Tip speta: sentinta civila
Data: 15.02.2010
Obiect: reziliere contract
Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2008 sub numărul1597/199/2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, reclamanţii L. P. şi L. M. i-au chemat în judecată pe pârâţii S. R. P. şi S. Gh. pentru ca instanţa prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat la Biroul Notarului Public” M.N. ”, autentificat sub nr.35 din 12.01.2009.
Acţiunea a fost legal timbrată.
În motivare, reclamanţii a arătat că la data de 12.01.2009 au încheiat cu pârâţii un contract de întreţinere şi în schimbul acestui contract debitorii şi-au luat obligaţia să le asigure acestora o întreţinere decentă, corespunzătoare nevoilor acestora de viaţă. Arată reclamanţii că sunt în vârstă şi se află în nevoie iar pârâţii au uitat de îndatorirea de recunoştinţă legală faţă de aceştia.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri,martori şi interogatoriu.
În drept,reclamanţii nu şi-a întemeiat cererea.
Reclamanţii au depus la dosarul cauzei , în fotocopie, contract de întreţinere autentificat sub nr.35 din 12.01.2009 de Biroul Notarului Public” M..
Deşi pârâţii au fost legal citaţi,aceştia nu s-a prezentat în faţa instanţei.
În baza rolului activ,instanţa a dispus efectuarea de relaţii privitoare la domiciliul actual al pârâţilor.
La termenul din 15.02.2010 au fost audiaţi martorii reclamanţilor U. E. şi A. E.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 12.01.2009, în faţa Notarului Public M. N. a fost încheiat contractul de întreţinere autentificat sub numărul 35 între L.P. şi L.M., în calitate de creditori ai obligaţiei de întreţinere pe de o parte şi pârâţii S. R. P. şi S. Gh. în calitate de întreţinători pe de altă parte.
Obiectul contractului a fost transmiterea proprietăţii asupra imobilului situat în Buhuşi,str. Tudor Vladimirescu,nr.62 pârâţii întrând în stăpânirea de fapt şi de drept a imobilului la data încheierii şi autentificării contractului.
Această transmitere a nudei proprietăţi s-a făcut cu titlu oneros astfel încât în schimbul acestui imobil pârâţii erau obligaţi să asigure reclamanţilor îngrijirea şi întreţinerea pe tot restul vieţii lui, cu tot ce va fi necesar unui trai normal şi decent iar la deces acesta ar fi fost înmormântat potrivit obiceiurilor locului.
Reclamanţii au precizat în acţiunea introductivă că pârâţii cu rea-credinţă nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi nu i-au prestat întreţinere, şi aceasta se datorează atitudinii culpabile a celor doi pârâţi .
În cauză sunt astfel incidente dispoziţiile art. 1020-1201 C.civil potrivit cu care: „condiţia rezolutorie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său”, partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat putând cere desfiinţarea, cu daune-interese.
Pentru ca instanţa să poată dispune rezoluţiunea trebuie să constate îndeplinite următoarele condiţii:
1.neexecutarea obligaţiilor ce îi revin de către pârâtă;
2.această neexecutare să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia;
3.pârâta să fie pusă în întârziere, conform art.1079 din Codul civil.
În legătură cu această din urmă condiţie, instanţa reţine că în ceea ce priveşte clauza de întreţinere a contractului, dat fiind caracterul obligaţiei de întreţinere, debitorul este de drept în întârziere, datorită caracterului alimentar al prestaţiei care trebuie efectuată în mod succesiv (art. 1079 pct.3 C.civ.).
Cum, potrivit dispoziţiilor art.1169 C.civ. cel care face o susţinere înaintea instanţei de judecată trebuie să o dovedească, reclamanţii afirmând că pârâţii nu şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere a administrat în dovedirea acestei împrejurări proba cu înscrisuri, proba testimonială.
Depoziţiile martorilor propuşi de reclamanţi nu sunt de natură a confirma susţinerile că pârâţii nu şi-au executat obligaţia de întreţinere cu rea credinţă, având în vedere că multe din aspectele relatate nu au fost percepute nemijlocit de aceştia ci au fost cunoscute din relatările reclamanţilor.
Martora U. E. propusă de reclamanţi declară ca pârâţii între ei nu se înţeleg. Reclamanţii s-ar fi plâns acesteia doar de comportamentul pârâtului S. Gh.. De la reclamantă a aflat că pârâtul nu contribuie la întreţinerea mamei reclamantei care domiciliază împreună cu pârâţii.
Martora A. E. propusă tot de către reclamanţi a arătat că reclamanta se duce să-şi îngrijească mama deoarece pârâţii nu o îngrijeau.
Aşa fiind,ambele martore propuse de reclamanţi au arătat că pârâţii nu prestează întreţinere mamei reclamantei şi nu reclamanţilor. Or creditori ai obligaţiei precum şi uzufructuari sunt reclamanţii nu mama reclamantei. De altfel,în ceea ce priveşte clauza de uzufruct nici aceasta nu a fost încălcată deoarece martorii au arătat că pârâţii locuiau cu mama reclamantei.
De altfel,probatoriul administrat de reclamanţi nu este suficient pentru a se dispune rezoluţiunea acestui contract. În afară de audierea celor două martore,reclamanţii nu a mai depus la dosarul cauzei decât copii după contractul de vânzare-cumpărare.
Instanţa nu poate reţine reaua-credinţă invocată de reclamanţi sau neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere. Martorii propuşi de reclamanţi nu au arătat cu lux de amănunte situaţia existentă între părţi. Faptul că între acestea mai există neînţelegeri şi chiar certuri nu înseamnă că pârâţii nu se achită de obligaţiile lor.
Faţă de considerentele ce preced , instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune rezoluţiune contractului de vânzare cumpărare şi va respinge acţiunea .
Red. A.N.T.-15.02.2011
