Prin sentinţa civ. nr. 3451/9.04.2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ, împotriva pârâtei F. A. M. şi F. B. pârâţii fiind obligaţia la plata sumei de 363, 45 lei reprezentând chirie restantă şi penalităţi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut şi motivat următoarele:
Prin contractul de închiriere nr. 1958/2009 încheiat cu reclamantul Serviciul Public de Administrare a Fondului Locativ aflat în Proprietatea Municipiului Sibiu, pârâţii au primit în folosinţă locuinţa situată în Sibiu.
În contract la pct. II s-a stipulat obligaţia pârâţilor de a plăti lunar chiria datorată, până la finele fiecărei luni, sub sancţiunea aplicării de penalităţi de întârziere de 0,5% pe zi.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că pârâţii nu şi-au mai îndeplinit obligaţia de a achita chiria aferentă imobilului pe care îl locuiesc începând cu luna aprilie 2008, cumulând pentru perioada 01.07.2009-31.01.2010 un debit restant de 250,84 lei pentru care s-au calculat majorări de întârziere de 106,36 lei conform calculului depus la dosar.
Ca urmare, reţinând şi lipsa nejustificată a pârâţilor de la termenul de judecată fixat pentru luarea interogatoriului care potrivit art. 225 C. proc. civ poate fi considerat cel puţin un început de dovadă, instanţa constată că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale asumate şi deci îi va obliga pe aceştia la plata către reclamant a sumei 363,45 lei chirie restanta si penalităţi de întârziere.
Potrivit dispoziţiilor art. 1429 al 2 locatarul trebuie sa plătească preţul locaţiunii la termenele statornicite, iar conform art. 1439 Cod civil, în cazul în care una din părţi nu îndeplineşte îndatoririle sale principale, cealaltă parte poate cere desfiinţarea contractului.
Conform art. 24 alin. 1 lit. b din Legea 114/1996, precum şi art. IV din contractul părţilor, proprietarul poate cere rezilierea contractului de închiriere în caz de neplată a chiriei o perioadă de cel puţin 3 luni consecutiv .
Întrucât pârâţii nu au achitat chiria datorată pentru mai mult de 3 luni consecutiv, însă această atitudine nu a fost determinată de reaua lor credinţă ci de aspecte economice, iar suma de plată este modică, instanţa constată că nu este întemeiată cererea reclamantei de reziliere a contractul de închiriere .
În ceea ce priveşte evacuarea, instanţa va respinge petitul respectiv având în vedere că suma de plata este modică, pârâţii o pot executa aşa încât să nu fie privaţi de dreptul la locuinţă.
Potrivit jurisprudenţei CEDO, pierderea „domiciliului” este una dintre formele extreme de ingerinţa în acest drept. Orice persoana supusă riscului unei ingerinţe de o asemenea magnitudine ar trebui, în principiu, să poată supune proporţionalitatea şi caracterul rezonabil al măsurii analizei unei instanţe independente în lumina principiilor relevante ale articolului 8 al Convenţiei, indiferent dacă, conform legilor interne, dreptul său de a ocupa imobilul respectiv a luat sfârşit. In circumstanţele cazului, reclamanta nu se bucurase însă de o asemenea posibilitate. În absenţa acestor garanţii procedurale, articolul 8 fusese încălcat.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel în termen motivat şi scutit de plata taxelor de timbru solicitând admiterea apelului , modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Din motivarea apelului se reţine că instanţa de fond în mod eronat a dispus admiterea doar în parte a acţiunii, având în vedere clauzele contractului de închiriere, clauze nerespectate de pârâţi , sub aspectul achitării chiriei pentru perioada 01.07.2009-31.10.2010 Faptul că pârâţii au achitat contravaloarea chiriei anterior introducerii acţiunii se arată în continuare, nu echivalează cu respectarea acestei obligaţii în termenul legal.
În drept se invocă art.282 C.p.c. şi art.24-25 din Legea nr.114/96.
Intimata solicită respingerea apelului întrucât au achitat chiria restantă anterior pronunţării hotărârii.
Analizând sentinţa atacată sub aspectul criticilor formulate tribunalul, apreciază ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Corespunde adevărului că în baza contractului de închiriere intervenit între părţi chiriaşul avea obligaţia achitării lunare a chiriei, iar pentru neplata chiriei timp de trei luni sunt aplicabile dispă.art.24 alin.1 lit.”b” din Legea 114/96 situaţie în care proprietarul poate cerere rezilierea contractului, dar aceste clauze ale contractului de închiriere în principal, trebuiesc interpretate ţinând cont şi de factorul uman şi nu în ultimul rând situaţia financiară precară a chiriaşilor.
În atare situaţie în mod corect instanţa a respins petitele privind rezilierea contractului şi evacuarea pârâţilor, soluţie ce este în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO.
Mai mult decât atât aşa cum susţine şi apelanta, intimaţii au plătit chiria restantă.
Pentru considerente expuse, în condiţiile disp.art. 296 C. pr. civ., apelul declarat a fost respins cu consecinţa păstrării S. civ. Nr. 3451/2010 a Judecătoriei Sibiu
