Şedinţa publică din 16.03.2011 – servitute
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 05.09.2008, sub nr. xx, reclamanţii xx au chemat în judecată pârâţii xx solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la crearea unei servituţi în vederea întreţinerii zidului imobilelor, pe o lungime de 60 m şi o lăţime de 1,5 m, la desfiinţarea plantaţiei de pomi care ar afecta această servitute şi la luarea măsurilor ca dejecţiile de la grajdul de vaci şi cai să nu se mai scurgă lângă zidul lor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 1133 mp, situat în com. xx, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2271/2006 şi că între părţi s-a derulat un litigiu având ca obiect revendicare şi grăniţuire, soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr.2322/2008. Au mai arătat că lucrează în Italia şi că în luna august, când au revenit în ţară, pârâţii le-au interzis realizarea lucrărilor de întreţinere la zidurile construcţiilor, interzicându-le accesul pe teren, motiv pentru care au promovat prezenta acţiune, urmând ca pârâţii să fie despăgubiţi cu teren la schimb sau cu bani. Au mai solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să-şi desfiinţeze plantaţia de pomi care ar afecta servitutea, iar în caz de refuz, să fie autorizaţi a o desfiinţa ei, pe cheltuiala pârâţilor şi să fie obligaţi să desfiinţeze sursele de igrasie şi poluare, reprezentate de dejecţiile de la grajd, iar în caz de refuz să fie autorizaţi să le desfiinţeze ei, pe cheltuiala pârâţilor.
În drept, au fost indicate dispoziţiile art.608, art.610, art.621 şi art.630 cod civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei şi timbru judiciar de 1,50 lei.
În dovedirea cererii, reclamanţii au depus, în fotocopie: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr..2271/2006, documentaţie cadastrală, sentinţa civilă nr.2322/2008, raport de expertiză întocmit în dosarul nr.2899/279/2007.
La data de 17.10.2008 pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere privind servitutea şi obligaţia de desfiinţare a plantaţiei şi ca neîntemeiat a capătului de cerere privind demolarea grajdului şi cerere reconvenţională, prin care au solicitat obligarea pârâţilor să ridice stâlpul de beton edificat pe terenul proprietatea lor, iar în caz de refuz să fie autorizaţi să-l ridice ei, pe cheltuiala reclamanţilor pârâţi. În motivare au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 1876 mp, situat în intravilanul com. xx, în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1995, reclamanţii fiind vecinii lor, iar limita de hotar constituind-o, în parte, peretele casei acestora, pe o lungime de 35,2 m liniari şi că reclamanţii au edificat în anul 2007 un gard, construind şi un stâlp de beton , motiv pentru care a fost promovată o acţiune având ca obiect revendicare şi grăniţuire, prin sentinţa civilă nr.2322/2008 aceştia fiind obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 15 mp, stabilindu-se, totodată, şi limita dintre proprietăţile lor, iar prin solicitarea servituţii nu se urmăreşte altceva decât dreptul de folosinţă exclusivă asupra terenului lor. Cu privire la primul capăt de cerere al acţiunii principale, au arătat că timp de 50 de ani a permis atât reclamanţilor cât şi autorilor acestora accesul pe terenul lor, pentru efectuarea reparaţiilor necesare întreţinerii zidului casei, iar accesul ocazional al acestora pentru repararea şi întreţinerea zidului casei lor nu ar justifica crearea unei căi de acces permanente şi îngrădite pe terenul lor, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.616 cod civ. În ceea ce priveşte capătul doi de cerere, au arătat că pomii în cauză respectă distanţa prevăzută de art.607 cod civ, mai mult decât atât aceştia au o vârstă mai mare de 30 de ani, dobândind astfel dreptul de servitute prin uzucapiune, învederând însă că nu se vor opune la tăierea pomilor dacă se va dovedi că aceştia afectează în vreun fel activitatea de reparaţie sau de întreţinere a zidului casei reclamanţilor. În ceea ce priveşte capătul trei de cerere al acţiunii principale, au arătat că, pe de o parte, dejecţiile se scurg pe terenul proprietatea lor, iar pe de altă parte, construcţia respectă dispoziţiile art.610 cod civ. aflându-se la o distanţă mai mare de 5 m de la hotarul dintre proprietăţi. Cu privire la cererea reconvenţională, au arătat că stâlpul de beton nu a fost ridicat, deşi sentinţa civilă nr.2322/2008 a fost pusă în executare.
Cererea reconvenţională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.
La data de 12.11.2008 reclamanţii pârâţi au formulat un răspuns la cererea reconvenţională, învederând că nu au construit nici un stâlp de beton pe proprietatea acestora, că sunt în eroare cu privire la instituţia servituţii, că nu este adevărat că le-ar fi fost permis întotdeauna accesul pentru a-şi putea întreţine zidurile construcţiilor. Au mai arătat că în ceea ce priveşte pomii nu se respectă prevederile art.607-608 cod civ şi că nu se poate invoca efectul uzucapiunii peste o prevedere imperativă a codului civil, nefiind adevărată nici susţinerea că vârsta acestora este de peste 30 de ani şi că dacă din probatoriul administrat va rezulta că acel stâlp de beton este pe proprietatea pârâţilor, îşi iau angajamentul de a-l demola. În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art.610 cod civ, s-au reiterat aceleaşi aspecte.
Pârâţii reclamanţi au depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri (f.35-39).
La termenul din data de 19.01.2009 pârâţii reclamanţi au depus o precizare la cererea reconvenţională, solicitând şi obligarea reclamanţilor pârâţi să ia măsurile ce se impun pentru împiedica scurgerea apelor de pe acoperişul casei acestora pe terenul lor, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, în caz contrar. În motivare au arătat că peretele casei reclamanţilor reprezintă în parte hotarul dintre proprietăţi şi că apele de pe acoperiş se scurg pe proprietatea lor, aspect dovedit şi de planşele foto (f.44-47) şi adeverinţa eliberată de Primărie – f.48. Au mai învederat că pomii au fost tăiaţi după primul termen de judecată.
În temeiul art.167 alin.1 Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, pentru reclamanţii pârâţi şi proba cu expertiza în specialitatea topografie, iar pentru pârâţii reclamanţi şi proba cu cercetarea la faţa locului, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente şi utile în soluţionarea cauzei.
La data de 15.04.2009 a fost depus raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, întocmit în cauză – f.67-70, în cauză fiind depuse, succesiv, pentru termenele din data de 23.02.2010 -f.93, 25.05.2010 – f.113-11529.09.2010 – f.123 şi 24.11.2010- f.134-135 suplimente la raportul iniţial, ca urmare a încuviinţării de către instanţă a obiecţiunilor formulate de părţi. La data de 11.02.2011 s-a efectuat o cercetare la faţa locului, constatările fiind cuprinse în procesul verbal încheiat în acest sens – f.153-155.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:
În ceea ce priveşte acţiunea principală,
1.Privitor la capătul de cerere privind stabilirea unei servituţi de trecere, instanţa reţine dispoziţiile art.616 cod civ, potrivit cărora Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În prezenta cauză instanţa reţine că reclamanţii pârâţi sunt proprietarii suprafeţei de 1133 mp, situat în com. xx, dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2271/2006, iar pârâţii reclamanţi sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 1876 mp, situat în intravilanul com. xx, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 19.12.1995, iar prin sentinţa civilă nr.xx, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr.xx, reclamanţii pârâţi din prezentul dosar au fost obligaţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 15 mp, dispunându-se şi grăniţuirea dintre cele două proprietăţi pe aliniamentul punctelor B-F, aşa cum a fost stabilit în schiţa anexă a raportului de expertiză topografică întocmit în acea cauză.
Instanţa mai reţine atât concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (f.68), cât şi concluziile cercetării la faţa locului – f.154, potrivit cărora proprietatea reclamanţilor pârâţi nu este loc înfundat, dar pentru a se efectua reparaţii la zidul case este necesar să se intre pe proprietatea pârâţilor reclamanţi.
Faţă de situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută şi raportat la dispoziţiile legale mai sus enunţate, instanţa apreciază că în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziţii, nefiind îndeplinită nici una dintre cele două condiţii impuse imperativ, respectiv imposibilitatea absolută de ieşire la calea publică şi aspectul de loc înfundat al proprietăţii. Aspectele învederate de reclamanţii pârâţi privitoare la faptul că este necesară pătrunderea pe proprietatea pârâţilor reclamanţi pentru efectuarea reparaţiilor la construcţiile proprietatea lor nu pot fi de natură a conduce la instituirea servituţii în modalitatea în care a fost solicitată, reprezentând o sarcină excesivă impusă pârâţilor reclamanţi, ale căror atribute ale dreptului de proprietate, în accepţiunea art.480 cod civ, ar fi grav vătămate. De altfel, instanţa reţine şi poziţiile contradictorii ale părţilor cu privire la interzicerea accesului pentru efectuarea reparaţiilor, de-a lungul timpului, precum şi concluziile din procesul verbal întocmit ca urmare a cercetării la faţa locului, potrivit cărora deşi au mai existat discuţii, pârâţii reclamanţi nu au împiedicat niciodată accesul reclamanţilor pârâţi pentru efectuarea reparaţiilor necesare.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că situaţia de fapt poate fi reglementată de către părţi pe cale amiabilă şi că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.616 cod civ. instanţa urmează a respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
2. Privitor la capătul doi de cerere, respectiv obligarea pârâţilor reclamanţi la desfiinţarea plantaţiei de pomi care ar afecta această servitute, instanţa reţine că atât potrivit susţinerilor pârâţilor reclamanţi – care de altfel la termenul din data de 02.03.2010, prin apărător, fără a avea mandat special în acest sens, au arătat că renunţă la acest capăt de cerere, cât şi potrivit susţinerilor reclamanţilor pârâţi, aceşti pomi au fost tăiaţi după primul termen de judecată, aspecte confirmate atât de concluziile raportului de expertiză f.-93, cât şi de cercetarea la faţa locului.
Având în vedere cele anterior expuse, instanţa urmează să respingă ca rămas fără obiect acest capăt de cerere.
3. Privitor la capătul trei de cerere, respectiv respectarea servituţii prevăzute de art.610 cod civ şi obligarea la ridicare grajdului, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.610 cod civ Cel ce face un puţ sau o privată lângă un zid comun sau nu; cel ce vrea să clădească un cămin sau o vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazin*) de sare, sau grămezi de materii corozive; e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamente**) şi obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleaşi legi şi regulamente**) spre a nu aduce vătămare vecinului, iar potrivit art.16 din Ordinul MS 536 din 1997 Adăposturile pentru creşterea animalelor în curţile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine şi 5 capete bovine) se amplasează la cel puţin 10 m de cea mai apropiată învecinată şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.
În privinţa grajdului, instanţa reţine, aşa cum rezultă şi din concluziile cercetării la faţa locului, că acesta este edificat la o distanţă de 5-6 m de la limita de hotar, deşi, într-adevăr, dejecţiile sunt depozitate pe terenul pârâţilor reclamanţi, apreciind, pentru aceste considerente, raportat la dispoziţiile legale mai sus enunţate, că acţiunea reclamanţilor pârâţi este întemeiată, sub acest aspect, urmând a o admite şi a obliga pârâţii reclamanţi să ridice grajdul de şi să respecte servitutea prevăzută de art.610 cod civ, iar în caz contrar va autoriza reclamanţii pârâţi să-l ridice, pe cheltuiala pârâţilor – reclamanţi.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aşa cum a fost precizată
1. Privitor la primul capăt de cerere, respectiv obligaţia reclamanţilor pârâţi de a ridica stâlpul de beton edificat pe proprietate pârâţilor reclamanţi, instanţa reţine că potrivit procesului verbal încheiat la termenul din data de 27.10.2010 – f.130, expertul a precizat că stâlpul de beton edificat de reclamanţii pârâţi se află pe terenul pârâţilor reclamanţi, că pe parcursul desfăşurării litigiului acesta a fost parţial dărâmat, aspect confirmat şi de concluziile cercetării la faţa locului – f.153, dar că a mai rămas o porţiune de aproximativ 20 cm de la bază. Raportat la situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută, având în vedere şi dispoziţiile art.1073 şi art.1075 cod civ, instanţa apreciază ca fiind întemeiată solicitarea pârâţilor reclamanţi, urmând a o admite şi a obliga reclamanţii – pârâţi să ridice stâlpul de beton edificat pe proprietatea pârâţilor – reclamanţi, iar în caz de refuz va autoriza pârâţii – reclamanţi să-l ridice, pe cheltuiala reclamanţilor – pârâţi.
2. Privitor la capătul doi de cerere, respectiv obligarea reclamanţilor pârâţi să ia măsurile ce se impun pentru împiedica scurgerea apelor de pe acoperişul casei acestora pe terenul lor, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, în caz contrar, instanţa reţine dispoziţiile art.615 cod civ, potrivit cărora Tot proprietarul este dator a-şi face streaşina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe uliţe, iar nu pe locul vecinului său. În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa reţine înscrisurile depuse la dosar, respectiv planşele foto (f.44-47), coroborate cu concluziile raportului de expertiză – f.68 – casa de locuit nu este prevăzută cu dispozitive de colectare a apei înspre pârâţii reclamanţi şi f.114 – apele se scurg pe terenul pârâţilor reclamanţi şi cu concluziile cercetării la faţa locului – f.154, din întreg materialul probatoriu rezultând că cele susţinute de către pârâţii reclamanţi, privitor la acest aspect, corespund situaţiei de fapt.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere şi dispoziţiile legale enunţate, instanţa apreciază ca fiind întemeiată solicitarea pârâţilor reclamanţi, urmând a o admite şi a oblig reclamanţii – pârâţi să monteze uluce şi burlane pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperişul casei lor pe terenul pârâţilor – reclamanţi, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 de lei/zi de întârziere, în caz contrar.
În baza dispoziţiilor art.274 cod proc civ, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, proporţional cu admiterea în parte a acţiunii principale, instanţa va obliga pârâţii reclamanţi să achite reclamanţilor pârâţi suma de 108,30 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert, reţinând că pentru suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat nu au fost depuse înscrisuri doveditoare şi având în vedere admiterea cererii reconvenţionale, va obliga reclamanţii pârâţi să achite pârâţilor reclamanţi suma de 1118,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert şi onorariu avocat – potrivit chitanţei nr.00156/17.12.2008 – f.56.
