Prin excepţie de la efectele relativităţii contractului numai între părţile contractante, dobânditorul unui imobil – în speţă pârâţii-recurenţi – ar trebui să suporte consecinţele unei servituţi consimţite de autorul lor, anterior transmiterii bunului, în măsura în care au fost respectate regulile privind publicitatea imobiliară.
Or, în speţă, titlul reclamanţilor prin care s-a constituit dreptul de servitute a fost încheiat la data de 23 iunie 2006, când erau în vigoare dispoziţiile art. 710 – 720 C.pr.civ. privind publicitatea imobiliară.
Potrivit art. 711 C.pr.civ., se vor transcrie în registrul de transcriere al publicităţii unde este aşezat imobilul, toate actele prin care se constituie o servitute.
În speţă, publicitatea imobiliară nu s-a realizat, astfel că dreptul de servitute nu poate fi opozabil pârâţilor-recurenţi.
Codul civil, art. 622, 624-626; art. 710 – 720.
Decizia civilă nr. 136 din 8 aprilie 2011
