În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere si uzufruct viager autentificat sub nr. din 1.06.2006 la B.N.P. se stipuleaza ca, reclamanta împreuna cu sotul sau C DA a înstrainat pârâtilor nuda proprietate asupra apartamentului nr. situat la scara al blocului de locuinte nr. din Suceava, str. nr. Imobilul este compus din doua camere si dependinte si se identifica cu parcela nr. din CF nr. a com. cad. Suceava si este dobândit de soti prin cumparare conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 15.10.2007 de B.N.P.
Reclamanta a mai aratat ca desi din contract reiese ca ar fi primit de la cumparatori suma de 37.500 lei acest lucru nu este adevarat. Împrejurarea aratata cât si comportamentul pârâtilor fata de ea au determinat-o sa atace în instanta contractul dar prin SC. Nr. /.2007 a Judecatoriei Suceava, definitiva, actiunea a fost respinsa ca nefondata.
De asemenea, reclamanta a învederat ca pârâtii nu si-au respectat clauza contractuala care rezida în îngrijirea si întretinerea zilnica, iar comportamentul pârâtei a lasat de dorit.
In drept au fost invocate disp. Art. 1020, 1021 Cod civil, art. 274 al. 1 C.p.c.
În dovedirea actiunii, reclamanta a depus în copie înscrisuri (f.4-8).
Pârâtii, legal citati, prin aparator au formulat întâmpinare si cerere reconventionala prin care au solicitat respingerea actiunii ca nefondata, respectiv, în cazul admiterii actiunii, obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor efectuate cu plata datoriilor reclamantei si a celor ce au excedat obligatiile asumate prin contract.
La solicitarea partilor, instanta a încuviintat si a admnistrat proba cu înscrisuri si proba testimoniala, în cadrul careia au fost audiati urmatorii martori: S A, BMaria, M A si L G (propusi de catre reclamanta) si martorii B M, G M, F P si CHE (propusi de catre pârâti).
La termenul din 22.05.2009 s-a constatat ca a interevenit, la data de 28.04.2009 decesul reclamantei C H E, si s-a încuviintat introducerea, în cauza, în calitate de mostenitoare testamentara, a Arhiepiscopiei Bisericii Armene.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Intre reclamanta C H E si sotul acesteia C D, pe de o parte si pârâtii Cl V si C V, pe de alta parte, s-a încheiat la data de 1.06.2006, un contract de întretinere autentificat sub prin care reclamanta si sotul ei, în calitate de întretinuti, au înstrainat pârâtilor în calitate de întretinatori, nuda proprietate asupra apartamentului nr. situat la scara al blocului de locuinte , str.. Imobilul este compus din doua camere si dependinte si se identifica cu parcela nr. /XII/C din CF nr. 9555 a com. cad. Suceava si este dobândit de soti prin cumparare conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. de B.N.P.
Astfel, potrivit contractului dintre parti, în schimbul dobândirii proprietatii asupra imobilului, pârâtii se obligau sa asigure celor doi întretinere viagera cu cele necesare traiului, ceea ce are semnificatia de procurarea si prepararea hranei, procurarea de medicamente si asigurarea asistentei medicale, suportarea tuturor cheltuielilor pentru întretinerea imobilului si ajutor în menaj, în general asigurarea unor conditii de trai decent, pâna la încetarea din viata, si totodata sa suporte dupa moarte toate cheltuielile necesare pentru înmormantare si datinele crestinesti. Existenta raporturilor obligationale de întrettnere dintre parti, rezulta cu certitudine din înscrisul depus la dosarul cauzei, contract de întretinere autentificat sub nr. 2339/1.06.2006.
Intrucat obligatia principala asumata de catre dobânditori a constat în prestarea întretinerii, instanta retine sub aspectul naturii contractului încheiat ca între parti a intervenit un contract de întretinere, chiar daca denumirea acestuia a fost precizata ca fiind contract de vânzare-cumparare cu clauze de întretinere si uzufruct viager, natura contractului neputand fi dubla si neprezentand relevanta sub acest aspect stipularea în contract a pretului vânzarii.
Se mai retine de catre instanta ca la data de 12.06.2006 a decedat creditorul C D, obligatia pârâtilor de întretinere mentinându-se fata de cocreditoarea, în viata, respectiv reclamanta din prezenta cauza, CH E.
De precizat ca alega?iile reclamantei referitor la necunoa?terea con?inutului real al contractului, la voin?a so?ului ei de a încheia conven?ia ?i la împrejurarea ca acesta a semnat prin punerea degetului, au fost solu?ionte prin SC nr. 4/26.11.2007, definitiva ?i irevocabila, aspecte care au intrat în puterea lucrului judecat ?i nu mai pot fi repuse în discu?ie în cadrul prezentului litigiu. Astfel, s-a re?inut de catre acea instan?a ca modalitatea de însu?ire a contractului de catre so?ul reclamantei a fost generata de starea fizica grava în care se afla acesta, dar ambii so?i aveau discernamânt.
Pentru a opera desfiintarea conventiei perfectate este necesara întrunirea cumulativa a mai multor conditii: sa existe o neexecutare partiala (dar substantiala) a obligatiei debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul sa fi fost pus în întârziere. În ceea ce priveste ultima conditie – a puneri în întârziere a debitorului- data fiind natura specifica a obligatiei de întretinere, respectiv caracterul alimentar al prestatiei, termenele stipulate pentru au caracter esential, astfel ca debitorul este de drept în întârziere si nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.
Mai trebuie precizat, de asemenea, ca în materia obligatiilor de rezultat (cum sunt obligatiile asumate prin contractul de întretinere) sarcina probei se împarte între creditor si debitor; astfel, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta obligatiei respective, dupa care, debitorul la rândul sau, trebuie sa dovedeasca executarea acestei obligatii.
Analizând în acest context, cererea dedusa judecatii, instanta constata ca pârâtii au facut dovada îndeplinirii obligatiei de întretinere în mod corespunzator, probele respective nefiind combatute, în mod convingator de dovezile administrate la propunerea reclamantei.
Astfel, din coroborarea declaratiilor martorilor B M, F P si C HE (filele 97,110, 125) rezulta ca reclamanta si pârâtii se cunosteau cu mult timp înainte de încheierea contractului iar relatiile dintre ei au fost bune o perioada îndelungata. Întrucât pârâtii i-au ajutat pe reclamanta si pe sotul acesteia, reclamanta a fost cea care le-a solicitat ajutorul propunându-le încheierea unui contract de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere mai ales ca numitul C D era grav bolnav, aspectul fiind confirmat chiar de martora propusa de catre reclamanta, SA (f.93).Neîntelegerile între parti au intervenit în toamna anului 2006, la câteva luni de la decesul sotului reclamantei.
Din ansamblul materialului probator administrat (f.36-60) în cauza rezulta, cu prisosinta, ca pârâtii si-au îndeplinit obligatiile ce le incumbau în virtutea contractului perfectat, asigurându-i reclamantei un trai decent, procurându-i acesteia alimente, medicamente, achitând rate pentru diverse obiecte de uz casnic, achitând facturile la asociatie si platind datoriile acumulate –la asociatie, magazin alimentar sau – de catre creditoarea întretinerii.
Împrejurarea achitarii de catre pârâti a datoriilor pe care le avea reclamanta reiese din depozitiile martorilor B M (f.95), B M (f.97) si Co H E (f.126). Mai mult, chiar reclamanta recunoaste, în cadrul raspunsului la întâmpinarea formulata de catre pârâti, ca este de acord sa le restituie cheltuielile facute de acestia, aferente datoriilor achitate (f.81).
Asa cum rezulta din depozitia martorelor B M si G M, pârâta a prestat întretinere reclamantei, procurându-i toate cele necesare, aspectul fiind confirmat si de martorul M A, care a recunoscut ca întretinerea a fost asigurata de pârâta pâna în momentul în care reclamanta a refuzat-o. Mai mult, dupa decesul numitului CD, pârâta s-a îngrijit nu numai de procurarea hranei sau achitarea datoriilor curente, dar s-a preocupat de buna dispozitie a reclamantei în sensul ca au mers împreuna la plimbare sau la cumparaturi.
Afirmatiile reclamantei, Arhiepiscopia Bisericii Armene Bucuresti, în sensul ca batrâna C H E nu se putea deplasa, nu pot fi retinute în întregime. Astfel, desi este adevarat ca, la momentul încheierii contractului, notarul s-a deplasat la domiciliul acestora constatând ca sunt bolnavi si nedeplasabili, chiar preotul, M, atesta faptul ca reclamanta C H E nu facea plimbari dese, dar recunoaste ca se deplasa pentru necesitati. Declaratia martorului L G (f.127) sustine acest aspect aratând ca reclamanta nu se mai putea deplasa fiind necesar sa fie ajutata la coborârea scarilor, neputând merge singura, cu circa un an si jumatate înainte de decesul acesteia, intervenit în 2009, deci cu mult dupa ce pârâta nu s-a mai putut ocupa de ea.
În ceea ce priveste sustinerile numitului L G, referitor la împrejurarea ca a cunoscut-o pe reclamanta si a ajutat-o începând cu trei ani înainte de decesul acesteia, având în vedere interesul acestui martor în cauza- angajat al Bisericii Armene-, instanta apreciaza ca afirmatiile martorului prezinta o credibilitate scazuta, fiind facute pro causa.
Din declaratia martorei B M (f.97) instanta retine ca pârâta a fost cea care s-a ocupat de sotul reclamantei, grav bolnav si necesitând îngrijire permanenta. De asemenea, potrivit înscrisului de la f.63, tot pârâta a fost cea care i-a asigurat asistenta medicala sotului reclamantei atunci când a avut nevoie, solicitând interventia ambulantei în mai multe ocazii.
Sustinerile martorei S A (f.93) în sensul ca, de îngrijirea sotului reclamantei, s-a ocupat Biserica Catolica, printr-o organizatie pe nume Caritas nu pot fi avute în vedere, aceste informatii fiind aflate de la reclamanta, iar nu constatate în mod direct.
În ceea ce priveste înmormântarea numitului C D, pârâta a facut dovada faptului ca ea a fost cea care a suportat cheltuielile ocazionate de acest eveniment, potrivit înscrisurilor depuse la f. 116 din dosar. Totodata, martora G M (f.103-104) a aratat ca a însotit-o pe pârâta la efectuarea cumparaturilor pentru înmormântare si a participat la funeralii, mentionând ca la batrân nu s-a facut praznic deoarece nu exista acest obicei la persoanele de origine armeana. Aspectul este confirmat de catre martora S precum si de catre martorul M (f.109), acesta din urma învederând faptul ca pârâta s-a ocupat de cheltuielile de înmormântare pentru numitul C însa Biserica Armeana a participat, si ea, cu suma de 8-10 milioane.
S-a sustinut de catre martora S A ca, la o luna dupa încheierea contractului, pârâta a plecat în Italia, la sotul ei si nu a lasat, în aceasta perioada, pe nimeni care sa se îngrijeasca de reclamanta. Afirmatiile sale sunt contrazise chiar de declaratia numitei B M (propusa de catre reclamanta) care a aratat ca reclamanta cunostea faptul ca pârâta urma sa îi trimita o persoana care sa o îngrijeasca dar initial a refuzat întrucât nu dorea ca altcineva sa îi intre în casa. Totusi, la rugamintea reclamantei, pârâta a trimis pe cineva, respectiv pe martora B M (f.98).
Referitor la culpa debitorilor pentru neexecutarea obligatiilor contractuale asumate, instanta retine ca pârâtii si-au dovedit disponibilitatea în a se achita de sarcinile ce le reveneau, respectiv au încercat, prin intermediul executorului judecatoresc, sa stabileasca o punte de comunicare cu reclamanta, sens în care i-au trimis mai multe notificari în perioada de dupa pronuntarea S.C. nr. f. 64-67. În raspunsul formulat, reclamanta a evidentiat, în mod clar, ca nu doreste sa mai beneficieze de ajutorul reclamantei, neputând fi obligata la acest lucru, iar cheltuielile cu întretinerea sa sunt suportate de catre Biserica Armeana (f.74).
Refuzul reclamantei a primi întretinere din partea pârâtei este clar stabilit de ansamblul probator administrat în cauza. Atât martorii propusi de pârâti, cât si cei propusi de catre reclamanta au relatat ca batrâna nu îi mai permitea pârâtei sa intre în casa, existând o situatie tensionata între parti. Mai mult, martora BM a mentionat un incident în care pârâta dorind sa stea de vorba cu reclamanta, întrucât trebuia sa citeasca apometrele, a fost chemata politia.
Reclamanta, si ulterior decesului sau, B A, au sustinut ca motivul pentru care acesta a refuzat sa mai primeasca întretinere de la pârâta se datoreaza comportamentului urât pe care aceasta l-a avut fata de batrâna. Instanta nu poate însa, sa ia în considerare acest lucru, în contextul în care aspectele pe care martorii (S A, B M, M A) le stiau nu au fost percepute de ei, în mod direct, ci din relatarile reclamantei.
Pe de alta parte, instanta retine ca potrivit declaratiilor martorilor GM (f.103) si B M (f.97), initial, relatiile dintre parti au fost bune, apropierea dintre reclamanta si pârâti durând ani de zile înainte de încheierea contractului. Chiar batrâna a spus numitei BM ca era multumita de felul în care pârâtii se îngrijeau de ea.
Atitudinea reclamantei s-a schimbat ulterior, dupa ce a primit vizita preotului M A. Incidentul la care au fost prezente partile, preotul M A si sotia acestuia este relatat de catre martorii B M, C H E. Cu aceasta ocazie, dupa un schimb de replici, reclamanta i-a adus la cunostinta pârâtei ca renunta la serviciile ei deoarece Biserica Armeana va avea grija de ea si i-a cerut sa lase cheile de la apartament. De altfel, aspectul este confirmat de catre martorul M A care a aratat ca a mers la locuinta reclamantei si a recuperat cheile de la pârâta.
Prin urmare, refuzul reclamantei este cauzat de interventia Bisericii Armene si de împrejurarea ca i se promisese sprijin din partea preotului M A, prin intermediul persoanelor trimise de aceasta sa se ocupe de ea, iar nu comportamentului pârâtei. Indiferent care a fost elementul determinant ce a convins-o pe reclamanta sa accepte ajutorul Bisericii Armene- mustrarea preotului ca nu a aplelat la ei pentru îngrijire, asa cum rezulta din depozitia martorei GM sau împrejurarea ca mama reclamantei i-ar fi zis sa lase apartamentul Bisericii, potrivit martorei C H E- este de evident ca atitudinea numitei C El izvora din certitudinea ca îngrijirea îi era asigurata de altcineva. De altfel, chiar reclamanta afirma acest lucru, în comunicarea efectuata, prin intermediul executorului judecatoresc catre pârâta, învederând ca Biserica Armeana se ocupa de întretinerea sa si îi cere pârâtei sa nu mai insiste în comportamentul sau de a încerca sa impuna derularea contractului f.75.
Este de netagaduit ca Arhiepiscopia Bisericii Armene s-a îngrijit de reclamanta C H E, trimitând în acest sens persoane care sa se ocupe de ea (de exemplu, martora S A) si cheltuind sume de bani, asa cum rezulta din înscrisurile aflate la f. 129-171 din dosar. Este de asemenea, de netagaduit, împrejurarea ca GA a fost desemnata, de catre reclamanta CH E, prin testamentul autentificat sub nr. de catre BNP, legatara universala. Cu toate acestea, instanta considera ca este de datoria Bisericii- oricare ar fi ea- sa procedeze în maniera descrisa mai sus (sa fie aproape si sa se îngrijeasca de persoanele în vârsta) fara a urmari sa obtina, în schimb, vreun avantaj patrimonial, cu atât mai mult cu cât reclamanta însasi era o membra a comunitatii armene.
În orice caz, toate înscrisurile depuse atesta ca Arhiepiscopia Bisericii Armene a prestat întretinere reclamantei începând din martie 2007, deci ulterior refuzului acesteia de a mai accepta ajutor din partea pârâtei.
În consecinta, se poate conchide ca neexecutarea obligatiei decurgând din conventia partilor a fost determinata de culpa creditoarei care a exhibat un comportament capricios si care a refuzat nejustificat sa primeasca întretinerea.
Fata de toate considerentele expuse mai sus- în raport de care rezulta ca în speta nu se poate retine existenta unei neexecutari a obligatiei de întretinere asumate de pârâti din culpa acestora – , instanta apreciaza ca dispozitiile art. 1020-1021 C.civ. nu îsi pot gasi aplicarea, astfel încât va respinge cererea dedusa judecatii ca nefondata.
În ceea ce priveste cererea reconventionala, având în vedere modul de solutionare al cererii principale, instanta o va respinge ca devenita lipsita de interes.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., respingând cererea reclamantei (inclusiv capatul privind acordarea cheltuielilor de judecata) instanta va admite cererea pârâtilor, obligând reclamanta la plata catre pârâti a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariul de avocat.
