R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1374/2011
Şedinţa publică de la 14 Februarie 2011
Instanţa compusă din:
PREŞEDINTE A V
Grefier CC
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii-pârâţi V M, V F şi pe pârâta-
reclamantă S.C. F & M S.R.L., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Constatând că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de
07.02.2011, fiind consemnate în scris în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată şi care
face parte integrantă din prezenta, instanţa deliberând a pronunţat următoarele.
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 2106/280/2010, reclamanta
V M a chemat in judecata pe pârâta SC F & M SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va
pronunţa sa dispună rezilierea contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009, să oblige pârâta la
plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloare materiale, la plata sumei de 20.000 lei
reprezentând refacerea lucrărilor executate în mod defectuos de către pârâtă, la plata penalităţilor
de întârziere în cuantum de 0,5% reprezentând deducerea din preţul contractului pentru
nerespectarea clauzelor contractuale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin contractul nr. 6/11.02.2009 a
convenit cu reclamanta să edifice o casă de locuit, parter, etaj 1, mansardă şi acoperiş, să monteze
instalaţie apă şi ţeavă de scurgere, în termen de 5 luni de la data încheierii convenţiei, termen
nerespectat de către aceasta. Potrivit actului , reclamanta menţionează că s-a stabilit valoarea
manoperei la suma de 50.000 lei, din care a achitat în avans 14.385 lei, iar pentru materiale, din
totalul de 125.000 lei convenit a achitat sumele de 67.000 lei şi de 33.800 lei. Se arată că pârâta nu
a respectat proiectul de construcţie, nu a prezentat nicio factură pentru materiale sau manoperă,
nu a încheiat niciun proces verbal de încheiere a lucrărilor, iar lucrările efectuate prezintă mai
multe defecţiuni.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 05.07.2010 sub nr.
13476/280/2010 reclamanta SC F & M SRL a chemat în judecată pe pârâţii V M şi VF,
solicitând, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună obligarea acestora la plata
sumei de 68.158,59 lei, reprezentând contravaloarea manoperei şi a materialelor de construcţie
ocazionate de edificarea construcţiei propriettaea pârâţilor.
Reclamanta a arătat că prin contractul de antrepriză încheiat cu pârâţii la data de
11.02.2009 s-a stabilit în sarcina acesteia obligaţia de a construi o casă „ la roşu”, parter , etaj,
mansardă , acoperită , preţul fiind de 50.000 lei. Se menţionează că pârâţii au dorit o prelungire a
construcţiei faţă de proiect, cu motivarea că prin aceasta obţin încă o cameră, pe care înţeleg să o
folosească ca şi magazie , beneficiarii urmând a obţine în timp util modificarea proiectului şi a
autorizaţiei, precum şi faptul că prin convenţia încheiată reclamanta şi-a asumat obligaţia de a
achiziţiona materialele de construcţie, contravaloarea acestora urmând a fi achitată de către pârâţi
în baza documentelor justificative de achiziţie. Reclamanta precizează că a primit suma de 67000
lei pentru achiziţionarea materialelor, evaluate în cuantum total la suma de 125.000 lei, şi suma de
14.385 lei contravaloarea manoperei. Totodată, reclamanta a arătat că a executat lucrările de
fundare cu personal autorizat, săpăturile au fost executate mecanizat la o adâncime care respectă
proiectul tehnic, a luat în considerare extinderea solicitată de către beneficiari precum şi de
modificarea solicitată de către pârâţi în sensul ca terasa să fie înălţată la 1,90 m, iar nu la 0,50 cm.
Întrucât din luna iunie 2009 pârâţii nu au mai achitat nici manopera şi nici contravaloarea
materialelor de construcţie, reclamanta precizează că nu a mai continuat efectuarea lucrării.
Întrucât până la finalizarea construcţiei au rămas de efectuat doar lucrări de turnare a plăcii
superioare şi de efectuare a acoperişului, care echivalează cu o manoperă de 5000 lei, urmează ca
pârâţii să fie obligaţi la plata manoperei pentru stadiul actual al construcţiei, de 31.615 lei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 29.11.2010, în temeiul disp. art. 164 C.proc. civ.,
instanţa a dispus conexarea cauzei civile nr. 13476/280/2010 la dosarul 2106/280/2010.
În probaţiune, părţile au solicitat si instanţa le-a încuviinţat administrarea probelor cu
înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică specialitatea construcţii şi proba testimonială, declaraţia
martorului P C fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 07.02.2011 reclamanţii pârâţi şi-au precizat acţiunea,
în sensul că solicită obligarea pârâtei reclamante la plata contravalorii materialelor de construcţie
astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză, solicitând totodată a se lua act de faptul că
renunţă la soluţionarea capătului trei din cerere.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa constata următoarele.
La data de 11.02.2009 între reclamanţii pârâţi şi pârâta reclamantă s-a încheiat un
contract de antrepriză , având ca obiect construirea unei case de locuit, parter, etaj 1, mansardă,
acoperiş şi montarea instalaţiei de apă în casă şi a ţevei principale de scurgere la ieşirea din casă, în
termen de 5 luni, pentru preţul de 500.000.000 ROL, respectiv 50.000 RON.
Potrivit disp. art.5.1 lit b din convenţie, instanţa constată că antreprenorul, în speţă
societatea pârâtă reclamată şi-a asumat obligaţia de a preda construcţia la termenul stabilit în
contract. Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert I L, în
sensul că imobilul nu era finalizat nici la momentul efectuării expertizei, care se coroborează cu
declaraţia martorului audiat, care a afirmat că începând cu luna iulie a anului 2009 reprezentanţii
pârâtei au strâns materialele şi utilajele necesare din curtea imobilului care trebuia construit şi nu
au mai revenit după acest moment, luând act şi de poziţia pârâtei reclamante exprimate în
cuprinsul acţiunii, instanţa constată că aceasta nu a respectat obligaţia principală de a executa
construcţia în termenul stabilit.
Potrivit clauzelor contractuale, prevăzute la art.11.1, nerespectarea obligaţiilor asumate în
prezentul contract de către una dintre părţi dă dreptul părţii lezate de a cere rezilierea contractului
de antrepriză şi de a pretinde daune interese. Din interpretarea logică a clauzei prevăzute în mod
expres în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, instanţa constată că părţile au prevăzut un
pact comisoriu de gradul I.
Potrivit art. 1021 C.civ., având în vedere că rezoluţiunea nu operează de drept, instanţa
urmează a verifica în cauză dedusă judecăţii îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor prevăzute
pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare, respectiv ca una dintre părţi să nu-şi fi executat
obligaţiile care îi incumbă, neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia, iar
debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege, rezilierii,
ca sancţiune pentru neexecutarea unor contracte cu execuţie succesivă, fiindu-i aplicabile aceleaşi
reguli.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, având în vedere conţinutul clauzei exprese privind
rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, precum şi faptul că reclamanţii pârâţi au procedat la
punerea în întârziere a pârâtei, prin cererea de chemare în judecată formulată, instanţa constată că
pârâta reclamantă în mod culpabil nu şi-a îndeplinit obligaţia de construire a imobilului în termen
de 5 luni convenit, , fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art 1020-1021 pentru a se
dispune rezilierea contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009.
În ceea ce priveşte capătul doi din cererea reclamanţilor pârâţi şi primul capăt din cererea
pârâtei reclamantei, potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „ contract” încheiat la data
de 11.02.2009, distinct de contractul de antrepriză nr.6/11.02.2009, aflat la fila 30 din dosarul
cauzei, însuşit de către părţi prin semnare şi ştampilare, instanţa constată că suma totală aferentă
contravalorii materialelor de construcţie necesare edificării construcţiei a fost stabilită la valoarea
de 125.000 lei , din care s-a achitat la data de 11.02.2009 de către reclamanţii pârâţi către
antreprenor suma de 67.000 lei. Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză,
contravaloarea materialelor de construcţie încorporate în imobil la data expertizării este de
141.605 lei, fiind necesar pentru terminarea construcţiei achiziţionarea de materiale în cuantum de
91.004 lei.
În conformitate cu art. 5.2 alin c din convenţie, instanţa constată că obligaţia de a furniza
materialele necesare lucrării şi de a respecta indicaţiile cu privire la calitatea materialelor necesare
lucrării, revine clientului, în speţă reclamanţilor pârâţi. Deşi instanţa nu neagă că a fost
încorporată în construcţie o cantitate mai mare de materiale de construcţii decât cea achitată la
data de 11.02.2009, luând act şi de faptul că , clientul păstrează proprietatea materialelor şi în
cursul executării, urmează a respinge cererea reclamanţilor pârâţi de a se dispune obligarea pârâtei
reclamante la plata contravalorii materialelor de construcţii.
În ceea ce priveşte solicitarea antreprenorului de a se dispune obligarea clientului la plata
contravalorii materialelor de construcţii, evaluate de către acesta la suma de 36.543 lei, instanţa
constată că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 11.02.2009 părţile nu au
modificat disp. art. 5.2 alin c din contract, în sensul ca obligaţia achiziţionării materialelor să
revină antreprenorului, cu obligaţia corelativă a clientului de a achita contravaloarea acestora, în
condiţiile în care actul nu îndeplineşte condiţiile de formă pentru a produce efecte juridice sub
acest aspect iar părţile nu au administrat alte mijloace de probă sub acest aspect. Astfel, deşi
convenţiile legal încheiate între părţi pot fi modificate pe parcursul derulării acestora, pentru a
produce efecte juridice ,din cuprinsul clauzelor trebuie să rezulte în mod expres libertatea de
voinţă a părţilor, iar manifestarea de voinţă să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte
juridice, neputând fi supuse echivocului. Mai mult, chiar şi în situaţia în care părţile ar fi
procedat la modificarea obligaţiei contractuale, cererea pârâtei reclamante urmează a fi respinsă şi
prin raportarea la faptul că aceasta nu a făcut dovada achiziţionării materialelor de construcţie în
cuantum de 36.543 lei, în sensul că nu a depus la dosarul cauzei facturile fiscale aferente acestor
sume, pentru a se reţine obligaţia reclamanţilor pârâţi de plată a contravalorii acestora. Analizând
înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză,
instanţa constată că au fost întocmite şi ataşate documente justificative doar pentru materialele
achitate la data de 11.02.2009.
În ceea ce priveşte obligaţia reclamanţilor pârâţi de plată a preţului, estimat de către pârâta
reclamantă la valoarea de 31.615 lei, instanţa reţine că, potrivit pct. IV art. 4.1 şi 4.2 din contract
preţul lucrării a fost stabilit la valoarea de 50.000 lei, care urmează a fi plătit prin avans achitat pe
loc, reprezentând 30% din valoarea totală a lucrării, restul urmând a se face eşalonat, după
executarea şi recepţia fiecărei faze a lucrării, respectiv la finalul lucrărilor. Pentru facturile
ulterioare avansului, clientul şi-a asumat obligat obligaţia de a efectua plata către antreprenor în
termen de 7 zile de la emiterea facturii. Potrivit susţinerilor părţilor, care se coroborează cu
menţiunea inserată sub semnătură privată la sfârşitul contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009,
la data de 07.04.2009 clientul a achitat antreprenorului suma de 14.385 lei cu titlu de avans din
contravaloarea totală a manoperei. La momentul efectuării expertizei tehnice, instanţa constată că
manopera aferentă lucrărilor efectuate a fost stabilită la suma de 59.758,47 lei. Cu toate acestea,
luând act atât de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, cât şi de autonomia de
voinţă a părţilor la încheierea actelor juridice, instanţa urmează a analiza dacă este întemeiată
cererea pârâtei de a fi obligaţi reclamanţii pârâţi la plata sumei de 31.651 lei, reprezentând
contravaloarea manoperei necesare edificării imobilului. Totodată, instanţa constată că temeinicia
acţiunii societăţii pârâte sub acest aspect , urmează a fi analizată şi prin raportare la disp. art. 7.1 şi
2 din convenţie, care prevăd că „ recepţia lucrărilor se va efectua pe faze de execuţie/la închiderea
lucrărilor, iar prin semnarea proceselor verbale de recepţie pe faze de execuţie se atestă că
antreprenorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi, concomitent, se naşte dreptul său la plata
integrală a lucrărilor contractate şi executate”. Astfel, în cauza dedusă judecăţii, instanţa urmează a
stabili , atât dacă antreprenorul este îndreptăţit la plata contravalorii manoperei, prin respectarea
obligaţiilor contractuale în vederea cât şi dacă clientul şi-a respectat obligaţia asumată, de plată a
preţului .
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, dar şi susţinerilor părţilor, care se
coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat, instanţa constată că părţile nu au
întocmit procese verbale de recepţie la momentul efectuării diferitelor faze de execuţie. Sub acest
aspect, instanţa reţine aplicabilitatea disp. ART. 17 Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii,
care prevede că” Recepţia construcţiilor constituie certificarea realizării acestora pe baza
examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu documentele
cuprinse în cartea tehnică a construcţiei.
Cartea tehnică a construcţiei cuprinde documentaţia de execuţie şi documente privitoare la
realizarea şi exploatarea acesteia. Ea se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă
proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi; prevederile din
cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi
utilizator. Recepţia construcţiilor se face de către investitor – proprietar, în prezenta proiectantului
şi a executantului şi/sau reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de aceştia”. Totodată,
potrivit art. 21, instanţa reţine că asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea
lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie, precum şi obligaţia de a întocmi cartea tehnică a
construcţiei şi predarea acesteia către proprietar; revine investitorului, definit de actul normativ ca
persoana fizică sau juridică care finanţează sau realizează investiţii, în speţă reclamanţii pârâţi în
calitate de proprietari.
Potrivit art. 23 din acelaşi act normativ, executantul construcţiei are obligaţia de a supune
la recepţie numai construcţiile care corespund cerinţelor esenţiale de calitate şi pentru care a
predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei. În speţă, având
în vedere că nu a fost întocmită „ cartea construcţiei”, în temeiul căreia urma a se efectua şi
recepţia lucrării , condiţie sine qua non în vederea emiterii facturii fiscale pentru plata preţului,
făcând şi aplicabilitatea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, părţile
neputându-se prevala de propria culpă pentru introducerea cererilor deduse judecăţii,
constructorul având obligaţia de a preda documentele necesare întocmirii cărţii tehnice de către
beneficiar) urmează a respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamanţilor pârâţi la
plata manoperei. Astfel, în lipsa dovedirii de către pârâta reclamantă a executării obligaţiei care îi
incumbă, precum şi faptul că dreptul său la plata integrală a lucrărilor contractate şi executate se
naşte prin semnarea proceselor verbale de recepţie, ca garanţie a executării obligaţiilor asumate,
instanţa nu poate reţine neîndeplinirea obligaţiei corelative a clientului , de plată a preţului. Mai
mult, instanţa constată că pârâta reclamantă nu a procedat nici la emiterea facturilor fiscale
aferente contravalorii manoperei,în condiţiile în care factura fiscală este un înscris sub semnătură
privată prin care se constată executarea unei operaţiuni comerciale.Ca orice înscris sub semnătură
privată, factura face dovada împotriva emitentului şi în favoarea destinatarului, însă, factura
acceptată face dovada şi în favoarea emitentului, în speţă societatea creditoare. În lipsa emiterii
facturii fiscale, instanţa nu poate proceda nici la verificarea condiţiilor de admisibilitate a acesteia
ca mijloc de probă, respectiv la acceptarea acesteia, expresă sau tacită, de către reclamanţii pârâţi.
Prin acţiunea dedusă judecăţii, instanţa constată că reclamanţii pârâţi au solicitat obligarea
pârâtei reclamante la plata penalităţilor de întârziere, reprezentând 0,5% cota procentuală pentru
fiecare zi de întârziere din preţul pentru lucrările neexecutate, până la îndeplinirea efectivă a
obligaţiilor. Potrivit art. 10.1, instanţa constată că clientul este îndreptăţit a solicita acordarea
penalităţilor de întârziere în situaţia în care, din vina sa exclusivă, antreprenorul nu reuşeşte să-şi
îndeplinească obligaţiile din contract. În speţă, având în vedere că în lipsa întocmirii proceselor
verbale de recepţie a lucrărilor şi a cărţii construcţiei ,obligaţii analizate anterior, nu se poate
analiza îndeplinirea obligaţiilor asumate de către antreprenor referitor la calitatea lucrărilor
efectuate , aspect evidenţiat şi în concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, urmează a
respinge şi acest capăt de cerere.
În conformitate cu disp. art. 274 rap art. 276 C.proc. civ., având în vedere că a fost admis
doar primul capăt de cerere din acţiunea formulată de către reclamanţii pârâţi, instanţa urmează a
dispune obligarea pârâtei la plata către aceştia a sumei de 550 lei cheltuieli de judecată, din totalul
de 2200 lei ocazionat de soluţionarea prezentei acţiuni civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii-pârâţi V M şi V F, domiciliaţi în
comuna M, sat H, D V, judeţul Argeş, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. F & M S.R.L.,
cu sediul în comuna M, sat S, nr.169 bis, judeţul Argeş.
Respinge acţiunea formulată de pârâta-reclamantă S.C. F & M S.R.L.
Dispune rezilierea contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009.
Obligă pe pârâta-reclamantă la plata către reclamanţii-pârâţi a sumei de 550 lei cheltuieli
de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Februarie 2011.
Preşedinte,
A V
Grefier,
C C
