titlu de avans.
Prin decizia civilă nr. 219/19.03.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.xxxx/212/2007 a fost admisă acţiunea civilă formulată de către reclamanţii T. V. şi T.M. în contradictoriu cu pârâţii P. I., M. M., D. Gh., D. I. şi A. F., s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului situat în com. I., strada L., nr.12, judeţul Constanţa, alcătuit din teren indiviz în suprafaţa de 1990 mp, având ca vecinătăţi: -N-prop.N. L.;-S-prop. P. I., M. M., D. Gh., D. I. şi A. F.;-E- drum sătesc 653;-V-drum sătesc 654 şi construcţii- locuinţă alcătuită din 3 camere magazie, coteţe şi WC între pârâtele P. I. şi M. M., în calitate de vânzătoare şi reclamanţii T. M. şi T. V., în calitate de cumpărători, pentru preţul de 2500 lei, s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului situat în com.I., strada L., nr.12, judeţul Constanţa, a fost atribuit către reclamanţii T. M. şi T. V. în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în com.I., strada L., nr.12, judeţul Constanţa, alcătuit din teren în suprafaţa de 1990 mp, . şi construcţii- locuinţă alcătuită din 3 camere magazie, coteţe şi WC,.
A fost obligat pârâtul D. G. către reclamanţii T. M. şi T. V. la plata sumei de 2772,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cererea, care a avut drept consecinţă investirea instanţei cu soluţionarea acţiunii prezente, este aceea înregistrată la data de 28.11.2007, fiind unica a cărei formă este scrisă, lipsită de orice echivoc, formulată cu respectarea tuturor condiţiilor procedurale.
Obiectul acţiunii a fost decelat de către instanţa de fond în considerentele hotărârii, aceasta considerându-se investită cu soluţionarea unei acţiuni care vizează să se constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă de 3970 mp şi a construcţiei cu destinaţia de locuinţă formată din 3 camere şi dependinţe, situat în comuna I., jud. Constanţa, în cotă de ?, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtele P. I. şi M. M., precum şi să se dispună ieşire din indiviziune cu ceilalţi pârâţi, urmată de atribuirea în întregime a imobilului către reclamanţi.
Temeiurile juridice invocate în susţinerea acestei cereri se circumscriu dispoziţiilor legale care reglementează convenţiile în general şi convenţia de vânzare-cumpărare în special.
Astfel, interpretând cererea formulată de către reclamanţi prin prisma dispoziţiilor legale pe care se întemeiază, Tribunalul Constanţa s-a considerat investit cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea vânzării cumpărării, intervenită între reclamanţii T. V.şi T. M. şi pârâtele P. I. şi M. M., în baza acordului de voinţă al acestora astfel cum este consemnat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.10.2002, autentificat sub nr. 4201/22.10.2002 la Biroul Notarului Public D. Gh..
Prin urmare, din această perspectivă, se constată că dispoziţiile art. 322 pct.2 din Codul de procedură civilă, nu sunt incidente.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv pentru care se solicită revizuire deciziei civile nr.219/19.03.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr.xxx/212/2007, referitor la faptul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, se constată că nu este fondat, deoarece prin cererea de chemare în judecată se precizează faptul că acţiunea în constatarea vânzării cumpărării viza cota de ? din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 3970 mp şi „asupra construcţiei compuse din 3 camere , marchiza şi dependinţe”, acestea fiind cererile soluţionate prin decizia a cărei revizuire se cere.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.322 din Codul de procedură civilă se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către revizuenţii P. I., M. M., D. Gh. în contradictoriu cu intimaţii T. V. şi T.M. împotriva deciziei civile nr.219/19.03.2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. xxxx/212/2007.
