În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta, nora sa, contractul de donaţie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 având intenţia de a o ajuta pe nora sa şi implicit pe nepoţii săi, înţelegerea verbală fiind aceea ca pârâta să-i asigure întreţinere constând în furnizare de alimente şi gătit. S-a mai arătat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a-l ajuta cu alimente, dar, pe parcursul timpului, acest ajutor a devenit tot mai puţin consistent, fiind exercitat sporadic. S-a mai învederat că, de la sfârşitul toamnei anului 2009, pârâta nu i-a mai dat niciun aliment cu toate că reclamantul i-a spus că este nevoit să-şi cheltuiască toată pensia pe medicamente. Reclamantul a mai arătat că această stare de lucruri se datorează înrăutăţirii relaţiilor dintre pârâtă şi soţia reclamantului pe fondul reproşului făcut de soţia reclamantului pârâtei în legătură cu stabilirea unei legături de către pârâtă cu un alt bărbat la scurt timp după decesul fiului reclamanţilor.
În ceea ce priveşte capetele 3 şi 4 de cerere, reclamanţii au arătat că prin contractul de întreţinere au transmis fiului lor şi soţiei acestuia, pârâta, dreptul de proprietate asupra imobilului din comuna R. S., nr. 3, în schimbul căruia, fiul reclamanţilor şi pârâta s-au obligat să îi îngrijească şi să îi întreţină cu cele necesare traiului pe toată durata vieţii reclamanţilor. Reclamanţii au mai învederat că, în timpul vieţii fiului lor, obligaţiile au fost îndeplinite corect, dar după decesul acestuia şi după ce s-a produs şi donaţia terenului, grija pârâtei faţă de reclamanţi s-a diminuat treptat, ea stabilind şi o legătură cu un alt bărbat. Reclamanţii au mai arătat că din noiembrie 2009 executarea obligaţiilor de către pârâtă faţă de reclamanţi au încetat definitiv. Reclamanta a învederat că a fost agresată de pârâtă.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 831-834, 969, 971, 1020, 1021 C.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 693,8 lei şi timbru judiciar în cuantum de 5,1 lei.
În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus la dosar următoarele înscrisuri, în fotocopie: contract de întreţinere autentificat sub nr. 5/08.04.1998 de BNP N. C. M. (fila 5), contract de donaţie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 de BNP E. (fila 6), extras CF 1. R. S. (fila 7), extras CF 6. Răşinari (fila 9).
În data de 08.11.2010, reclamanţii au depus la dosar precizare de acţiune prin care au arătat că la petitul 3 din acţiune au indicat imobilul ca fiind înscris în CF R. S. 6., în realitate el aflându-se înscris în CF Răşinari 6 în pofida faptului că, din punct de vedere administrativ, el se află situat în com. R. S.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.01.2011, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru revocarea contractului de donaţie pentru ingratitudine, respectiv pentru refuz de alimente şi că reclamanţii, din toamna anului 2010, refuză alimentele pe care le dă pârâta. Pârâta a mai precizat că justificarea refuzului reclamanţilor de a primi alimentele constă în deteriorarea relaţiilor dintre reclamantă şi pârâtă, aşa cum menţionează reclamantul în cererea de chemare în judecată. În ceea ce priveşte revocarea parţială a contractului de întreţinere, pârâta a arătat că relaţiile dintre părţi au fost bune până în toamna anului 2010, că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate. Pârâta a mai învederat că le-a asigurat reclamanţilor şi insistă în continuare să le ofere hrană şi toate cele prevăzute în contract, însă, de o vreme, s-a lovit de opoziţia reclamanţilor. Pârâta a mai arătat că toate acuzele care i se aduc reprezintă pretextul demersului lor, cauza fiind bănuiala pe care soacra sa o are cu privire la o relaţie cu un alt bărbat după decesul soţului.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 115 şi urm., art. 274 C.proc.civ., art. 801 şi 822-824, 831 pct. 3 C civ.
În data de 13.01.2011, reclamanţii au depus la dosar precizare de acţiune prin care au arătat că invocă şi nulitatea contractului de donaţie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 pe motiv că nu au fost respectate prevederile art. 30 ale Legii nr. 17/2000.
În cauză, instanţa a încuviinţat şi a administrat probele solicitate, respectiv înscrisurile depuse la dosar, interogatorii reciproce şi proba testimonială.
Analizând actele şi lucrările dosarului civil de faţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată cu privire la capătul de cerere referitor la revocarea contractului de donaţie, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât, în cauză, reclamantul a invocat existenţa unei fapte de ingratitudine care ar fi fost săvârşită la sfârşitul toamnei 2009 iar acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei în octombrie 2010, astfel încât termenul de un an prevăzut de art. 831 C.civ. nu a fost depăşit.
După cum reiese din înscrisul aflat la fila 6 din dosar, între reclamantul C. I., în calitate de donator, şi pârâta C. E. M., în calitate de donatară, s-a încheiat contractul de donaţie autentificat sub nr. 1./01.11.2007 de BNP E..
Prin prezenta acţiune, reclamantul invocă faptul că, la sfârşitul toamnei 2009, pârâta nu i-a mai dat nici un aliment, deşi reclamantul i-a spus că este nevoit să-şi cheltuiască toată pensia pe medicamente, de unde rezultă că reclamantul a înţeles să invoce ca şi cauză de revocare ingratitudinea donatarului sub forma refuzului de alimente.
Potrivit art. 831 C. civ. „Donaţiunile între vii se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul, fără cuvânt, îi refuză alimentele donatorului.”
Pentru ca ingratitudinea donatarului sub forma refuzului de alimente să poată constitui cauză de revocare, este necesar ca donatorul să fi avut nevoie şi să fi cerut alimente de la donatar, care, având posibilitatea, a refuzat să i le dea, condiţii ce trebuie să fie îndeplinite cumulativ.
Or, în fapt, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, nu reiese că reclamantul a avut nevoie de alimente, a cerut alimente de la pârâtă şi aceasta, având posibilitatea, a refuzat să i le dea, reclamantul având obligaţia de a face dovada îndeplinirii celor patru condiţii prevăzute de art. 831 C.civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Pentru aceste motive, instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I. cu privire la capătul de cerere referitor la revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 de BNP E. ca neîntemeiată şi implicit a capătului de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară prin radierea încheierii de întabulare nr. 5. din 02.11.2007 din CF R. S. 1. de sub B+8.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de donaţie autentificat sub nr. 1/01.11.2007 pe motiv că nu au fost respectate prevederile art. 30 ale Legii nr. 17/2000, instanţa reţine că aceste dispoziţii nu modifică condiţiile de validitate şi regimul juridic al contractului de donaţie, reprezentând simple măsuri de bune oficii în interesul persoanelor vârstnice cu capacitate de exerciţiu deplină. Ca urmare, nerespectarea acestor dispoziţii nu constituie o cauză de nulitate a contractului de donaţie, astfel încât cererea privind constatarea nulităţii contractului de donaţie autentificat sub nr. 1./01.11.2007 a fost respinsă ca neîntemeiată.
La data de 08.04.1998, între reclamanţi, pe de o parte, şi pârâtă şi soţul acesteia C. I. (în prezent decedat), pe de altă parte, a fost încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 5./08.04.1998 de BNP N. C. M. (fila 5).
Prin acest contract, pârâta şi soţul acesteia se obligau ca, în schimbul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în com. R. S., nr. 3, jud. Sibiu, înscris în CF 6. Răşinari nr. top 7/2, 7/1/2/1, să îi îngrijească şi să îi întreţină pe reclamant şi pe soţia acestuia, urmând să le asigure cele necesare traiului pe toată durata vieţii acestora: corespunzătoare în imobilul transmis, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, iluminat, încălzit, îngrijire cu medic şi medicamente, spitalizare în caz de nevoie, iar, la decesul acestora, să îi înmormânteze potrivit obiceiului locului şi pe cheltuiala lor. Întreţinuţii şi-au îndeplinit obligaţia contractuală, transmisiunea proprietăţii având loc şi pârâţii devenind asupra imobilului, aşa cum rezultă din extrasul CF.
Pentru a opera desfiinţarea contractului este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii: să existe o neexecutare parţială (dar substanţială) sau totală a obligaţiei debitorului; neexecutarea să se datoreze culpei debitorului; debitorul să fi fost pus în întârziere. În ceea ce priveşte ultima condiţie -a punerii în întârziere a debitorului -, dată fiind natura specifică a obligaţiei de întreţinere, respectiv caracterul alimentar al prestaţiei, termenele stipulate pentru au un caracter esenţial, astfel că debitorul este de drept în întârziere şi nu i se poate acorda un termen de graţie pentru plată.
Mai trebuie precizat, de asemenea, că în materia obligaţiilor de rezultat (cum sunt obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere) sarcina probei se împarte între creditor şi debitor; astfel, creditorul trebuie să dovedească existenţa obligaţiei respective (adică existenţa actului sau faptului juridic generator al acestor obligaţii) după care debitorul trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligaţii.
Analizând în acest context cererea dedusă judecăţii, instanţa constată că, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanţii recunosc faptul că până în august 2009 pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în mod corespunzător.
Din declaraţia martorului B. N. (propus de pârâtă) reiese că între părţi a avut loc o ceartă la data de 01 august 2010, iar, din declaraţia martorului R. I. (propus de pârâtă), se reţine faptul că, în iarna anului 2010, de Crăciun, părţile nu îşi vorbeau. De asemenea, din declaraţiile ambilor martori menţionaţi anterior reiese că reclamantul nu s-a plâns niciodată de neexecutarea obligaţiei de întreţinere din partea pârâtei.
După cum rezultă din răspunsul la interogatoriul luat reclamantei C. M., la întrebarea nr. 3, precum şi din răspunsul la interogatoriul luat reclamantului C. I., la întrebarea nr. 4, motivul pentru care reclamanţii solicită rezoluţiunea contractului de întreţinere constă în relaţia pe care pârâta ar avea-o cu martorul B. N., acesta fiind şi motivul pentru care părţile s-au certat.
În ceea ce priveşte depoziţia martorei P. M. (propusă de reclamanţi), instanţa constată că aspectele pe care aceasta le ştia – referitor la modul în care pârâta şi-a executat obligaţia de întreţinere – nu le-a perceput în mod direct, ci din relatările reclamantei înseşi.
Ca urmare, instanţa a constatat că, în cauză, nu este întrunită condiţia că neexecutarea să se datoreze culpei debitorului, refuzul reclamanţilor de a mai primi întreţinerea punând-o pe pârâtă în imposibilitatea de a-şi mai executa obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere.
Faţă de toate considerentele expuse, în raport de care rezultă că, în speţă, nu se poate reţine existenţa unei neexecutări culpabile a obligaţiei de întreţinere asumată de pârâtă, prin sentinţa civilă nr. 3 Judecătoria Sibiu apreciază că dispoziţiile art. 1020-1021 din Codul civil nu-şi pot găsi aplicarea, astfel încât a respins cererea dedusă judecăţii ca neîntemeiată.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat reclamanţii la plata către pârâtă a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanţei seria ACD nr. 7/02.04.2011.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii C. I. şi M. solicitând modificarea în tot în sensul admiterii acţiunii principale astfel cum a fost formulată şi precizată. Se solicită şi cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenţii arată că în cauză sunt întrunite cerinţele art.831 pentru revocarea donaţiei, respectiv din toamna anului 2009 pârâta nu a mai prestat întreţinerea reclamanţilor, mai exact nu le-a mai dat alimente şi medicamentele necesare stării lor de sănătate. Se mai arată că, deşi contractul de donaţie este unul gratuit, atunci când donatorul se află în nevoie, având necesităţi de ordin alimentar, donatarul este obligat să îl ajute. Recurenţii mai arată că prin probele administrate au dovedit starea de nevoie şi refuzul nejustificat al pârâtei de a acorda ajutor reclamantului.
În ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii contractului de donaţie urmare a nerespectării condiţiilor prevăzute de art.30 din Legea nr.17 din 2000 se arată că aceasta a fost în mod nejustificat respinsă deşi reclamantul nu a beneficiat de asistenţă la încheierea contractului şi a dovedit că i s-a produs un prejudiciu.
Recurenţii susţin că şi cererea de rezoluţiune a contractului de întreţinere încheiat cu intimata pârâtă a fost în mod greşit respinsă, deşi au dovedit că aceasta nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de prestare a întreţinerii zi de zi aşa cum este necesar datorită stării precare de sănătate a reclamanţilor. De altfel şi relaţiile dintre părţi s-au deteriorat foarte mult, astfel că nu mai există un climat propice întreţinerii.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine că recursul este neîntemeiat şi va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, aşa cum aceasta a rezultat din probele administrate în cauză. Astfel, martorii audiaţi şi chiar reclamanta la interogatoriu au arătat că între părţi relaţiile au fost bune cât timp a trăit fiul reclamanţilor (soţul pârâtei) şi chiar o perioadă după decesul acestuia, până când reclamanta a intrat într-o relaţie cu un alt bărbat. După acest moment relaţiile s-au tensionat şi chiar au existat certuri. Ca urmare s-a dovedit că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din contractul de întreţinere, singurul martor care s-a referit la neexecutarea acestora fiind un martor indirect, care cunoaşte împrejurările relatate de la reclamantă (P. M.). Deteriorarea relaţiilor părţilor nu poate duce automat la rezoluţiunea contractului mai ales că nu s-a dovedit culpa pârâtei în această stare de fapt.
Primul capăt de cerere formulat prin acţiune a fost revocarea contractului de donaţie încheiat între reclamant şi pârâtă. Acesta a fost respins de prima instanţă, iar soluţia este întemeiată. Pentru admiterea unei astfel de cereri trebuie să fie îndeplinite patru condiţii, respectiv donatorul trebuie să fi avut nevoie de alimente şi să le fi cerut de la donatar, iar acesta din urmă, deşi a avut posibilitatea, trebuie să fi refuzat nemotivat acordarea lor. Niciuna dintre condiţii nu este îndeplinită. În primul rând, reclamantul trăieşte într-o gospodărie la ţară, iar pârâta a contribuit mult timp la întreţinerea reclamanţilor, socrii săi, cu tot ce era necesar. Ca urmare, cerinţele legale nu sunt îndeplinite, iar cererea a fost în mod corect respinsă.
Nici cererea de constatare a nulităţii contractului de donaţie nu este întemeiată. Art.30 din Legea nr.17 din 2000 nu prevede o nouă condiţie de fond sau de formă pentru materia contractelor, ci instituie o măsură de protecţie a persoanelor vârstnice. În cauză, reclamantul nu a dovedit prejudiciul ce i s-a produs prin încheierea contractului de donaţie, atât timp cât şi în prezent el a recunoscut că a încheiat contractul de bună-voie şi în deplină cunoştinţă de cauză, doar cursul ulterior al evenimentelor determinându-l să revină asupra deciziei luate. Acestea au debutat cu decesul fiului reclamantului şi au continuat cu intrarea pârâtei într-o relaţie cu un alt bărbat, ceea ce a dus la alterarea relaţiilor bune pe care părţile le aveau până la acel moment. Toate acestea nu pot duce la anularea, cu atât mai puţin la nulitatea absolută a contractului de donaţie, pentru că s-ar înfrânge principiul irevocabilităţii donaţiilor dacă s-ar aplica aceste sancţiuni pentru cauze care nu existau la data încheierii contractului.
Pentru toate acestea, în baza art.312 Cod procedură civilă s-a respins recursul şi s-a menţinut sentinţa atacată ca legală şi temeinică.
Nu s-au acordat cheltuielile de judecată solicitate de intimată întrucât, până la momentul deliberării nu se făcuse dovada acestora.
