SENTINŢA CIVILĂ Nr. 10 Minori


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA C-JUDETUL DOLJ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 10

Şedinţa publică de la 13 Ianuarie 2012

PREŞEDINTE Cosmin Nicuşor Marin – Judecător

Grefier TAM

*

Pe rol soluţionarea acţiunii civile pentru reîncredinţare minor formulată de reclamantul-pârât PS, domiciliat în Comuna PM, Jud. Dolj împotriva pârâtei-reclamante SAP, domiciliată în C, Jud. Dolj.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul-pârât, asistat de avocat CI, şi martorul GC, lipsă fiind pârâta-reclamantă, reprezentată de avocat PV .

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral de grefierul de şedinţă, după care, instanţa a procedat la audierea martorului prezent, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei. După audierea martorului, apreciindu-se cauza in stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond fond.

Avocat CI, pentru reclamantul-pârât având cuvântul a solicitat admiterea acţiunii precizate şi respingerea cererii reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată. Referitor la acţiunea precizată a arătat că solicită ca locuinţa copilului minor P RAI să fie stabilită la domiciliul acestuia din Comuna PM, , Jud. Dolj, autoritatea părintească să fie exercitată numai de el şi pârâta-reclamantă să fie obligată la plata unei pensii de întreţinere lunare, întrucât deşi în momentul în care s-a pronunţat divorţul reclamantul-pârât a fost de acord cu încredinţarea minorului către pârâta-reclamantă, din momentul pronunţării divorţului şi până la data introducerii acţiunii de faţă situaţia de fapt s-a modificat în sensul că pârâta-reclamantă nu mai locuieşte în G la părinţii acesteia, unde locuia în momentul pronunţării divorţului, ci în C împreună cu noul soţ, iar pe minor l-a lăsat în grija altor persoane, părinţii şi fiica noului soţ, în Comuna G. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională a arătat că dreptul şi modalitatea de a avea legături personale cu minorul a fost stabilit prin sentinţa civilă de nr. 684/2011 a Jud. C, prin învoiala dintre el şi pârâta-reclamantă, iar modalitatea de a avea legături personale cu minorul solicitată de pârâta-reclamantă prin cererea reconvenţională contravine practicii judiciare în materiei şi dispoziţiilor art. 15 lit. c din legea 272/2004, conform căruia relaţiile personale cu minorul se pot realiza prin găzduirea minorului pe o perioadă determinată de către părintele sau persoana la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit.

Avocat PV pentru pârâta-reclamantă a solicitat respingerea acţiunii precizate şi admiterea cererii reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată. Referitor la acţiunea precizată a arătat că din probele administrate în cauze rezultă fără dubiu că minorul locuieşte împreună cu pârâta- reclamantă, soţul acesteia şi fiica soţului în C, ducându-se numai în weekend în comuna G împreună cu pârâta- reclamantă, soţul acesteia şi fiica soţului, unde locuiesc părinţii soţului, că aceasta îi asigură toate condiţiile necesare pentru creşterea şi educarea minorului, este angajată în muncă, iar minorul este înscris la grădiniţa cu orar prelungit din C, între orele 08.00-17.00, fiind dus şi luat de la grădiniţă de pârâta-reclamantă. Având în vedere cele expuse se arată că nu s-au schimbat cu nimic condiţiile avute în vedere de instanţa care a pronunţat divorţul, dezvoltarea fizică şi psihică a minorului nefiind pusă în pericol, pârâta-reclamantă asigurându-i acestuia toate cele necesare. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, a arătat că solicită ca legăturile personale cu minorul să aibă loc la domiciliul acesteia din C, întrucât, deşi la pronunţarea divorţului a fost de acord ca aceste legături personale să aibă loc la domiciliul reclamantului-pârât, după pronunţarea divorţului, în data de 31.07.2011 la orele 17.00, când conform hotărârii de divorţ reclamantul-pârât trebuia să-l readucă pe minor la domiciliul ei, acesta nu a făcut acest lucru,nici în următoarele două săptămâni, când l-a luat pe minor din faţa unei curţi, formulând şi plângere penală împotriva reclamantului-pârât pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 307 alin. 1 CP.

JUDECATA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Calafat sub nr. 2240/201/2011, reclamantul-pârât PS a chemat in judecată pe pârâta-reclamantă SAP, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să–i fie reîncredinţat spre creştere şi educare minorul RAI, născută la 19.08.2008 şi să fie obligată pârâta reclamantă să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului.

A solicitat cheltuieli de judecată şi a depus dovada achitării taxei de timbru, certificatul de naştere al minorului şi sentinţa de divorţ cu menţiunea definitivă şi irevocabilă, ultimele două în copie.

In fapt, a motivat că prin s.c. nr. 648/19.04.2011,pronunţată de Judecătoria Calafat, după ce s-a luat act de învoiala părţilor, s-a stabilit ca minorul să fie încredinţat spre creştere şi educare pârâtei.

Acesta a fost de acord cu încredinţarea minorului către mamă deoarece locuind în casa foştilor socrii din G a avut certitudinea că aceştia o să contribuie în mod permanent la creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a minorului.

Modificarea acestei măsuri este cerută de interesele minorului căruia pârâta nu-i mai poate asigura condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare sub aspect afectiv şi material.

Motivul îl constituie împrejurarea că pârâta după ce a stabilit relaţii de concubinaj cu un alt bărbat, a plecat de la domiciliul său din G şi actualmente locuieşte împreună cu acesta iar pe minor l-a lăsat în com. G în grija altor persoane, respectiv părinţii şi fiica concubinului.

După pronunţarea hotărârii sus amintite s-a stabilit un program de vizitare pentru reclamant şi de fiecare dată pe minor îl lua din localitatea G.

De fiecare dată la întoarcerea în domiciliul pârâtei din com. G, minorul manifesta reticenţă în sensul că plângea şi nu dorea să se mai întoarcă , motivat de faptul că a fost dus într-un mediu pe care nu-l cunoaşte , fiind înconjurat de persoane străine pentru el, care nu îi acordă atenţia şi afecţiunea necesară.

În acest domiciliu minorul nu este îngrijit corespunzător şi nu au condiţii pentru a fi îngrijit corespunzător, pârâta fiind majoritatea timpului plecată.

Mai învederează instanţa că până la despărţirea de pârâtă minorul a locuit împreună cu reclamantul în domiciliul acestuia din com. PM, are camera sa care este amenajată special pentru el şi se bucură de întreaga afecţiune a reclamantului şi a părinţilor acestuia.

In drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art 44, 86, 94 şi 107 C.fam

Pârâta-reclamantă în data de 23.09.2011 a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt a motivat că prin sentinţa civilă nr.648/19.04.2011, pronunţată de Judecătoria C s-a dispus, cu acordul părţilor, ca minorul P RAI, în vârstă de numai trei ani, să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei.

De la rămânerea definitivă a sentinţei mai sus amintită, minorul a stat cu aceasta în permanenţă, nu l-a lăsat niciodată la G în grija altor persoane, pentru că nu ar sta, fiind foarte ataşat de aceasta.

În prezent, minorul locuieşte cu aceasta în C, într-un apartament proprietate personală, împreună cu soţul acesteia şi fiica acestuia în vârstă de 17 ani, este înscris la Grădiniţa cu program prelungit din C, unde zilnic îl duce la ora 8.00 dimineaţa şi îl ia după amiaza la orele 17.00 când aceasta vine de la serviciu, unde s-a angajat de patru luni la SC M SA C.

În privinţa condiţiilor necesare pentru creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a minorului, menţionează că de la încredinţare şi până în prezent aceste condiţii s-au îmbunătăţit, aceasta realizează venituri şi şi-a întemeiat o familie.

În urma sesizării de către reclamant a Protecţiei Copilului, din ce motive nu ştie, o comisie s-a deplasat la domiciliul acesteia şi la grădiniţă, unde au stat de vorbă cu minorul, după care au plecat.

Măsura reîncredinţării copilului minor spre creştere şi educare, de la un părinte la celălalt, îşi găseşte justificarea şi poate fi luată numai atunci când se stabileşte că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condiţiile pentru o dezvoltare corespunzătoare.

Revenirea asupra măsurii iniţiale , în sensul de a se lua copilul de la părintele căruia i-a fost încredinţat, trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive puternice, care să demonstreze că menţinerea la acel părinte ar avea consecinţe dăunătoare asupra bunei dezvoltări fizice, creşterii şi educaţiei sale.

Pentru a stabili cărui părinte instanţa îi va încredinţa spre creştere şi educare copilul minor, solicită să se aibă în vedere interesul superior al copilului, respectiv care dintre părinţi îi poate oferi cele mai bune condiţii de creştere şi educare, atât sub aspect afectiv cât şi fizic şi moral.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115-118 CPC.

Tot în data de 23.09.2011 pârâta-reclamantă a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat modificarea programului de vizitare a minorului de către reclamant , având în vedere vârsta fragedă a minorului de numai trei ani, după următorul program: în prima duminică şi a doua duminică a fiecărei luni din an, de la orele 10.00 la orele 17.00, la domiciliul acesteia din C, jud.Dolj.

În fapt, a arătat că prin sentinţa civilă nr. 648/19.04.2011 pronunţată de Judecătoria C, s-a dispus, cu acordul părţilor, ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul P RAI , în prima şi a doua săptămână din fiecare lună, de sâmbătă orele 10.00, până duminica, orele 17.00,o lună în vacanţa de vară, o săptămână în perioada 20-27 decembrie şi o săptămână în perioada 1-14 aprilie la domiciliul reclamantului în com. PM, jud.Dolj.

De la rămânerea definitivă a sentinţei civile mai sus amintită, respectiv data de 19.04.2011, reclamantul a respectat programul de vizită, iar la data de 31.07.2011, duminica la orele 17.00, trebuia să-l aducă pe minor, lucru care nu l-a mai făcut.

A încercat să ia legătura cu el, aproape zilnic, să-l sune la telefon dar nu-i răspundea nimeni, mergea la domiciliul lui, copilul se afla în curte şi plângea după aceasta când o vedea, iar ei îl luau şi îl duceau în casă, motiv pentru care a făcut plângere la Parchetul de pe lângă judecătoria C pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 307 alin. 1 CP.

După aproximativ două săptămâni de încercări pentru a-şi recupera minorul, într-o seară a mers din nou după acesta , i-a spus bunicul lui că minorul nu este acasă, a mers să-l caute la diferite persoane şi l-a găsit seara pe întuneric urcat pe un tractor în faţa unei curţi, de unde putea oricând să cadă , iar tatăl lui nu era acolo,motiv pentru care aceasta l-a luat , l-a urcat în maşină şi au plecat acasă.

Solicită modificarea programului de vizitare a minorului de către reclamant, la aceasta în domiciliu, pentru că reclamantul o să procedeze tot timpul la fel, adică să-l ia pe minor la domiciliul lui şi apoi să nu-l mai aducă înapoi iar aceasta o să stea tot timpul numai pe la poliţie şi parchet, pentru a-şi recupera minorul.

Menţionează că minorul este mic, este ataşat de aceasta, cu aceasta a stat în permanenţă, aceasta are venituri şi condiţii pentru creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare vârstei minorului, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 119 CPC.

A anexat la întâmpinare şi cerea reconvenţională CI şi certificat de căsătorie, în copie, precum şi dovada achitării taxei de timbru pentru cererea reconvenţională.

La data de 14.10.2011 reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.

În fapt a motivat că dreptul de a avea legături personale cu minorul a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 648/2011 a Judecătoriei C , prin învoiala părţilor, a celor doi părinţi; dreptul de a avea legături personale cu minorul este dreptul său personal, programul îl poate solicita numai acesta şi nu poate fi impus de către pârâtă; în raport de practica judiciară şi de prevederile Lg. 272/2004, cererea trebuie respinsă deoarece: Lg. Nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în art. 14 menţionează, la pct. 1, prevede – copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament; pct.2 , prevede – copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie,în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior; pct. 3 prevede – părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii, surorile, ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

De asemenea, Lg. 272/2004,în art. 15 litera c, prevede că relaţiile personale cu minorul se pot realiza prin găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele sau de către persoana la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 115-118 CPC.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 115-118 CPC.

În data de 25.11.2011 reclamantul-pârât a formulat precizare la acţiunea principală solicitând în baza art. 400 alin.1 din , locuinţa copilului minor PRAI, născut la data de 19.08.2008, să fie la reclamant; în baza art. 398 alin. 1 din Noul , autoritatea părintească să fie exercitată numai de reclamant; în baza art. 402 alin. 1 ,pârâta să fie obligată să contribuie la cheltuielile de creştere,învăţătură, educare a copilului, prin plata unei pensii de întreţinere lunară, stabilită în raport de veniturile realizate de aceasta.

A arătat că motivele de fapt sunt cele expuse în acţiunea introductivă.

În drept şi-a întemeiat precizarea pe dispoz. art. 132 CPC.

În data de 16.12.2011 pârâta reclamantă a formulat întâmpinare la precizarea de acţiune, solicitând respingerea acţiunii precizate.

În fapt, a arătat că în ceea ce priveşte primul şi al treilea capăt de cerere , prin care reclamantul solicită locuinţa minorului P RAI şi obligarea pârâtei la cheltuieli de creştere şi educare a minorului prin plata unei pensii, solicită respingerea, deoarece consideră că pe parcursul cercetării judecătoreşti a dovedit că nu sunt întrunite motivele pentru care se solicită această revenire asupra măsurii iniţiale.

Cu privire la al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către acesta, solicită respingerea, deoarece conform art. 398 din Codul Civil, exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte poate avea loc numai dacă există motive bine întemeiate, motive care se regăsesc în art. 507 din Codul Civil, „dacă unul dintre părinţi este decedat,declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţa de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească”,ori, în cauza de faţă, nu există nici un motiv dintre cele reliefate mai sus,pentru care reclamantul solicită ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către acesta.

În cauză au fost audiaţi martorii DD, PLD, GI şi GC şi s-au efectuat anchete sociale de către autorităţile tutelare de la domiciliile părţilor.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă de divorţ nr. 648/19.04.2011, pronunţată de Judecătoria C în dosarul 899/201/2011s-a dispus, cu acordul părţilor, ca minorul P RAI, în vârstă de numai trei ani, să fie încredinţat spre creştere şi educare pârâtei-reclamante.

De la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei mai sus amintite, minorul a stat cu aceasta în permanenţă, nu l-a lăsat niciodată în Comuna G în grija altor persoane, ci numai a fost de mai multe ori în vizită la sfârşit de săptămână împreună cu noul soţ şi fata acestuia la părinţii noului soţ.

În prezent, minorul locuieşte cu aceasta în C, într-un apartament proprietate personală, împreună cu soţul acesteia şi fiica acestuia în vârstă de 17 ani, este înscris la Grădiniţa cu program prelungit din C, unde zilnic îl duce la ora 8.00 dimineaţa şi îl ia după amiaza la orele 17.00 când aceasta vine de la serviciu, unde s-a angajat de patru luni la SC Maglierie SA C.

Condiţiile necesare pentru creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a minorului, de la încredinţare şi până în prezent, s-au îmbunătăţit, pârâta reclamantă realizând venituri şi şi-a întemeiat o familie.

Având în vedere cele expuse mai sus instanţa constată că situaţia de fapt avută în vedere la momentul pronunţării divorţului, când minorul cu acordul reclamantului-pârât a fost încredinţat pârâtei-reclamante, nu s-a schimbat, pârâta-reclamantă dispunând de condiţiile şi mijloacele financiare necesare pentru a-i asigura minorului dezvoltarea fizică şi psihică, precum şi educarea acestuia, acesta fiind înscris la grădiniţa cu orar prelungit din C, precum şi faptul că minorul este la o vârstă fragedă ( 3 ani ), şi, prin urmare, instanţa apreciază că este în interesul superior al minorului ca acesta să rămână lângă mama sa, motiv pentru care consideră că nu se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de reclamantul-pârât şi nici ca locuinţa minorului să fie stabilită la domiciliul reclamantului-pârât, în consecinţă nu se impune nici obligarea pârâtei-reclamante la plata unei pensii de întreţinere. Prin urmare instanţa urmează să respingă acţiunea precizată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă instanţa apreciază că nu se impune modificarea programului de legături personale cu minorul încuviinţat reclamantului-pârât prin sentinţa de divorţ, în urma acordului dintre cei doi soţi, în sensul ca legăturile personale dintre minor şi tatăl său să se desfăşoare numai la domiciliul pârâtei-reclamante, întrucât în raport de practica judiciară şi de prevederile Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 14 din această lege prevede, pct. 1 – copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament; pct. 2 – copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie,în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior; pct. 3 – părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii, surorile, ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, iar art. 15 litera c, prevede că relaţiile personale cu minorul se pot realiza prin găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele sau de către persoana la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, instanţa considerând cererea reconvenţională ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă.

Având în vedere că şi acţiunea precizată şi cererea reconvenţională urmează să fie respinse, se vor compensa cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea precizată formulată de reclamantul-pârât PS, domiciliat în Comuna PM, , Jud. Dolj împotriva pârâtei-reclamante SAP, domiciliată în C, Str, Jud. Dolj.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SAP, domiciliată în C, , Jud. Dolj împotriva reclamantului-pârât PS, domiciliat în Comuna PM, Jud. Dolj.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în Şedinţa Publică de la 13.01.2012.

Preşedinte,Grefier,

Cosmin Nicuşor Marin TAM

RED/CNM/TAM/4ex/01.02.2012.

6