Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.01.2009, sub nr. xx, reclamantul xx a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii xx, să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 2252/20.12.2007, de BNP Samson Grigore şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul menţionat mai sus. Astfel, pârâţii nu au achitat suma de 20.000 lei, menţionată în contract, nici nu au prestat activităţi specifice obligaţiei de întreţinere. Deşi, iniţial, reclamantul a locuit în imobilul – obiect al contractului de întreţinere, conform clauzei din contract, prin care şi-a rezervat un drept de abitaţie, ulterior, a fost bătut şi dat afară de către pârâţi. În perioada cât a fost bolnav şi internat în spital, pârâţii nu l-au vizitat. Mai mult decât atât, pârâţii i-au furat actele, cheile de la autoturism şi unele bunuri din casă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1020-1021 din Codul civil.
În dovedirea cererii, legal timbrată, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, o serie de înscrisuri: contractul de întreţinere autentificat sub nr. 2252/20.12.2007, de BNP Samson Grigore, contractul de construire nr. 2252/2007, titlul de proprietate nr. 1333/29.03.2007, chitanţe, facturi fiscale, fişa locatarului, cererea de chemare în judecată formulată de Asociaţia de Proprietari, contract de prestări servicii de parcare de reşedinţă, acte de stare civilă, adresa nr. 10354/07.12.2009, eliberată de BCR – sucursala Neamţ.
La data de 03.02.2009, pârâţii xx au depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 18-20), prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece şi-au îndeplinit obligaţiile ce derivă din contractul de întreţinere.
Pârâţii au arătat că şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere, chiar dacă reclamantul nu s-a aflat întotdeauna în stare de nevoie. În baza relaţiilor de rudenie dintre părţi, reclamantul a locuit în apartamentul pârâţilor în perioada 18.10.2007 – 14.10.2008, când s-a hotărât să revină în apartamentul – obiect al prezentului litigiu pe motiv că fusese reclamat la Asociaţia de pentru comportamentul său pe fondul consumului de alcool. După ce reclamantul s-a mutat în apartamentul înstrăinat pârâţilor, aceştia din urmă au continuat să îl întreţină, inclusiv l-au luat în excursii. Pârâţii i-au acordat întreţinere chiar dacă reclamantul a refuzat să muncească; de asemenea, au achitat preţul menţionat în contract. Reclamantul a intentat prezenta acţiune, fiind influenţat de mama sa, pentru a-l înstrăina din nou precum şi pentru a-i şantaja pe pârâţi să declare în mod mincinos într-un dosar penal în care este cercetat pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice sub influenţa alcoolului.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În susţinerea întâmpinării, pârâţii au ataşat la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: înscris olograf al reclamantului, facturi fiscale, contract de prestări servicii de parcare de reşedinţă, fotografii, rezoluţia din data de 03.03.2009, pronunţată în dosarul nr. 237/P/2009, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, adeverinţa din data de 20.08.2009, eliberată de Asociaţia de Proprietari.
La data de 05.03.2009, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (filele 55-57), prin care a arătat că pârâţii s-au purtat normal cu acesta până în august – septembrie 2008. Reaua – credinţă a pârâţilor rezultă din depunerea la dosar a facturilor fiscale pe care le-au sustras din apartamentul său. Reclamantul a recunoscut că, până în luna august 2008, s-a înţeles bine cu pârâţii însă, ulterior, aceştia nu şi-au mai îndeplinit obligaţiile contractuale; prin urmare, reclamantul a fost chemat în judecată de Asociaţia de proprietari pentru plata datoriilor restante. Litigiul a fost stins prin plata debitului de către reclamant. Reclamantul a mai arătat că susţinerile pârâţilor conform cărora ar fi dependent de alcool sunt tendenţioase şi nu corespund realităţii.
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviinţate şi administrate, pentru părţile prezentului litigiu, în conformitate cu disp. art. 167 alin. 1 şi art. 168 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri, proba testimonială, precum şi, pentru pârâţi, proba cu interogatoriul reclamantului.
La termenul de judecată din data de 07.05.2009, instanţa a administrat proba cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile sale fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei – fila 76.
La termenul de judecată din data de 07.05.2009, a fost audiat martorul xx – propus de către reclamant, iar la termenul de judecată din data de 05.11.2009, a fost audiat martorul xx – propus de pârâţi, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei – filele 77 şi 97.
La termenul de judecată din data de 07.05.2009, instanţa a respins proba cu expertiza medico-legală pentru dovedirea capacităţii sau a incapacităţii de muncă a reclamantului, solicitată de pârâţi, faşă de împrejurarea de fapt că nu este o probă utilă de vreme ce obligaţia de întreţinere contractuală trebuie prestată independent de starea de nevoie a creditorului întreţinerii.
Instanţa a respins cererea formulată de reclamant, de suplimentare a probatoriului cu încă un martor, după audierea celui încuviinţat iniţial, deoarece fusese deja administrată proba cu interogatoriul acestuia, prin care şi-a exprimat clar poziţia sa procesuală, iar condiţiile art. 138 din nu erau îndeplinite. Astfel, odată cu propunerea probelor, reclamantul, asistat de apărător ales, avea posibilitatea indicării tuturor persoanelor care aveau cunoştinţă de acest litigiu iar, nu după ce instanţa a audiat pe martorul indicat iniţial. De altfel, martorul audiat de instanţă este singura persoană care a fost audiată şi în dosarul penal intentat de reclamant numitei xx şi care a învederat şi cu acea ocazie că nu îi cunoaşte pe pârâţi.
La solicitarea reclamantului, instanţa a solicitat Asociaţiei de Proprietari la care este arondat apartamentul – obiect al prezentului litigiu pentru a indica cine a locuit în acesta începând cu anul 2007 şi până în prezent, precum şi pentru a preciza persoana care plăteşte cheltuielile de întreţinere.
La data de 10.02.2010, Asociaţia de Proprietari nr. 31 a depus la dosarul cauzei o adresă (fila 127), prin care a arătat că, până în luna octombrie 2009, cheltuielile de întreţinere au fost achitate de către reclamant, iar în prezent, locuiesc chiriaşi, conform celor relatate de vecini. Nu s-a indicat cine a locuit efectiv în acest apartament.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 20.12.2007, pe fondul relaţiilor de rudenie existente între părţile în litigiu, s-a încheiat între acestea un contract denumit „contract de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere şi abitaţie viageră”, autentificat sub nr. 2252, de BNP Samson Grigore. În baza acestui contract, reclamantul a transmis pârâţilor dreptul de proprietate a apartamentului nr. 8, din Bl. B 3, sc. A, et. 1, situat în municipiul Piatra Neamţ, Bdul Dacia nr. 12, judeţul Neamţ, rezervându-şi un drept de abitaţie viageră, în schimbul sumei de 20.000 lei şi a întreţinerii.
Astfel, prin acelaşi contract, pârâţii şi-au asumat obligaţia întreţinerii reclamantului pe toată durata vieţii sale, cu cele necesare traiului iar, în caz de neputinţă şi boală, să îi acorde asistenţă medicală şi medicamente. S-a specificat faptul că, în caz de deces, debitorii obligaţiei de întreţinere vor suporta cheltuielile de înmormântare şi cele ocazionate de obiceiurile orânduite de biserica creştin – ortodoxă.
Având în vedere faptul că suma de bani plătită de pârâţi în vederea achiziţionării imobilului menţionat de sus a fost de 20.000 lei (astfel cum rezultă din dispoziţiile contractuale semnate de ambele părţi), deci mai puţin de jumătate din valoarea integrală (de 50.000 lei, conform menţiunilor din contract), rezultă că actul juridic încheiat de părţile prezentului litigiu este un contract de întreţinere, fiindu-i aplicabile regulile speciale acestui contract nenumit, astfel cum au fost consacrate de doctrina şi practica judiciară. Prin urmare, obligaţia principală asumată de către dobânditori a constat în prestarea întreţinerii.
În ceea ce priveşte probatoriul, instanţa reţine că reclamantul avea obligaţia dovedirii unor fapte pozitive determinate din care să rezulte faptul negativ determinat al neexecutării obligaţiei de întreţinere de către pârâţi.
Din depoziţia martorului audiat în cauză, xx – propus de pârâţi (fila 97), reiese faptul că reclamantul a locuit, după decesul soţiei sale (19.10.2007), într-un apartament al mamei pârâtei, xx; la acest domiciliu, reclamantul a fost îngrijit de către pârâţi. Această împrejurare de fapt este confirmată şi de înscrisul de la fila 88, provenit de la Asociaţia de Proprietari nr. 31, în raza căreia este arondat şi apartamentul în litigiu, conform căruia, în perioada ianuarie – octombrie 2008, nu a locuit nimeni. Faptul că reclamantul a plătit cheltuielile de întreţinere, conform adresei de la fila 127 nu prezintă relevanţă în cauză deoarece acesta nu a făcut dovada provenienţei banilor în condiţiile în care nu a avut loc de muncă. Mai mult decât atât, conform aceluiaşi înscris, reclamantul a închiriat apartamentul în litigiu fapt ce contravine dispoziţiilor contractuale prin care şi-a rezervat doar un drept de abitaţie viageră, care nu poate fi cedat sau închiriat în întregime (art. 572 şi 573 din Codul civil).
Martorul xx, propus de reclamant – fila 77, a declarat că locuieşte în blocul în care se situează şi apartamentul în litigiu şi nu îi cunoaşte pe pârâţi. Acest lucru nu face decât să confirme împrejurarea de fapt că reclamantul a locuit cu pârâţii, conform celor menţionate mai sus, astfel cum rezultă şi din fotografiile depuse la dosarul cauzei de către aceştia din urmă. De altfel, aceasta a fost şi declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, de către acelaşi martor (rezoluţia din data de 03.03.2009, pronunţată în dosarul nr. 237/P/2009, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ – fila 75).
De altfel, martorul propus de reclamant a declarat şi că nu cunoaşte despre existenţa unor dosare penale ale reclamantului; prin urmare, ori depoziţia sa nu este sinceră ori este lacunară datorită necunoaşterii realităţii.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către pârâţi, în original (facturi fiscale de plată telefon, energie electrică, contract de prestări servicii de parcare de reşedinţă, fotografii) coroborate cu declaraţia martorului propus de pârâţi, aceştia sunt cei care i-au acordat întreţinere reclamantului în perioada 2007 – august, septembrie 2008, astfel cum rezultă şi din recunoaşterea acestuia din urmă în răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei. Mai mult decât atât, reclamantul nu a avut niciun loc de muncă, lucrând cu ziua uneori, astfel cum rezultă şi din depoziţia martorului propus de pârâţi, precum şi din lipsa unor înscrisuri doveditoare din parte reclamantului; prin urmare, nu avea cum să se întreţină singur. În plus, reclamantul nu a făcut dovada că a fost întreţinut de alte persoane.
În perioada cât a fost bolnav (martie 2008), reclamantul a fost vizitat, la spitalul din Bisericani unde era internat, de către pârâţi care i-au plătit o rezervă şi i-au acordat îngrijiri.
Instanţa reţine că obligaţia de întreţinere, prin natura ei, are un caracter alimentar, motiv pentru care trebuie executată succesiv, respectiv continuu şi la intervale rezonabile (dacă nu zilnic) şi sub toate aspectele stabilite în contract.
De asemenea, obligaţia de întreţinere are un continut complex, care trebuie executată intuitu personae, şi care cuprinde o multitudine de obligaţii, respectiv aducerea de alimente, plata energiei electrice, precum şi asistenţă medicală şi medicamente, în caz de boală. Obligaţia de întreţinere trebuie executată în raport de nevoile concrete ale întreţinutului şi independent de mijloacele materiale proprii ale creditorului.
În cazul de faţă, obligaţia de întreţinere a fost executată intuitu personae şi în natură, atâta vreme cât reclamantul a locuit la domiciliul comun cu cel al pârâţilor. Faptul deliberat al întreţinutului, de a se muta din localitatea în care locuiesc debitorii întreţinerii reprezintă o acţiune imputabilă doar acestuia din urmă care a refuzat, astfel, primirea întreţinerii, în condiţiile în care părţile nu au convenit ca executarea obligaţiei de întreţinere să fie efectuată în altă localitate decât la apartamentul în litigiu sau la domiciliul comun.
Astfel, instanţa reţine culpa creditorului întreţinerii care şi-a schimbat domiciliul pe care l-a avut, respectiv cel menţionat mai sus, la mama pârâtei, la cel al mamei sale din comuna Dragomireşti, sat Mastacăn (conform menţiunilor privitoare la domiciliu din acţiunea introductivă raportate la susţinerile martorului propus de pârâţi). O atare schimbare de domiciliu nu poate fi imputată pârâţilor, debitori ai obligaţiei de întreţinere.
Aprecierea executării obligaţiei de întreţinere de către debitori (pârâţii, în speţă) se face de către instanţă în funcţie de diligenţele normale ale întretinătorului rezonabil. De asemenea, obligaţia de întreţinere trebuie prestată în mod continuu şi constant, independent de starea de nevoie a creditorului întreţinerii.
Instanţa are în vedere şi limitele obligaţiei de ajutor şi supraveghere, permanente, ce intră în conţinutul obligaţiei contractuale de întreţinere. Astfel, permanenţa nu poate fi privită în mod absolut nici spaţial, nici temporal, în sensul de a locui tot timpul cu întreţinutul, de a sta lângă acesta, ci relativ, intermitenţele normale fiind de natura şi de esenţa obligaţiei succesive de întreţinere. Ţinând cont de aceste aprecieri, instanţa observă totuşi că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere cu caracter constant şi succesiv, chiar dacă au făcut o confuzie cu privire la natura juridică şi conţinutul obligaţiei de întreţinere prin care se diferenţiază, astfel, de obligaţia legală de întreţinere, aceasta din urmă fiind prestată doar în caz de nevoie a debitorului, conform disp. art. 86 din Codul familiei.
Prin urmare, instanţa consideră că reclamantul nu a făcut dovada unor fapte comisive determinate (de exemplu, acordarea întreţinerii de către alte persoane) care, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, să reliefeze faptul negativ determinat al neexecutării obligaţiei de întreţinere de către debitori.
De asemenea reclamantul nu a făcut dovada alungării de la domiciliu de către pârâţi, nici a exercitării violenţelor de către aceştia, deşi, potrivit disp. art. 1169 C. civ. şi art. 129 alin. 1 teza finală din C. proc. civ., îi incumba sarcina acestei probe. Martorul propus de acesta nu a lut parte la astfel de evenimente, doar a relatat cele auzite de la însuşi reclamantul.
Răspunsurile reclamantului la interogatoriul administrat de instanţă nu vor fi luate în considerare deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Înscrisul olograf care provine de la reclamant (fila 24) confirmă intenţia sa de răzbunare, concretizată prin prezenta acţiune, cu privire la pârâţi care au refuzat să fie chemaţi în calitate de martori într-un dosar penal al celui dintâi şi care s-a şi finalizat cu condamnarea sa, conform verificărilor în sistemul Ecris (fila 89), pentru săvârşirea infracţiunii privind circulaţia pe drumurile publice.
Astfel, reclamantul nu poate invoca propria turpitudine pentru a obţine rezoluţiunea contractului de întreţinere şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1020-1021 din Codul civil pentru a dispune rezoluţiunea judiciară a contractului – sancţiune specifică contractului de întreţinere, respectiv: pârâţii şi-au îndeplinit obligaţiile ce le reveneau în cadrul contractului sinalagmatic (atât plata preţului, cât şi prestarea întreţinerii în mod succesiv, constant, intuitu personae, în natură, până la părăsirea domiciliului comun de către reclamant ).
În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, instanţa va respinge acţiunea (cu toate capetele de cerere formulate) reclamantului xx în contradictoriu cu pârâţii xx, având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 2252/20.12.2007, de BNP Samson Grigore.
În baza art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, având în vedere că s-a reţinut culpa procesuală a reclamantului, ţinând cont şi de complexitatea prezentei cauze şi natura serviciilor prestate de apărătorul pârâţilor, instanţa va admite în parte capătul de cerere formulat de pârâţi cu privire la plata cheltuielilor de judecată de către reclamant şi va obliga pe acesta din urmă să plătească pârâţilor suma de 850 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
