In motivarea cererii reclamanta a aratat că, tatal său, a fost prizonier în Rusia în perioada 10.05.1945- 17.05.1948, fiind îndreptăţită în temeiul art. 5 din Legea 221/2009 la primirea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către tatăl său.
Astfel, arată reclamanta, tatăl său a fost privat de libertate pe o perioadă de 3 ani şi 8 zile, fiindu-i privat dreptul de a se bucura de viaţă, de a avea parte din plin de satisfacţiile materiale şi spirituale pe care aceasta le poate oferi de dreptul de a desfăşura o viaţă socială normală şi de a se manifesta liber, fără constrângeri create de starea de prizonierat la care a fost supus, astfel i-au fost lezate valorile morale, afectată grav situaţia familială şi materială precum şi cea profesională şi socială, a fost privat de dreptul de a contribui material şi spiritual la creşterea şi educarea copiilor.
Tribunalul Bihor, prin sentinta civila nr. 1410/C/2011, a respins actiunea formulată ca neîntemeiata, reţinand următoarele:
Asa cum rezulta din copia livretului militar depus la dosar, tatal reclamantei, def. B.M. in calitate de militar in timpul celui de al doilea război mondial, in data de 10.05.1945, a căzut prizonier pe teritoriul URSS, si a fost eliberat in data de 17.05.1948.
Instanta retine că Legea nr. 221/2009, invocata de reclamanta ca temei al pretentiilor sale, se adresează numai persoanelor persecutate politic după instaurarea regimului comunist la 6 martie 1945. Acest lucru rezulta din insusi titlul legii si anume: Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunţate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
In consecinta, este evident ca voinţa legiuitorului, asa cum rezulta in mod neindoielnic din textele legii, a fost aceea de a reglementa exclusiv consecinţele masurilor represive dispuse de Statul Roman si autorităţile sale dupa 6 martie 1945, iar nu de a repara si consecinţele nefaste cauzate de cel de al doilea razboi mondial.
Potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie masură administrativă cu caracter politic orice măsura luata de organele fostei militii sau securitati, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de obligatoriu, daca au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre acte normative mentionate in cuprinsul textului legal.
Ori masura prizonieratului luata in timpul celui de al doilea război mondial impotriva tatălui reclamantei nu poate constitui in nici un caz o masură cu caracter administrativ in sensul dispozitiilor Legii nr. 221/2009.
Prin urmare, solicitarea reclamantei de a se constata că tatăl său a fost supus de catre statul roman unor masurii administrative cu caracter politic este neintemeiata.
In ce priveste despagubirile solicitate instanta retine ca persoanele care a fost constituite în prizonieri de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944 ori, fiind constituite ca atare, înainte de aceasta data, au fost retinute în captivitate dupa încheierea armistitiului, au beneficiat de despagubiri in temeiul Decretului-Legea nr. 118/1990.
Acest acte normativ a stabilit o serie de drepturi, cum ar fi: dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei pentru fiecare an de prizonierat; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistenta medicala si medicamente, în mod gratuit si prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât si pe timpul spitalizarilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun apartinând societatilor cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douasprezece calatorii gratuite, anual, pe calea ferata româna, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale (art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990); sotul (sotia) celui decedat, au dreptul la o indemnizatie lunara de 200 lei, daca ulterior nu s-au recasatorit.
Asadar statul roman a acordat despagubiri acestor persoane in temeiul D-L. nr. 118/1990, iar aceste persoane- constituite in prizonieri de catre partea sovietica- nu sunt indreptatite la despagubiri in temeiul Legii nr. 221/2009 care reglementeaza exclusiv consecinţele masurilor represive dispuse de Statul Roman si autorităţile sale dupa 6 martie 1945.
Pe de alta parte se retine că prevederile art. 5 alin 1 lit. a din Legea nr.221/2009 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a , în consecinta aceste prevederi nu mai pot fi aplicate întrucât si-au încetat efectele.
Astfel Curtea Constitutionala a constat ca dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si (5) din Legea fundamentala.
