Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâţii R. I.şi R. E., domiciliaţi în Sighişoara, str. Libertăţii, nr. 44,jud. Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 1536/14.12.2009 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosar nr.1802/308/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 11 noiembrie 2010, prin care s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 noiembrie 2010, iar prin încheierea de şedinţă din data de 18 noiembrie 2010 s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de azi, ambele încheieri de şedinţă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANŢA
Prin sentinţa civilă nr. 1536/ 14 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 1802/308/2008 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâţii R. I.şi R. E.; s-a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între părţi şi autentificat sub nr. 4089/1 noiembrie 1999 la B.N.P. Melinte Una – Sighişoara şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi evacuarea pârâţilor din imobilul situat în municipiul Sighişoara, str. Libertăţii, nr. 44, înscris în CF 4240/II Sighişoara, nr. top 3090/II, ap. nr. II , pârâţii fiind obligaţi la plata sumei de 2336 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 4089/1 noiembrie 1999 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi Pop-Melinte-Urian , respectiv între reclamant în calitate de întreţinut şi pârâţi în calitate de întreţinători, în schimbul cedării de către reclamant a dreptului de nudă proprietate asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în municipiul Sighişoara, str. Libertăţii nr. 44, înscris în CF 4240/II individuală Sighişoara, A+1, nr. top 3090/II, apartament nr. II, cu o cotă de participare de 238/475 părţi din părţile de uz comun, pârâţii obligându-se să asigure reclamantului toată întreţinerea viageră pe cheltuiala acestora, anume: alimente, gătit, spălat, călcat, curăţenie, încălzit, iluminat, medic şi medicamente, iar în caz de deces să îl înmormânteze conform obiceiurilor locului. În temeiul acestui contract, pârâţii şi-au intabulat în CF 4240/II Sighişoara, dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului II menţI.at în contractul de întreţinere reclamantul păstrând dreptul de uzufruct viager asupra acestuia.
Din probele administrate în cauză , instanţa a constatat că pârâţii nu au îndeplinit întocmai obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere încheiat între părţi, în sensul că sub anumite aspecte nu au prestat deloc întreţinere reclamantului, ori au îndeplinit sporadic sau la un nivel nesatisfăcător aceste obligaţii.
S-a constatat că, cu toate că şi reclamantul are un drept de uzufruct viager asupra apartamentului II, în realitate reclamantul pe de o parte şi pârâţii pe de alta, folosesc unităţi locative separate şi în exclusivitate, situate însă la acelaşi număr administrativ. Reclamantul a locuit şi locuieşte singur într-un apartament care-i aparţine în exclusivitate şi se gospodăreşte singur în privinţa igienei corporale, menajului şi alimentaţiei, ca şi sub aspectul procurării medicamentelor necesare şi îngrijirii medicale, cu toate că pentru îndeplinirea unor activităţi cum ar fi deplasarea în exteriorul locuinţei, unele activităţi gospodăreşti, utilizarea mijloacelor de transport şi efectuarea de cumpărături necesită ajutor parţial.
Cu toate că s-a afirmat de către martorii F. V. şi V. I. că reclamantul datorită unor activităţi de captaţie, influenţare din partea unor terţe persoane interesate, a refuzat total prestaţiile cu titlu de întreţinere oferite de către pârâţi, instanţa şi-a format convingerea în sensul că parte din prestaţii fie nu au fost îndeplinite, fie nu au fost asigurate în conformitate cu nevoile reclamantului, astfel că acesta a fost îndreptăţit faţă de modul asigurării lor de către pârâţi, să le refuze. Instanţa a arătat că la formarea acestei convingeri a contribuit şi înfăţişarea în persoană a reclamantului la termenul de judecată în şedinţa publică din 26 martie 2009 acesta arătând în mod ferm că înţelege să menţină şi să susţină acţiunea pe care a formulat-o.
Instanţa a mai reţinut că nu s-a dovedit că reclamantul ar avea discernământ diminuat care să îl împiedice să înţeleagă întocmai obiectul, natura şi finalitatea acţiunii pe care a promovat-o, fiind pe deplin capabil din punct de vedere faptic şi juridic să exercite drepturilor procesuale în plenitudinea lor şi să uzeze de principiul disponibilităţii procesuale şi de dreptul de liber acces la justiţie.
Îndeplinirea obligaţiilor aferente întreţinerii de către pârâţi, în favoarea reclamantului, s-au efectuat doar în parte şi la nivel formal, în mod efectiv întreţinerea nefiind asigurată conform clauzelor contractuale, fiindcă reclamantul ar fi trebuit dispensat să îşi asigure în parte şi pe cheltuială proprie orice componentă a întreţinerii, ori acesta funcţI.ează şi se întreţine autonom, după posibilităţile sale şi aşa cum îi permitea starea de sănătate ,în contextul în care din actele medicale depuse la dosar de către reclamant rezultă că acesta fiind şi o persoană în vârstă de 80 de ani, are probleme de sănătate suferind de o hemipareză şi cecitate vizuală, apărând ca fiind necesar să fie îngrijit şi supravegheat de către alte persoane.
Cu toate că reclamantul prezintă afecţiuni medicale severe care au survenit în timp, pârâţii nu au făcut dovada că au asigurat asistenţă medicală, constând în medic şi medicamente, pentru reclamant, invocând refuzul acestuia de a fi transportat la medic, în condiţiile în care este de notorietate că există o gamă de servicii medicale ce se pot presta şi la domiciliu. Dacă şi-ar fi îndeplinit aceste obligaţii ce intrau în sfera obligaţiei de întreţinere, aceste îngrijiri medicale fiind indispensabile reclamantului în raport de vârsta şi starea de sănătate a acestuia, pârâţii ar fi putut să depună la dosar acte medicale, chitanţe care să facă dovada cel puţin a unor demersuri serioase, convingătoare, în sensul asigurării asistenţei medicale necesare reclamantului.
Instanţa a apreciat că prestaţiile pârâţilor nu au fost corespunzătoare necesităţilor concrete ale reclamantului, întrucât, aşa după cum au declarat chiar şi martorii propuşi de pârâţi, aceştia odată cu activităţile efectuate pentru ei şi în gospodăria lor, prestau şi pentru reclamant aceleaşi servicii, inclusiv hrana, care însă nu corespundeau nevoilor reclamantului în raport de starea de sănătate precară a acestuia, iar în final îndeplinirea obligaţiilor lor s-a limitat la o parte din treburile gospodăreşti şi asigurarea hranei, cu toate că reclamantul necesita îngrijiri medicale şi supraveghere şi ajutor permanent, astfel încât apare ca justificat refuzul reclamantului în anumite împrejurări, de a primi cele oferite de către pârâţi cu nesocotirea necesităţilor sale, iar această stare de fapt durează de câţiva ani, prin urmare a fost respinsă apărarea pârâţilor referitoare la faptul că atitudinea reclamantului reprezintă doar un capriciu al acestuia sau că ar fi rezultatul firii sale influenţabile, fapt dovedit şi de aceea că încă din anul 2000 reclamantul era nemulţumit de modul îndeplinirii de către pârâţi a obligaţiilor pe care şi le asumaseră prin contractul de întreţinere, acesta promovând acţiunea civilă cu nr. 2890/2000, acest dosar fiind ataşat în probaţiune la prezentul.
Instanţa a concluzI.at că întreţinerea prestată de către pârâţi a fost doar sporadică şi limitată, iar nu continuă şi conform celor convenite prin contractul încheiat între părţi, în cele din urmă centrându-se pe asigurarea hranei reclamantului, şi aceasta necorespunzătoare nevoilor specifice vârstei şi stării de sănătate a acestuia, fiindu-i afectată sănătatea reclamantului, îngrijirea şi întreţinerea unei persoane de vârsta reclamantului trebuie să fie complexă şi să nu se rezume doar la asigurarea unei farfurii de mâncare şi plata unor facturi.
S-a apreciat de către instanţă că reclamantul nu s-a dovedit că este culpabil de refuzul primirii întreţinerii oferite de către pârâţi, cât timp aceasta nu a fost completă şi conform clauzelor contractuale convenite şi în raport de dispoziţiile art. 969 care prevede că convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Contractul de întreţinere, prin natura sa, este un contract încheiat intuitu personae, fiind un contract nenumit, sinalagmatic şi oneros, cu caracter aleatoriu, în consecinţă, cu privire la acesta sunt aplicabile prevederile art. 1020 Cod civil, care reglementează rezoluţiunea unui contract, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de întreţinere, fără restituirea prestaţiilor fiindcă s-ar încălca principiul caracterului aleatoriu, care este de esenţa acestui contract.
În consecinţă , instanţa a procedat la admiterea acţiunii şi a făcut totodată aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii R. I.şi R. E., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacat în sensul respingerii acţiunii introductive ca nefondată , cu cheltuieli de judecată .
Se arată în motivarea recursului că hotărârea pronunţată de prima instanţă nu-şi găseşte suport în probatoriu administrat şi a cărui analiză a dus la stabilirea unei situaţii de fapt eronate. Considerentele reţinute de instanţa de fond privitor la faptul că pârâţii, sub anumite aspecte nu au prestat întreţinere deloc reclamantului sunt infirmate de probele administrate şi nu-şi găseşte fundament juridic în dispoziţiile legale invocate. Din probatoriu administrat reiese că pârâţii recurenţi timp de 10 ani au satisfăcut toate cerinţele reclamantului, asigurând acestuia un trai confortabil, o alimentaţie adecvată, curăţenie, îmbrăcăminte, manifestând toată disponibilitatea pentru îngrijirea sănătăţii sale, dimpotrivă reclamantul fiind cel care, în mod unilateral a refuzat întreţinerea şi i-a pus pe pârâţii recurenţi în imposibilitatea de a mai executa întocmai obligaţiile ce izvorau din contractul de întreţinere .
Cum desfiinţarea contractului de întreţinere se putea dispune numai dacă din culpa debitorilor creditorul nu a mai primit întreţinerea cuvenită şi având în vedere că reclamantul a fost cel care a refuzat întreţinerea, admiterea acţiunii în acest context este greşită, întrucât reclamantul nu se putea prevala de propria culpă pentru a cere rezoluţiunea contractului .
Se mai arată că probatoriu administrat a relevat atitudinea culpabilă a reclamantului, care din anul 2008, în mod nejustificat a refuzat a mai primii prestaţiile pârâţilor recurenţi. În ceea ce priveşte habitatul, se arată că, faptul că părţile folosesc unităţi locative separate în cadrul aceluiaşi imobil se explică prin dorinţa reclamantului de a locui astfel, acest fapt neputând fi imputat pârâţilor .
Privitor la ancheta socială efectuată în cauză, se susţine că este o probă nesemnificativă şi neconcludentă, aceasta fiind întocmită în timpul derulării procesului, când reclamantul avea tot interesul să declare că îşi pregăteşte hrană şi trăieşte singur. În legătură cu existenţa unor „ riscuri de neglijare sau abuzare”, se arată că aceste noţiuni sunt menţI.ate doar virtual, fiind lipsite de suport real, chiar martora Bărbut Edit arătând că unele simptome ale reclamantului ce ar justifica refuzul de a primi mâncarea oferită de pârâţi sunt doar psihice, adică subiective .
Se mai susţine că hotărârea atacată încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi a unor hotărâri judecătoreşti anterioare, sens în care se arată că prin sentinţa civilă nr. 975/ 03.04.2001 a Judecătoriei tg. Mureş a fost respinsă o acţiune similară, iar motivele invocate de reclamant nu diferă cu nimic de cele invocate în acel litigiu. În prezenta cauză nu au fost învederate situaţii noi, survenite după anul 2001 .
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 , art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă .
Prin întâmpinare, intimatul B. I. a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată. Se arată prin întâmpinare că în motivarea sentinţei atacate, instanţa de fond a reţinut temeinic şi legal aspectele care au fost relevate prin probele administrate, respectiv faptul că pârâţii recurenţi nu şi-au îndeplinit întocmai obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere, astfel încât reclamantul intimat îşi asigură singur ( sau cu ajutorul unor terţe persoane) gospodărirea şi igiena corporală, menajul, chiar şi procurarea medicamentelor. Toată această stare de fapt reiese din declaraţiile martorilor audiaţi, iar în ceea ce priveşte concluziile Serviciului public de asistenţă socială sunt urmarea unor constatări ale unor funcţI.ari publici, din cadrul unei instituţii publice, critica adusă acestei anchete prin declaraţia de recurs fiind netemeinică .
Se susţine că pârâţii nu au asigurat nici măcar îngrijiri medicale, chiar la interogatoriul luat aceştia au arătat că nu cunosc problemele de sănătate ale reclamantului, aceasta deoarece acestea nu i-au interesat niciodată .
Aspecte privitoare la prestarea necorespunzătoare a întreţinerii au fost relevate chiar şi de martorii propuşi spre a fi audiaţi în cauză de către pârâţii recurenţi, iar pe de altă parte, influenţele la care fac referire pârâţii sunt simple supoziţii şi se bazează probabil pe faptul că reclamantul a fost nevoit să ceară ajutorul altor persoane.
Intimatul mai arată că nemulţumirile sale au debutat de la încheierea contractului de întreţinere, sens în care a promovat şi anterior o acţiune pentru rezoluţiunea contractului – acţiune care a fost respinsă dar care nu prezintă autoritate de lucru judecat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:
În ceea ce priveşte puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 975/ 03.04.2001 a Judecătoriei Sighişoara, tribunalul arată că, deşi în promovarea acţiunii soluţI.ată prin hotărârea mai sus menţI.ată au fost invocate de către reclamant aspecte relativ asemănătoare cu cel expuse în susţinerea prezentului litigiu, aceste vizează şi perioada de după anul 2006, prin urmare nu există în cauză autoritate de lucru judecat.
Privitor la probatoriul administrat în cauză , prin prisma motivelor invocate de reclamant pentru rezilierea contractului de întreţinere, tribunalul consideră că instanţa de fond, deşi a expus pe larg analiza probelor, a ajuns la o concluzie contrară celor relevate de acestea .
În acest sens, tribunalul arată că martora Cimpoier Margareta ( fila 29 dosar fond ), propusă spre a fi audiată în cauză de către reclamant, a declarat că, fiind vecină cu părţile, nu i-a auzit niciodată pe pârâţi certându-se sau vorbind urât cu reclamantul, iar pe de altă parte a afirmat că reclamantul este în stare bună, are haine îngrijite pe el şi în mod frecvent îl vede mergând să cumpere băutură . Pe de altă parte, martorul N. Vasile Condilie (fila 58 dosar fond) a precizat că are cunoştinţă de nemulţumirile reclamantului privitor la prestarea întreţinerii doar din supusele acestuia, iar în ceea ce priveşte faptul că încăperea în care locuia reclamantul nu era încălzită, nu a putut preciza care era motivul pentru care încăperea nu era încălzită. Martora Barbu Edit (filele 59-60 dosar fond), care a arătat că îl vizitează lunar pe reclamant a relatat că cu ocazia acestor vizite i-a văzut rar pe pârâţi, a arătat că reclamantul îşi spală singur rufele, că în camera sa face curăţenie o altă persoană iar cu mâncarea se descurcă singur, în ceea ce priveşte hrănirea reclamantului, martora a confirmat că reclamantul a fost cel care a refuzat hrana – pe motiv că îi provoacă deranjament intestinal, însă chiar martora a precizat că e posibil „să aibă aceste simptome numai psihic”. Martora a mai relatat că reclamantul este nemulţumit de faptul că pârâţii nu au grijă efectiv de el „întrucât aceştia se duc şi la serviciu”, a arătat că deşi reclamantul s-a plâns că ar fi fost agresat ea nu a văzut semn de agresiune pe corpul acestuia, iar în ceea ce priveşte starea de sănătate a reclamantului, martora a cerut pârâtei R. E. ca acesta să fie dus la doctor, fără a preciza motivele pentru care acesta nu a mai fost dus. În ceea ce priveşte afirmaţia martorei, însuşită de către instanţă, referitor la faptul că reclamantul fiind o persoană în vârstă nu este suficient să i se „dea o farfurie cu mâncare” ci are nevoie să se stea cu el, tribunalul apreciază că aceasta este doar o opinie a martorei, care chiar dacă reflectă starea de spirit a reclamantului, nu poate fi determinantă în cauză, întrucât nu se poate pretinde pârâţilor să sta în permanenţă cu reclamantul (după cum s-a arătat mai sus, reclamantul este nemulţumit chiar şi de faptul că pârâţii se duc la serviciu, ori evident că nu li se poate pretinde pârâţilor să renunţe la locul de muncă ).
În ceea ce priveşte ancheta socială depusă la dosarul cauzei, tribunalul constată că aceasta a fost efectuată în vedere acordării reclamantului a drepturilor şi facilităţilor prevăzute de Legea nr. 448/2006 ( filele 61-63), iar din cuprinsul acesteia reiese doar că acesta necesită ajutor parţial, că are condiţii bune de locuit, fără a se releva aspecte referitore la relaţiile sale cu pârâţii .
Pe de altă parte , martorii propuşi spre a fi audiaţi în cauză de către pârâţi, au prezentat o stare de fapt contrarie celei descrise în acţiunea introductivă. Martorul Lăpădat I. (fila 30 dosar fond) a relatat că imediat după încheierea contractului de întreţinere reclamantul lua masa cu pârâţii, aceştia din urmă îl luau cu ei în excursii, de revelI., că pârâţii nu plecau în concediu pentru a nu-l lăsa singur pe reclamant; de asemeni martorul a arătat că reclamantul a refuzat la un moment dat să mai primească mâncarea pe care o pregăteau pârâţii şi a cerut ca mâncarea să fie cumpărată de la Forumul german şi apoi de la Centru Creştin Ortodox; acelaşi aspecte privitoare la hrană şi la faptul că reclamantul a fost luat în excursii de către pârâţi le-a relatat şi martorul Roşu Vasile (filele 32-33 dosar fond), acesta arătând în plus că deşi pârâţii au avut toată disponibilitatea, reclamantul a fost cel care a refuzat să fie dus la doctori . Martorul F. V. (filele 52-53 dosar fond) a arătat de asemenea că reclamantul a fost cel care a refuzat hrana primită de la pârâţi, că acesta a fost cel care a refuzat să fie dus la doctor şi a refuzat ca hainele să-i fie spălate de aceştia; a mai arătat că deşi iniţial reclamantul le-a permis pârâţilor să facă curăţenie şi aceştia chiar i-au schimbat covorul din cameră cu unul de mai bună calitate, ulterior reclamantul a scos acest covor, fără a da vreo explicaţie pentru această atitudine .
Chiar dacă din actele medicale depuse la dosarul cauzei reiese că reclamantul intimat suferă de anumite afecţiuni şi necesită o îngrijire adecvată, din coroborarea probelor administrate în cauză, după cum s-a arătat mai sus, nu reiese că pârâţii recurenţi sunt cei care nu i-au acordat acestuia îngrijirea corespunzătoare, chiar dimpotrivă, că reclamantul intimat fost cel care a refuzat să fie dus la medici de către pârâţi , să i se facă curăţenie şi să primească hrana preparată sau adusă de către pârâţi de la Forumul german şi apoi de la Centrul Creştin Ortodox; nici unele din probele administrate nu a confirmat susţinerile reclamantului privitoare la faptul că pârâtul recurent R. I. s-ar fi manifestat agresiv faţă de el .
Concluzia instanţei de fond referitoare la faptul că întreţinerea datorată reclamantului ar fi fost doar în parte efectuată şi la nivel formal nu este susţinută de probele administrate, din declaraţiile martorilor – mai sus arătate – nereieşind că hrana pe care pârâţii recurenţi au oferit-o reclamantului nu era corespunzătoare sau că pârâţii recurenţi nu au asigurat îngrijire medicală, au fost agresivi faţă de reclamant şi nu s-au preocupat de igiena proprie a acestuia şi a locuinţei. Totodată tribunalul consideră că, deşi părţile folosesc unităţi locative distincte, acestea sunt situate la acelaşi număr administrativ, acesta nefiind un aspect care să semnifice neacordarea întreţinerii stabilite prin contract .
Pentru toate aceste considerente, tribunal conchide că nu s-a dovedit în cauză neexecutarea culpabilă de către pârâţii recurenţi a obligaţiei de întreţinere asumată faţă de reclamant, dimpotrivă, din coroborarea probelor administrate reieşind că reclamantul intimat a fost cel care a refuzat să primească întreţinerea .
În consecinţă, conchizând că soluţia primei instanţe a fost determinată de o greşită interpretare probatoriului administrat , în temeiul art. 312 alin.1 ,2 şi 3 Cod de procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul dedus judecăţii şi pe cale de consecinţă va dispune modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii civile formulate de reclamantul B. I. .
Intimatul fiind în culpă procesuală , în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, urmează a fi obligat la plata sumei de 205 lei în favoarea recurenţilor , cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi taxă de timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Admite recursul formulat de pârâţii R. I.şi R. E. (ambii domiciliaţi în Sighişoara, str. Libertăţii, nr. 44, jud. Mureş) împotriva sentinţei civile nr. 1536/14.12.2009 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosar nr.1802/308/2008 şi, în consecinţă:
Modifică în tot hotărârea atacată şi, în consecinţă:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul B. I. (cu domiciliul în Sighişoara, str. Libertăţii, nr. 44, jud. Mureş) în contradictoriu cu pârâţii Râb I.şi Râb E. (ambii domiciliaţi în Sighişoara, str. Libertăţii, nr. 44, jud. Mureş).
Obligă intimatul B. I. la plata sumei de 205 lei în favoarea recurenţilor, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa public, azi, 19 noiembrie 2011.
