Sechestru asigurator. Conditiile instituite de art.591 Cod Proc.Civ. Situatia respingerii prin hotarâre judecatoreasca definitiva a pretentiilor creditorului, anterior solutionarii irevocabile a cererii de sechestru asigurator. Sechestru. Confiscare speci


Cod Proc.Civ., art.591

1. Din formularea textului art.591 Cod Proc.Civ., ce reglementeaza conditiile pentru înfiintarea sechestrului asigurator, rezulta ca legea impune conditia existentei unei creante exigibile constatata prin act scris si a intentarii actiunii. Or, contrar celor aratate de prima instanta, îndeplinirea cerintelor pentru angajarea raspunderii contractuale (analizata de tribunal) nu tinea de exigibilitatea creantei pretinse, ci de însasi temeinicia actiunii în pretentii formulata de recurentul creditor.

Astfel, de vreme ce în cauza creanta pretinsa de recurentul-creditor este consemnata într-un act scris si potrivit dispozitiilor contractuale invocate de acesta este exigibila, iar creditorul a formulat actiune, formal erau îndeplinite cerintele art.591 Cod Proc.Civ. pentru instituirea sechestrului asigurator.

Astfel, de vreme ce în cauza creanta pretinsa de recurentul-creditor este consemnata într-un act scris si potrivit dispozitiilor contractuale invocate de acesta este exigibila, iar creditorul a formulat actiune, formal erau îndeplinite cerintele art.591 Cod Proc.Civ. pentru instituirea sechestrului asigurator.

2. Cu toate acestea, în faza procesuala a recursului s-a depus la dosar hotarârea judecatoreasca definitiva prin care a fost respinsa ca nefondata actiunea prin care recurentul creditor din cauza de fata solicitase obligarea intimatului debitor la plata sumei de 500.000 Euro reprezentând echivalentul a 1.833.00 lei si a dobânzii legale în temeiul antecontractului de vânzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007.

Prin urmare, la momentul solutionarii prezentului recurs, cererea de chemare în judecata formulata de creditor pentru valorificarea în fond a pretentiilor sale a fost respinsa prin hotarâre definitiva, ce se bucura de autoritate de lucru judecat relativa.

Prin urmare, la momentul solutionarii prezentului recurs, cererea de chemare în judecata formulata de creditor pentru valorificarea în fond a pretentiilor sale a fost respinsa prin hotarâre definitiva, ce se bucura de autoritate de lucru judecat relativa.

Or, aceasta împrejurare nu poate fi ignorata deoarece, în aceste conditii, echivaleaza practic cu inexistenta creantei, hotarârea judecatoreasca definitiva amintita bucurându-se de prezumtia relativa de adevar izvorâta din autoritatea de lucru judecat aratata mai sus, ce nu a fost rasturnata.

Pentru aceste considerente, se retine ca nu este îndeplinita cerinta cuprinsa în art.591 Cod Proc.Civ., a existentei creantei, astfel ca în mod corect a fost respinsa cererea de chemare în judecata de catre prima instanta. (Decizia civila nr. 357.R din data de 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila la data de 10.03.2010, creditorul I.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul G.P.., în temeiul dispozitiilor art.591 si urmatoarele Cod Proc.Civ., înfiintarea sechestrului asiguratoriu asupra terenului intravilan situat Craiova, B-dul D. nr. …. jud. Dolj, înscris în cartea funciara nr.66723 a Oficiului de si Publicitate Imobiliara Dolj, numar cadastral 24177, precum si asupra altor bunuri mobile si imobile ale debitorului G.P. domiciliat în Craiova, Cartierul R., nr….., ap ….. , judetul Dolj.

În motivarea cererii, creditorul a aratat ca între acesta în calitate de promitent-cumparator si debitor, în calitate de promitent-vânzator, a fost încheiat la data de 10 mai 2007, antecontractul de vânzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007, având ca obiect imobilul teren intravilan construibil, în suprafata totala de 24.028 metri patrati (din acte), situat în Municipiul Craiova, Cartierul L., B-dul D., zona F.de E. – I.U.G. Craiova, Judetul Dolj, cu urmatoarele vecinatati: la Nord – F.de.E., la Sud – parcare, teren Primaria Craiova, la Est – I.U.G. Craiova, la Vest – B-dul D., teren Primaria Craiova.

Prin Dispozitia Primarului Municipiului Craiova, nr.27719 din 24.11.2006, debitorului i-a fost restituit în natura imobilul teren în suprafata de 30.709 metri patrati situat în intravilanul Municipiului Craiova, Cartierul L., B-dul D., zona F.de E. – I.U.G. Craiova, Judetul Dolj, din care face parte si terenul în litigiu.

Între data cererii de restituire (Notificarea nr.1229/N/2001) si data restituirii terenului prin Dispozitia nr.27719 din 24.11.2006, Ministerul Educatiei si Cercetarii a eliberat titlu de proprietate Universitatii din Craiova, prin emiterea Ordinului Ministrului Educatiei si Cercetarii (care tine loc de Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate) nr.3839 din 14.05.2004 pentru o suprafata de 55.000 de metri patrati din care face parte si terenul ce facea obiectul restituirii;

Debitorul a intentat împotriva Universitatii din Craiova si a Ministerului Educatiei si Cercetarii actiune în nulitatea partiala a titlului Universitatii din Craiova (“Litigiul”), cerere ce a facut obiectul Dosarului nr. 925/ 54/2007 pe rolul Curtii de Apel Craiova solutionat la data de 24.04.2007, prin admiterea actiunii si a cererii de interventie formulata de Consiliul Local al Municipiului Craiova.

Împotriva sentintei Curtii de Apel, Universitatea Craiova si Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului au formulat recurs, solutionat în favoarea promitentului-vânzator de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie la data de 22 noiembrie 2007, care a pronuntat în dosarul nr. 925/54/2007, decizia definitiva si irevocabila nr. 4525/22.11.2007 prin care a respins ca nefondate recursurile formulate de pârâti, ceea ce înseamna îndeplinirea Conditiei Precedente stipulate la Art. 4.1.1 din Antecontract.

În ceea ce priveste încalcarea de catre debitor a obligatiilor prevazute în antecontract, creditorul a aratat ca partile semnatare au stabilit ca vor vinde si vor cumpara terenul dupa solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului care exista pe rolul instantelor judecatoresti referitor la titlul de proprietate al promitentului-vânzator, dupa obtinerea numarului cadastral pentru teren si dupa înscrierea dreptului de proprietate al promitentului-vânzator, liber de orice sarcini sau servituti, asupra terenului în Cartea Funciara a Municipiului Craiova.

În data de 27 noiembrie 2007, promitentul-vânzator îi notifica promitentului-cumparator prin intermediul notificarii nr.2387/27.11.2007 transmisa prin Biroul Executorului Judecatoresc Dorina Gont, desfiintarea de plin drept, fara despagubiri, a antecontractului, fara îndeplinirea vreunei formalitati prealabile si fara interventia instantelor judecatoresti, în conformitate cu dispozitiile art. 969 fi art. 10.1.1 din Antecontract.”

În temeiul Art.5.2 din antecontract, promitentul-cumparator îl convoaca pe promitentul-vânzator sa se prezinte pe data de 19 februarie 2008, între orele 10 si 12, la sediul Biroului Notarilor Publici Asociati Elisabeta Costescu, Monica Stefania Stroe si Nicolae Dragos Costescu, cu toate documentele necesare care sa ateste îndeplinirea obligatiilor prevazute în antecontract.

Astfel cum rezulta din încheierea de certificare a starii de fapt nr. 1979/19.02.2008 a Biroului Notarilor Publici Asociati Elisabeta Costescu, Monica Stefania Stroe si Nicolae Dragos Costescu, debitorul nu s-a prezentat la aceasta convocare. Potrivit art. 10.4.1 din în cazul în care promitentul-vânzator nu mai doreste respectarea antecontractului (promitentul-vânzator se razgândeste) atunci promitentul-cumparator va putea considera antecontractul ca fiind desfiintat de plin drept, fara nici o formalitate si fara interventia instantei judecatoresti, promitentul-vânzator obligându-se în mod expres, ferm si irevocabil sa plateasca promitentului-cumparator la prima cerere si fara întârziere suma de 500.000 EURO cu titlu de despagubiri pentru pierderile suferite de acesta din urma, pierderi pe care Promitentul,Cumparator nu trebuie sa le dovedeasca.

Creditorul a mentionat ca în temeiul antecontractului, l-a notificat pe debitor, solicitându-i ca pâna la data de 12.05,2008 sa plateasca suma de 500.000 EUR (Notificarea nr. 79N/2008 transmisa prin Biroul Executorului Judecatoresc Ana Maria Toma). Nici aceasta Notificare nu a primit nici un raspuns, explicatie sau justificare.

Astfel, a formulat în contradictoriu cu debitorul o cerere de chemare în judecata prin care a solicitat: obligarea la plata sumei de 500.000 EUR reprezentând echivalentul a 1.833.900 RON la un curs afisat de Banca Nationala a României în data de 14.05.2008 de 1 EUR = 3,6678 RON; obligarea la plata cu titlu de daune a dobânzii legale calculate conform Ordonantei nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti, dobânda care se va calcula pentru suma de 500.000 EURO începând cu data de 12.05.2008 si pâna la achitarea integrala a sumei solicitate; obligarea la plata cheltuielilor de judecata în conformitate cu prevederile art. 274 C.proc.civ.

Instanta de fond a admis partial cererea de chemare în judecata, prin sentinta civila nr.288/02.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila în dosarul nr. 18430/3/2008, obligând debitorul la plata sumei de 500.000 EURO, cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobânzii legale calculata la aceasta suma, începând cu data ramânerii definitive a prezentei sentinte si pâna la achitarea integrala a debitului. De asemenea, instanta de judecata a obligat debitorul la 21.530,52 lei cheltuieli de judecata.

La data de 18 august 2009, debitorul a formulat apel împotriva sentintei civile nr.288 din data de 2 martie 2009 .

Potrivit dispozitiilor art.591 Cod Proc.Civ., pentru înfiintarea sechestrului asigurator trebuie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: creditorul sa nu detina un titlu executoriu – conditie îndeplinita, întrucât antecontractul de vânzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007 nu constituie un titlu executoriu; creditorul sa dovedeasca existenta unei actiuni împotriva debitorului – conditie îndeplinita prin introducerea cererii de chemare în judecata ce constituie obiectul dosarului nr. 18430/3/2008, solutionat de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila la data de 2 martie 2009 si aflat la acest moment pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila, cu termen de judecata la data de 18.03.2010;creanta sa fie constatata prin act scris – conditie de asemenea îndeplinita prin existenta antecontractului de vânzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007; creanta sa fie exigibila – conditie îndeplinita, suma fiind datorata de catre debitor de la data de 12.05.2008.

În consecinta, fata de toate considerentele expuse, creditorul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecata astfel cum a fost formulata.

Prin încheierea din data de 07.05.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a respins ca neîntemeiata cererea de chemare în judecata.

A retinut tribunalul dispozitiile art. 591 alin.1 Cod Proc.Civ., în sensul ca creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de catre instanta.

Asadar, în raport de prevederile legale evocate, tribunalul a apreciat ca în ipoteza în care creditorul care nu are titlu executoriu, dar creanta sa este constatata prin act scris, pentru instituirea sechestrului asigurator trebuie verificata îndeplinirea cumulativa a cumulativa a doua conditii, respectiv aceea a exigibilitatii creantei precum si a dovezii ca a intentat actiune.

Tribunalul a apreciat ca nu este îndeplinita cerinta caracterului exigibil al creantei, deoarece petentul creditor are o creanta împotriva debitorului, însa aceasta nu este ajunsa la scadenta. Din examinarea prevederilor art. 10.4 din antecontract tribunalul a apreciat ca pentru a se angaja obligatia de plata a debitorului este necesar a se verifica realizarea ipotezelor convenite de parti în cuprinsul acestei clauze, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva care sa stabileasca culpa promitentului vânzator, si numai de la momentul ramânerii definitive a acesteia, creanta va deveni exigibila. Nu se poate considera ca din momentul primirii notificarii adresate de creditor promitentului vânzator, creanta este exigibila, atât timp cât în cauza nu s-a stabilit printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, culpa acestuia din urma. În acest sens simpla afirmatie a creditorului ca promitentul vânzator s-a razgândit si ca nu mai doreste respectarea antecontractului, nu are relevanta în privinta caracterului exigibil al creantei pretinse.

În consecinta, tribunalul a considerat ca pentru înfiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile apartinând promitentului vânzator, nu este suficient ca petentul creditor sa fi introdus actiune în justitie tinzând la plata unei sume de bani datorata de debitor, ci este obligatoriu ca aceasta creanta sa fie exigibila, de unde rezulta ca nu este posibil a se dispune luarea masurii asiguratorii, în baza unei pretentii eventuale care, pentru exista are nevoie de a fi consacrata printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva.

În conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod Proc.Civ., a obligat creditorul la 7.372,5 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditorul I.G.M., solicitând admiterea recursului si, pe fondul cauzei, modificarea în întregime a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurator,

Cauza a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 09.09.2010.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a aratat ca instanta de fond a interpretat în mod gresit atât prevederile Antecontractului de vânzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007, cât si prevederile Art.591 alin.1 Cod Proc.Civ.

Prevederile Art.10.4 din Antecontractul de Vânzare-cumparare nr.200/10.07.2006 sunt cât se poate de clar formulate, ca “în cazul în care:

10.4.1 Promitentul-vânzator nu mai doreste respectarea prezentului Antecontract (Promitentul-vânzator se razgândeste); sau

10.4.2 promitentul-vânzator nu îndeplineste Conditia Precedenta descrisa la Art.4.1.1 pct.(i) de mai sus si, în termen de treizeci (30) de zile de când a luat cunostinta de aceasta, nu depune toate diligentele pentru îndeplinirea Conditiei Precedente descrisa Ia Art.4.1.1 pct. (ii) de mai sus (promitentul-vânzator nu introduce o actiune în revendicare si/sau actiune în constatarea nulitatii titlului în contradictoriu cu Universitatea din Craiova pentru Terenul ce face obiectul prezentului Antecontract); sau

10.4.3 dupa îndeplinirea Conditiei Precedente prevazuta la Art.4.1.1 de mai sus, oricare dintre Conditiile Precedente descrise la Art.4.1.2 – 4.1.5 de mai sus nu se poate îndeplini pâna la Data Finala din culpa exclusiva a Promitentului-vânzator (inclusiv dar fiara a se limita la simpla pasivitate sau neacordarea catre Promitentul-cumparator a Procurii în forma autentica potrivit Art. 10.3 de mai sus),

atunci promitentul-cumparator va putea considera prezentul Antecontract ca fiind desfiintat de plin drept, fara nicio alta formalitate si fara interventia instantei judecatoresti promitentul-vânzator obligându-se în mod expres, ferm si irevocabil, sa plateasca promitentului-cumparator ia prima cerere si fara întârziere suma de cinci~sute-mii (500.000) Euro (“Penalitatea 1″) cu titlu de despagubiri pentru pierderile suferite de acesta din urma, pierderi pe care promitentul-cumparator nu trebuie sa le dovedeasca.”

Dupa cum se poate observa, ipotezele prevazute de cele trei aliniate ale Art.10.4 din Antecontract sunt alternative, dovada fiind conjunctia disjunctiva “sau” utilizata de parti. Astfel, paragraful final al Art.10.4 devine aplicabil la îndeplinirea oricarei ipoteze prevazute de cele trei aliniate anterioare, fara nicio alta formalitate si fara interventia instantei judecatoresti.

Prin Notificarea nr.2387/27.11.2007, transmisa catre recurent prin BEJ Dorina Gont, promitentul-vânzator i-a notificat desfiintarea de plin drept, fara despagubiri, a Antecontractului, fara îndeplinirea vreunei formalitati prealabile si fara interventia instantelor judecatoresti, în conformitate cu disparitiile Art.969 C. civil si Art. 10.1.1 din Antecontract.

Art. 10.1.1 din Antecontractul de Vânzare-cumparare nr.200/10.07.2006 prevede urmatoarele: “În cazul în care promitentul-vânzator nu îndeplineste Conditia Precedenta prevazuta la Art.4.1.1 de mai sus, atunci prezentul Antecontract se va desfiinta de plin drept, fara nicio formalitate prealabila si fara interventia instantelor judecatoresti, Partile nedatorându-si reciproc nicio suma de bani si nicio alta despagubire.”

Din interpretarea continutului Notificarii nr.2387/27.11.2007, a prevederilor Art.969 C.civil si Art.10.1.1 din Antecontractul de Vânzare-cumparare nr.200/10.07.2006, concluzia care se detaseaza, la prima vedere, este ca la data de 27.11.2007 Conditia Precedenta nu a fost îndeplinita de Promitentul-vânzator si Antecontractul a fost desfiintat.

Însa la data de 22.11.2007, cu cinci zile înainte de primirea Notificarii nr.2387/27.11.2009, înalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat în Dosarul nr. 925/54/2007 Decizia definitiva si irevocabila nr.4525/22.11.2007 prin care a respins ca nefondate recursurile formulate de pârâtii Universitatea Craiova si Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ceea ce înseamna îndeplinirea Conditiei Precedente stipulate la Art. 4.1.1 din Antecontract.

Având în vedere toate considerentele anterior învederate, se poate concluziona ca prin Notificarea nr.2387/27.11.2007 Promitentul-vânzator i-a adus la cunostinta creditorului recurent faptul ca s-a razgândit, ipoteza în care devin aplicabile prevederile Art.10.4.1 din Antecontract, conform carora promitentul-vânzator s-a obligat în mod expres, ferm si irevocabil, sa plateasca subsemnatului suma de 500.000 Euro, la prima cerere si fara întârziere. Art. 10.4.1 din Antecontract nu prevede necesitatea existentei unei culpe a Promitentului-vânzator, motiv pentru care considerentele instantei de fond conform carora pentru a se angaja obligatia de plata a debitorului este necesar a se verifica realizarea ipotezelor convenite de parti în cuprinsul acestei clauze, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva care sa stabileasca culpa promitentului vânzator, si numai de la momentul ramânerii definitive a acesteia, creanta va deveni exigibila, sunt neîntemeiate si dovedesc interpretarea gresita a prevederilor contractuale incidente în prezenta cauza.

În temeiul Antecontractului, recurentul l-a notificat pe Promitentul-vânzator, solicitându-i ca pâna la data de 12.05.2008 sa plateasca suma de 500.000 EURO (Notificarea nr. 79N/2008 transmisa prin Biroul Executorului Judecatoresc Ana Maria Toma). Pe cale de consecinta, începând cu data de 12 mai 2008, debitorul îi datoreaza suma de 500.000 EURO. în temeiul prevederilor Art.969 Cod Civil si ale Art.10.4.1 din Antecontract.

Toate dispozitiile invocate mai sus demonstreaza, dincolo de orice dubiu, acest aspect, si confirma faptul ca obligatia de plata a debitorului a ajuns la scadenta în data de 12.05.2008, fara a fi necesara îndeplinirea vreunei alte formalitati sau dovedirea culpei Promitentului-vânzator.

Mai mult decât atât, prevederile Art.591 alin.1 Cod Proc.Civ. privind exigibilitatea creantei au fost interpretate gresit de catre instanta de fond, care a înteles sa raporteze aceasta conditie la toate ipotezele prevazute de Art.10.4 din Antecontract si sa o conditioneze de existenta unei culpe a debitorului, constatata printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva. Or, prevederile Art.591 Cod Proc.Civ. trebuie raportate la prevederile Antecontractului Incidente în cauza, respectiv ipoteza prevazuta de Art.10.4.1, si la Notificarea nr.79N/2008 prin care subsemnatul am solicitat plata penalitatii.

În continuarea cererii de recurs, recurentul-creditor a expus din nou situatia de fapt reprodusa în cererea de chemare în judecata, precum si argumentele aduse de acesta în fata primei instante în sustinerea cererii sale întemeiata pe art.591 Cod Proc.Civ.

Cererea de recurs, legal timbrata, a fost întemeiata în drept pe dispozitiile art.304 pct. 8 si 9 Cod Proc.Civ.

Intimatul-debitor G.P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Pe de o parte se impune a arata ca, desi unul dintre argumentele aduse în recurs de recurentul creditor este fondat, situatia privind temeinicia cererii sale si, implicit, a recursului, nu se schimba.

Astfel, curtea constata ca din formularea textului art.591 Cod Proc.Civ., ce reglementeaza conditiile pentru înfiintarea sechestrului asigurator, rezulta ca legea impune conditia existentei unei creante exigibile constatata prin act scris si a intentarii actiunii.

Or, contrar celor aratate de prima instanta, îndeplinirea cerintelor pentru angajarea raspunderii contractuale (analizata de tribunal) nu tinea de exigibilitatea creantei pretinse, ci de însasi temeinicia actiunii în pretentii formulata de recurentul creditor.

În consecinta, curtea nu îsi însuseste rationamentul primei instante prin care aceasta a analizat efectele clauzelor contractuale în lumina exigibilitatii creantei.

Pe de alta parte, se retine ca cererea de chemare în judecata nu era întemeiata si, înlaturând celelalte critici cuprinse în cererea de recurs, va mentine hotarârea recurata, substituind motivarea primei instante.

Cu toate acestea, în faza procesuala a recursului s-a depus la dosar decizia civila nr.244A/01.04.2010, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu Minori si Familie, prin care s-a admis apelul declarat de intimatul debitor din cauza de fata, G.P., a fost schimbata în tot sentinta civila nr.288/02.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, în sensul ca a fost respinsa ca nefondata actiunea prin care recurentul creditor din cauza de fata solicitase obligarea intimatului debitor la plata sumei de 500.000 Euro reprezentând echivalentul a 1.833.00 lei si a dobânzii legale în temeiul antecontractului de vânzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007.

Or, curtea nu poate ignora aceasta împrejurare care, în aceste conditii, echivaleaza practic cu inexistenta creantei, deoarece hotarârea judecatoreasca definitiva amintita se bucura de prezumtia relativa de adevar izvorâta din autoritatea de lucru judecat aratata mai sus, ce nu a fost rasturnata.

Pentru aceste considerente, curtea retine ca nu este îndeplinita cerinta cuprinsa în art.591 Cod Proc.Civ., a existentei creantei, astfel ca în mod corect a fost respinsa cererea de chemare în judecata de catre prima instanta.

Se impune a consemna din nou împrejurarea ca în procedura pendinte instanta nu examineaza temeinicia cererii în despagubiri formulata de creditorul reclamant, ci exclusiv conditiile formale de instituire a masurii asiguratorii, iar din pronuntarea deciziei definitive mentionate mai sus se retine exclusiv efectul aratat, al neîndeplinirii cerintelor art.591 Cod Proc.Civ.

În consecinta, nu sunt relevante pentru solutionarea recursului de fata nici argumentele expuse de recurentul-creditor, deduse din interpretarea clauzelor antecontractului, acestea facând obiectul judecatii în fond.

De asemenea, nu vor fi analizate nici sustinerile expuse în legatura cu situatia de fapt si istoricul relatiilor dintre parti, deoarece si acestea fac obiectul altei judecati, iar în conditiile invocarii art.304 pct.8 si 9 Cod Proc.Civ., curtea nu poate examina decât motivele de critica ce se circumscriu acestor motive de recurs.

De altfel, se poate observa ca singura critica reala (restul afirmatiilor reprezentând în fapt reiterarea fidela a continutului cererii de chemare în judecata) este cea referitoare la gresita interpretare de catre prima instanta a antecontractului încheiat între parti si a dispozitiilor art.591 Cod Proc.Civ., cu privire la care curtea s-a pronuntat mai sus.

2