La pronuntarea solutiei, instanta de control a retinut ca, în sensul art. 616 „proprietarul al carui loc este înfundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despagubi în proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
Prin „loc înfundat” practica si jurisprudenta în materie au stabilit ca fiind acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietati, fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica.
În aplicarea dispozitiilor art. 618 si 634 Cod civil, s-a stabilit constant în practica instantelor judecatoresti ca la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie avut în vedere si interesul celui ce urmeaza sa suporte consecintele acestuia si sa nu se ia în considerare în mod precumpanitor si exclusiv interesul celui ce urmeaza sa beneficieze de dreptul de trecere.
Si, în fine, s-a avut în vedere ca argument în solutionarea unor atare actiuni ca în cazul în care înfundarea locului este rezultatul faptei proprietarului sau chiar al neglijentei sale, trecerea nu mai poate fi ceruta vecinilor fondului, astfel cum se gasea în starea sa initiala.
În speta, instanta fondului a carei solutie a fost mentinuta în apel, a retinut corect ca reclamanta, prin propria sa fapta si-a creat situatia de loc înfundat a terenului, înstrainând din proprietatea sa mai multe loturi, astfel cum au fost identificate în raportul de expertiza întocmit în cauza de expert ZD (filele 30-35 dosar fond).
În conditiile date, solicitarea crearii unui drum de trecere de catre reclamanta este nejustificata, fata de constatarile expertizei de specialitate fiind evident ca reclamanta a ramas fara acces de masina direct la imobil ca urmare a vânzarii lotului 1B=183 mp. catre numitul ICS.
În plus, din acelasi raport de expertiza rezulta ca accesul la calea publica al reclamantei se poate realiza pe o portiune de 9,06 m. între punctele 131-200 la drumul satesc DS 793 prin montarea portilor aferente.
Rezulta asadar ca instantele nu au interpretat gresit concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza si nici dispozitiile art. 616-618 Cod civil referitoare la conditiile de admisibilitate a actiunii privind servitutea de trecere.
Sunt nefondate sustinerile recurentei, care de altfel sunt formulate pentru prima data în fata instantei de recurs, în sensul ca intimata, cu nesocotirea dispozitiilor art. 480 Cod civil si ale Legii nr.50/1991 a executat lucrari de constructii prin care a obturat calea de acces la drumul public, motiv pentru care a si fost sanctionat.
În cauza nu s-au dovedit aceste aspecte, asa încât, avându-se în vedere constatarile expertizei de specialitate, care nu au fost contestate de reclamanta, instantele au pronuntat o solutie legala si temeinica.
Si, în fine nu poate fi primita nici critica recurentei în sensul ca modalitatea de solutionare a litigiului echivaleaza cu o necercetare a fondului care ar atrage, în conditiile art. 312(5) Cod pr.civila, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În speta, instanta, respectând principiul disponibilitatii în procesul civil, s-a pronuntat în limitele cererii cu a carei solutionare a fost investita de reclamanta si a cadrului procesual fixat astfel, atât cu privire la partile procesului cât si referitor la obiectul acestuia.
