O.G. nr. 92/2003, art. 129, art. 154
Conform prevederilor art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform prevederilor art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În situaţia în care măsura sechestrului asigurătoriu asupra imobilului proprietatea petentului a fost luată în temeiul acestor prevederi legale, în temeiul art. 129 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003 în cartea funciară poate fi înscris doar sechestrul asigurătoriu a cărui instituire s-a dispus de organele fiscale şi nu un drept de ipotecă.
Procedura înscrierii în cartea funciară a sechestrului asigurătoriu, prevăzută de art. 129 alin. 8 şi 9 din O.G. nr. 92/2003 este distinctă de procedura înscrierii sechestrului aplicat de fiscal în cadrul executării silite a bunurilor imobile ale pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003. Prin art. 154 alin. 6 şi 8 din O.G. nr. 92/2003 se prevede că sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. 5 constituie ipotecă legală, iar organul de are obligaţia de a comunica procesul-verbal de sechestru biroului de carte funciară pentru efectuarea inscripţiei ipotecare.
Cele două proceduri de aplicare a sechestrului asupra bunurilor imobile sunt distincte şi de altfel, se aplică în faze diferite ale procedurii de colectare a creanţelor fiscale. Astfel, măsura sechestrului prevăzută de art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 este o măsură asigurătorie care se ia în cazul în care există pericolul înstrăinării bunurilor de către debitor, iar măsura sechestrului prevăzută de art. 154 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003 se ia în faza de executare silită. În cazul ambelor măsuri se prevede înscrierea acestora în cartea funciară, însă doar în cazul sechestrului instituit în condiţiile prevăzute de art. 154 din O.G. nr. 92/2003 se dispune că sechestrul aplicat în temeiul acestui articol constituie ipotecă legală.
Cele două proceduri de aplicare a sechestrului asupra bunurilor imobile sunt distincte şi de altfel, se aplică în faze diferite ale procedurii de colectare a creanţelor fiscale. Astfel, măsura sechestrului prevăzută de art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 este o măsură asigurătorie care se ia în cazul în care există pericolul înstrăinării bunurilor de către debitor, iar măsura sechestrului prevăzută de art. 154 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003 se ia în faza de executare silită. În cazul ambelor măsuri se prevede înscrierea acestora în cartea funciară, însă doar în cazul sechestrului instituit în condiţiile prevăzute de art. 154 din O.G. nr. 92/2003 se dispune că sechestrul aplicat în temeiul acestui articol constituie ipotecă legală.
Prin sentinţa civilă nr. 6213 din 21 iunie 2010, pronunţată de Judecătoria Tg-Mureş, s-a admis excepţia lipsei calităţii pasive a intimatului Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Tg. Mureş şi pe cale de consecinţă s-a respins plângerea petentului T.Z.C., în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tg-Mureş ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis plângerea petentului Tarcza Z.C., formulată în contradictoriu cu ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi s-a anulat încheierea de carte funciară nr. 59070 pronunţată în dosarul nr. 59070/21.12.2009, dispunându-se totodată, radierea ipotecii legale înscrise în foaia de sarcini, sub C2, în cartea funciară nr. 51520 Sângeorgiu de Mureş.
Prin Decizia civilă nr. 18 din 18 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia civilă în dosarul nr. 424/320/2010, s-a respins ca nefondat apelul declarat de intimata D.G.F.P. Mureş, împotriva sentinţei civile sus-menţionate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi a solicitat modificarea deciziei atacate şi în urma rejudecării cauzei, să se dispună menţinerea încheierii nr. 59070/21 decembrie 2009 dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş, cu consecinţa menţinerii ipotecii înscrise în cartea funciară în favoarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureş.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor legale incidente în speţă.
S-a mai precizat că, prin plângerea formulată petentul a solicitat modificarea încheierii nr. 59070/21 decembrie 2009, dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară prin care s-a admis cererea cu privire la imobilul situat în Sângeorgiu de Mureş, înscris în CF nr. 50250, nr. top 696/1/1/1, 697/1/1/1, aparţinând petentului şi s-a dispus înscrierea ipotecii în favoarea D.G.F.P. Mureş, pentru suma de 598.644 lei.
Recurenta-intimată a invocat faptul că, procesul-verbal de sechestru încheiat de organul de executare şi cererea de înscriere a ipotecii, înregistrate la O.C.P.I. Mureş cuprind toate menţiunile prevăzute de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, astfel că, în mod temeinic prin încheierea atacată s-a dispus întabularea ipotecii pentru suma de 598.644 lei, în favoarea DG.F.P. Mureş.
De asemenea, s-a arătat că, în urma verificărilor efectuate de organele specializate ale Activităţii de Control Fiscal Mureş, în vederea clarificării stării de fapt fiscale a petentului, s-a constatat că acesta se regăseşte în situaţia de a fi debitor faţă de bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 598.644 lei, reprezentând TVA şi accesorii aferente TVA. Întrucât s-a apreciat că, asupra bunurilor aflate în proprietatea petentului planează pericolul sustragerii, ascunderii sau risipirii acestora, periclitând sau îngreunând colectarea creanţelor, în temeiul art. 129 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 s-a procedat la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii dispuse, concretizate prin încheierea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile.
În drept, s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, curtea a reţinut următoarele:
Prin încheierea de carte funciară nr. 59070 din 21 decembrie 2009, dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară , Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Tg-Mureş, s-a dispus ca asupra imobilului cu nr. cadastral 50250, nr. top 696/1/1/1, 697/1/1/1 înscris în CF nr. 50250 Sângeorgiu de Mureş, compus din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 126 mp proprietatea petentului T.Z.C. să se înscrie dreptul de ipotecă în valoare de 598.644 lei în favoarea D.G.F.P. Mureş – A.F.P. Tg-Mureş, Serviciul colectare, executare silită persoane fizice.
Petentul T.Z.C. a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară sus-menţionate, invocând faptul că prin Decizia nr. 4924/9 decembrie 2009 organele fiscale au dispus instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în patrimoniul său şi prin urmare singura operaţiune care se putea realiza în cartea funciară era notarea unui sechestru asigurător şi nicidecum nu se putea întabula un drept real accesoriu de ipotecă asupra imobilului în litigiu.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea formulată de petent este fondată, având în vedere că prin actul care a stat la baza înscrierii din cartea funciară, contestată de petent, s-a dispus, în temeiul art. 129 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului în discuţie. S-a mai reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 129 din O.G. nr. 92/2003, sechestrul asigurător nu dă naştere unei ipoteci legale în favoarea creditorului fiscal, un asemenea efect producându-se numai în cazul instituirii unui sechestru executoriu aşa cum rezultă din prevederile art. 154 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003.
Instanţa de apel a reţinut că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, având în vedere că, în baza procesului-verbal de sechestru asigurător nr. 407447 din 18 decembrie 2009, în cartea funciară se putea nota doar măsura sechestrului asigurător, pentru ca aceasta să fie opozabilă tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Pe de altă parte, procedura notării sechestrului asigurător este distinctă de procedura întabulării dreptului de ipotecă legală în baza procesului verbal de sechestru executoriu.
Faţă de recursul declarat de intimată, curtea reţine că, din actele dosarului rezultă că, potrivit procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile încheiat de Administraţia Finanţelor Publice Tg-Mureş, Serviciul colectare, executare silită persoane fizice, înregistrat sub nr. 407447 din 18 decembrie 2009, în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4924/9 decembrie 2009, s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului înscris în CF nr. 50250 Sângeorgiu de Mureş, nr. top 696/1/1/1, 697/1/1/1, proprietatea petentului T.Z.C.
Conform procesului-verbal menţionat, măsura sechestrului asigurător s-a instituit în temeiul art. 129 alin 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, această măsură fiind luată în contextul în care s-a stabilit că petentul înregistrează obligaţii faţă de bugetul de stat în sumă totală de 598.644 lei.
Procesul-verbal întocmit cu ocazia aplicării sechestrului asigurător a fost comunicat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş pentru înscriere în cartea funciară.
În baza acestui proces-verbal s-a procedat la întabularea în cartea funciară a dreptului de ipotecă asupra imobilului în litigiu, dreptul de ipotecă fiind înscris în favoarea Administraţiei Finanţelor Publice Tg-Mureş.
În speţă, măsura sechestrului asigurătoriu asupra imobilului proprietatea petentului a fost luată în temeiul acestor prevederi legale şi prin urmare, în temeiul art. 129 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003 în cartea funciară putea fi înscris doar sechestrul asigurătoriu a cărui instituire s-a dispus de organele fiscale şi nu un drept de ipotecă.
Instanţa de apel în mod corect a reţinut că procedura înscrierii în cartea funciară a sechestrului asigurătoriu, prevăzută de art. 129 alin. 8 şi 9 din O.G. nr. 92/2003 este distinctă de procedura înscrierii sechestrului aplicat de executorul fiscal în cadrul executării silite a bunurilor imobile ale pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003. Prin art. 154 alin. 6 şi 8 din O.G. nr. 92/2003 se prevede că sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. 5 constituie ipotecă legală, iar organul de executare are obligaţia de a comunica procesul-verbal de sechestru biroului de carte funciară pentru efectuarea inscripţiei ipotecare.
Prin urmare, având în vedere că în speţă, prin procesul-verbal nr. 407477 din 18 decembrie 2009 s-a aplicat sechestrul asigurătoriu în temeiul art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, în mod greşit s-a dispus de către registratorul de carte funciară înscrierea dreptului de ipotecă asupra imobilului în litigiu. În condiţiile în care măsurile prevăzute de art. 129 din O.G. nr. 92/2003 şi de art. 154 din O.G. nr. 92/2003 nu se confundă, nu are relevanţă faptul că procesul-verbal înaintat biroului de carte funciară cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a invocat intimata prin memoriul de recurs. De altfel, nelegalitatea încheierii de carte funciară este determinată de faptul că s-a dispus înscrierea unui drept de ipotecă în loc de sechestru asigurătoriu şi nu de faptul că procesul-verbal prin care s-a procedat la aplicarea sechestrului nu ar conţine toate menţiunile prevăzute de lege.
În consecinţă, în mod justificat instanţa de apel a reţinut că încheierea de carte funciară atacată de petent este nelegală, fiind dată cu nerespectarea prevederilor art. 129 alin. 2 şi 9 din O.G. nr. 92/2003.
Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea reţine că nu este incident în speţă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de intimată va fi respins ca nefondat.
