Servitute de trecere. Schimbare traseu Servituţi


Este evident că a intervenit o schimbare a condiţiilor exercitării servituţii de trecere instituită prin sentinţa civilă nr. 1118/1978 a Judecătoriei Năsăud, prin deschiderea unui drum public la care pârâţii au acces direct şi prin dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 4891 Rebrişoara top. 8508/1/2/1; 8509/1/1/b; 8506/a/1/2 şi 8507/a/1/2, astfel că au putut oferi un alt teren cu statut de fond aservit asupra căruia să se instituie traseul noii servituţi.

Trib. Bistriţa-Năsăud,

dec. civ. nr. 63/A/27 iunie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 1441 din 27 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 591/2005 s-a admis acţiunea civilă introdusă de reclamanţii P. G., L. O., M. M. şi R. N. împotriva pârâţilor H. M., H. L., Comuna Rebrişoara – prin primar şi A. E. ca fiind întemeiată şi în consecinţă: s-a dispus înlocuirea servituţii de trecere practicate de pârâţii H. M. şi H. L. cu servitutea stabilită prin varianta a II-a a raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul B. L. cuprinsă între punctele A.B.C.F cu distanţele de 8,14 m între punctele AB, 4,7 m între punctele BC şi AF şi 8,1 m între punctele FC; s-a dispus înscrierea în CF a noii servituţi conform tabelului de mişcare parcelară întocmit în cauză de expertul B. L. (anexa 4).

Au fost obligaţi pârâţii H. M. şi H. L. în solidar să plătească reclamanţilor suma de 760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei expuse au declarat apel pârâţii H. M. şi H. L.

Apelul declarat în cauză este nefondat.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că aceasta este temeinică şi legală neexistând niciun motiv care să ducă la schimbarea sau desfiinţarea acesteia.

În mod corect instanţa de fond în baza probelor administrate a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile art. 634 Cod civil.

În cauză este evident că a intervenit o schimbare a condiţiilor exercitării servituţii de trecere instituită prin sentinţa civilă nr. 1118/1978 a Judecătoriei Năsăud, prin deschiderea unui drum public la care pârâţii au acces direct şi prin dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 4891 Rebrişoara top. 8508/1/2/1; 8509/1/1/b; 8506/a/1/2 şi 8507/a/1/2, astfel că au putut oferi un alt teren cu statut de fond aservit asupra căruia să se instituie traseul noii servituţi.

Probele testimoniale administrate, coroborate şi cu constatările instanţei de fond şi de apel la faţa locului confirmă faptul că traseul vechii servituţi a devenit deosebit de împovărător pentru reclamanţi, trecerea făcându-se printre construcţiile şi anexele proprietatea lor, afectează în mod evident folosinţa acestora punându-le în pericol siguranţa bunurilor şi animalelor din gospodărie, poarta de acces neputând fi închisă nici în timpul zilei şi nici noaptea pentru că astfel se limita exercitarea trecerii.

Potrivit art. 634 teza finală Cod civil, dacă servitutea iniţială a devenit împovărătoare pentru proprietarul fondului aservit, acesta va putea oferi proprietarului celuilalt fond un loc ce ar avea aceeaşi înlesnire pentru exercitarea drepturilor sale şi acesta nu va putea refuza.

În cauză este evident că servitutea iniţială a devenit împovărătoare pentru reclamanţii a fondului aservit, atât prin traseul lung al acesteia, prin situarea acestuia printre casa şi anexele reclamanţilor traversând mijlocul curţii acestora, cât şi pentru că aceştia nu pot în niciun mod să-şi securizeze incinta proprietăţii prin închiderea porţii de acces fără a limita condiţiile exercitării treceri.

Şi celelalte condiţii impuse de art. 634 teza finală sunt îndeplinite în cauză, respectiv strămutarea nu creează proprietarului fondului dominant, respectiv pârâţilor apelanţi nici un prejudiciu, iar terenul pe care s-a stabilit noul traseu al servituţii care asigură accesul acestora a cale publică a fost oferit de către reclamanţi, fiind proprietatea tabulară a lor.

Din modul de situare a anexelor pârâţilor în partea dinspre calea publică, se constată că aceştia de la început au construit o poartă de acces neutilizată în prezent, ceea ce duce la concluzia că nu se impun modificări ale acestor construcţii, pârâţii nefiind prejudiciaţi în nici un mod prin schimbarea traseului servituţii.

De altfel din analiza dosarelor acvirate, respectiv dosar nr. 600/1978, dosar nr. 2446/2000 şi dosar nr. 2682/2001 ale Judecătoriei Năsăud, se constată că încă de la data instituirii servituţii iniţiale în anul 1978, Comuna Rebrişoara a creat o uliţă de acces în scopul deservirii proprietarilor a 8 loturi de teren atribuite, că această uliţă avea acces până la gospodăria pârâţilor Hangan, pe care aceştia nu au folosit-o, aspect ce rezultă din adeverinţa nr. 1474/1978 şi 1555/1978 din dosarul nr. 541/1978 al Tribunalului Judeţean Bistriţa-Năsăud existent în dosar nr. 600/1978 al Judecătoriei Năsăud.

La data creării acestei uliţe, existente şi folosite î prezent de ceilalţi proprietari de imobile (cu excepţia pârâţilor), aceştia nu îşi edificaseră încă anexele gospodăreşti, acestea fiind construite în anul 1984, iar modul de amplasare a ţinut cont de uliţa existentă astfel cum rezultă şi din fotografii confecţionându-se şi o poartă de acces spre acest drum public.

Nu poate fi primită critica apelanţilor referitoare la faptul că schimbarea traseului servituţii obligă pe reclamanţii proprietari ai fondului aservit să le predea în proprietate terenul afectat de servitute sau un alt teren, întrucât potrivit dispoziţiilor legale, art. 575 şi urm. Cod civil servituţile sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate fiind sarcini impuse asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui alt imobil având un alt stăpân. În cazul de trecere, chiar dobândită prin uzucapiune cum este cazul în speţă proprietarul fondului aservit nu-şi pierde dreptul de proprietate asupra porţiunii afectate de servitute, el putându-şi exercita toate atributele dreptului de proprietate cu condiţia de a nu îngrădi exercitarea servituţii, ceea ce duce la concluzia că în cauză operează o limitarea doar a exercitării dreptului de proprietate. Nici oferirea unei alte suprafeţe de teren pentru a-şi amplasa anexele nu se impune, mutarea acestora nefiind necesară.

Este nefondată şi critica apelanţilor privitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii lor ca reclamanţii să le plătească suma de 100 milioane lei pentru mutarea grajdului şi anexelor pe terenul proprietatea reclamanţilor, în opinia lor nefiind necesară formularea unei cereri reconvenţionale.

În mod corect, cu respectarea dispoziţiilor art. 119 Cod proc.civilă instanţa de fond a apreciat că cererile pârâţilor formulate în întâmpinarea de la fila 99 dosar fond şi oral în şedinţa de judecată din 27.XII.2006 reprezintă cereri specifice cererii reconvenţionale, fiind pretenţii în legătură cu acţiunea reclamanţilor punându-le potrivit art. 129 Cod proc.civilă în discuţia părţilor, iar faţă de poziţia pârâţilor, nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra ei.